Pleșkaviță, biciclete și dovleci uriași: O zi perfectă de toamnă la Kikinda

Toamna se numără kilometrii în șa și dovlecii! Pe 19 septembrie 2026, am lăsat mașina în parcarea Lidl din Jimbolia și am pornit pe biciclete, împreună cu fiica mea, Roxana, spre Festivalul Dovleacului de la Kikinda. Deși planul inițial era să plecăm mai devreme alături de un grup mai mare de prieteni, o mică întârziere ne-am obligat să pedalăm pe cont propriu până la graniță. La vama Lunga am fentat rapid coada de mașini, ne-am intersectat cu alți bicicliști timișoreni și am format un pluton de cinci pe pista excelentă spre Serbia.

Prima oprire obligatorie la intrarea în oraș a fost pe celebra stradă cu boltă naturală. Este un loc absolut magic, unde coroanele copacilor se întâlnesc deasupra șoselei și formează un tunel vegetal spectaculos, perfect pictat în nuanțe timpurii de toamnă. Nu am putut rezista fără să tragem pe dreapta pentru o scurtă sesiune de poze.  De acolo, am plonjat direct în atmosfera vibrantă a festivalului din centrul orașului, printre meșteșugari, arome irezistibile și dovleci uriași. Roxana i-a reperat rapid în mulțime pe Marius și Zoli, care ajunseseră mult mai devreme. Ne-am salutat cu entuziasm, am strâns mâini și am schimbat primele impresii de pe drum. După ce ne-am despărțit temporar de grup, am luat la pas standurile. Deși aveam bani pregătiți pe cardul Revolut, am realizat rapid că la un astfel de festival tradițional ai nevoie de cash – comercianții locali nu aveau terminale POS. Așa că prima misiune a fost să găsim un schimb valutar pentru a transforma câțiva lei în dinari sârbești. Cu portofelul pregătit, ne-am lăsat conduși de mirosul irezistibil de grătar direct spre zona gastronomică. Recompensa după pedalat? O pleșkaviță sârbească autentică, zemoasă și uriașă, exact așa cum trebuie! În timp ce restul grupului se retrăsese deja într-un parc din apropiere pentru a savura la umbră bunătățile cumpărate, noi am mai zăbovit puțin la masă, urmând să îi ajungem din urmă ceva mai târziu.  A fost o primă parte, în care sportul, familia, prietenii și gastronomia s-au îmbinat perfect. Însă, cum o imagine face cât o mie de cuvinte, vă las în compania cadrelor surprinse de noi pe drum și în inima festivalului!

În plină mișcare spre o nouă aventură de toamnă! Iulia a surprins excelent energia dintre mine și Roxana în timpul deplasării noastre din Serbia. Nimic nu se compară cu entuziasmul drumului, zâmbetele împărtășite și libertatea pe care ți o oferă o zi petrecută în echipă, lăsând rutina în urmă pentru a descoperi tradiții și locuri noi.

Bicicletele sunt sus pe suport, bagajele sunt pregătite, iar noi tocmai pornim la drum din Timișoara spre Jimbolia. Chiar dacă am plecat cu o mică întârziere, logistica mixtă (mașină + bicicletă) este un pont excelent atunci când vrei să scurtezi timpul și să îți păstrezi energia pentru pedalatul de dincolo de graniță!

O ultimă privire aruncată către parcarea Lidl unde am lăsat mașina, chiar în momentul în care ne-am încadrat pe pista de biciclete ce ne scoate din Jimbolia spre punctul de frontieră Lunga. Dacă în turele anterioare ne opream de obicei pentru ultimele cumpărături la Comloșu Mare, de data aceasta am schimbat tactica și ne-am făcut aprovizionarea direct de la Lidl, înainte de a urca în șa.

Cu proviziile făcute, ritmul pedalatului se instalează complet! Roxana deschide drumul pe pista dedicată care ne scoate din Jimbolia, sub un cer perfect de toamnă și cu energia la maximum pentru kilometrii ce vor urma până la vamă.

Pista continuă pe marginea șoselei, însă atenția sporită la mașinile care virează de pe străzile laterale este esențială înainte de a intra pe linie dreaptă către graniță.

Ieșirea propriu-zisă din Jimbolia, marcată pe partea dreaptă de clădirea fostei secții de pompieri și turnul ei de observație, urmată de ruinele vechii fabrici de cărămidă. De aici lăsăm în urmă ultimele construcții ale orașului și rulăm întins pe șosea spre punctul de frontieră de la Lunga.

Intrarea în localitatea Comloșu Mic, o etapă intermediară rapidă pe traseul nostru spre graniță. Șoseaua liberă ne permite să menținem un ritm excelent de pedalat în drum spre Comloșu Mare și, ulterior, spre punctul de frontieră Lunga.

Am ajuns și în Comloșu Mare, locul unde în turele noastre obișnuite trăgeam pe dreapta pentru ultimele provizii înainte de graniță. Indicatorul albastru din dreapta ne reamintește poziția strategică a zonei din apropierea frontierelor, dar noi ne vedem de drum, lăsând localitatea în urmă pentru a ne apropia tot mai mult de vama Lunga.

Un punct cheie pe traseu, indicat clar de panoul rutier: mai avem doar 3 kilometri până la Lunga și granița cu Serbia. Drumul național se deschide larg într-o curbă lină, iar apropierea de destinație ne face să mărim puțin ritmul, știind că festivalul este tot mai aproape.

Indicatorul tăiat ne arată că lăsăm oficial în urmă localitatea Comloșu Mare. Ne încadrăm pe ultima linie dreaptă dinainte de graniță, rulând în siguranță pe marginea șoselei, în timp ce traficul auto începe deja să se intensifice în direcția vămii.

Intrarea în localitatea Lunga, ultima așezare dinainte de graniță. Panoul de avertizare din dreapta ne oferă un alt pont practic foarte important pentru această zonă de frontieră: atenție la riscul de roaming involuntar, deoarece telefoanele pot să se conecteze deja la rețelele mobile din Serbia, generând costuri suplimentare.

Doar ce am trecut frontiera în Serbia! Panoul mare albastru ne urează bun venit în Srbija și ne amintește regulile de circulație și limitele de viteză din țara vecină. Roxana rulează prima pe asfaltul sârbesc, lăsând în urmă formalitățile vamale din cele două puncte de control, gata pentru drumul întins spre Kikinda.

O ultimă privire în spate către punctul de frontieră pe care tocmai l-am lăsat în urmă. Formalitățile vamale au fost parcurse cu succes la ambele ghișee, iar acum atenția noastră se mută complet pe drumul care se deschide înainte și pe pista ce ne va ghida direct spre Kikinda.

Intrarea în localitatea Nakovo, prima comună sârbească de după graniță. Aici se vede excelent detaliul practic despre care povesteam: ne-am reunit forțele cu ceilalți bicicliști timișoreni întâlniți la vamă și am pornit la drum întins, în formula de cinci, pe pista de biciclete ce pornește chiar de pe partea stângă a șoselei și ne va ghida în siguranță până la Kikinda.

Rulăm excelent pe pista de biciclete dedicată, complet separată de traficul auto, care șerpuiește pe lângă clădirile din localitatea Nakovo. Infrastructura de aici este un mare plus pentru siguranță și confort, permițându-ne să ne bucurăm la maximum de fiecare pedală în drum spre destinația noastră.

Am ajuns pe celebra stradă cu boltă naturală din Kikinda, locul unde coroanele copacilor se întâlnesc deasupra șoselei și formează un tunel vegetal spectaculos. Un moment magic din punct de vedere vizual, unde oprirea pentru o scurtă sesiune de poze în această oază verde a fost pur și simplu obligatorie înainte de a ne îndrepta spre mini-târgul din centrul orașului.

O scurtă oprire pentru o poză de colecție chiar în inima tunelului verde din Kikinda. Umbra deasă a copacilor imenși și drumul liber fac din această stradă un loc de poveste, perfect pentru a trage aer în piept și a savura momentul înainte de a plonja în agitația și culorile festivalului din centru.

Aventura continuă la umbra spectaculoasă a arborilor din Kikinda. Lumina care se strecoară printre frunze creează un cadru perfect pentru pedalat, transformând această stradă renumită într-o experiență relaxantă și o plăcere vizuală greu de egalat înainte de a ajunge în zona centrală.

Aici este Roxana, integrată perfect în atmosfera festivalului, pe un colț de stradă amenajat superb cu baloți de paie, flori de toamnă și, bineînțeles, nelipsiții dovleci portocalii care dau culoare întregului oraș.

După ce am rezolvat problema cu schimbul de bani, ne-am lăsat ghidați de fumul grătarelor direct în zona gastronomică a festivalului. Tarabele pline de bunătăți sârbești și mirosul irezistibil ne-au convins rapid să ne așezăm la coadă pentru a savura o pleșkaviță caldă și autentică, combustibilul perfect după o așa aventură pe biciclete.

Atât Roxana, cât și eu am savurat din plin celebra pleșkaviță sârbească! Aici o puteți vedea pe Roxana luând o pauză binemeritată chiar lângă biciclete, bucurându-se de gustul autentic al preparatului fierbinte. Din punct de vedere practic, o astfel de oprire la umbră, în apropierea teraselor festivalului, este exact doza de energie de care ai nevoie înainte de a porni spre parc pentru a reîntâlni grupul.

După ce am terminat de mâncat, ne-am îndreptat și noi spre parcul din apropiere, unde restul grupului se adunase deja la umbră. A fost momentul perfect de relaxare totală, depănat povești și făcut planuri pentru drumul de întoarcere. Roxana, cu zâmbetul pe buze și nicio urmă de oboseală, stă mândră alături de bicicleta ei după o zi plină de reușite, mișcare și amintiri frumoase.

După ce am mai dat o ultimă tură prin mulțimea festivalului și am trecut pe la un magazin pentru micile completări de drum, ne-am reunit cu tot grupul la umbra copacilor din parc. Este momentul organizării logistice finale: ne verificăm rucsacurile, strângem echipamentul și ne pregătim bicicletele pentru drumul de întoarcere spre Jimbolia, punând punct unei escapade de toamnă absolut reușite.

Întoarcerea este prin același loc spectaculos! Rulăm în formație completă, lăsând în urmă centrul orașului Kikinda și intrând din nou sub bolta naturală a copacilor imenși. Drumul pe sub coroanele verzi ne oferă o ultimă porțiune de umbră relaxantă și un cadru perfect de pedalat în pluton, înainte de a ne încadra pe pista de biciclete care ne va duce înapoi către punctul de frontieră de la Lunga și parcarea din Jimbolia.

O imagine dinamică ce surprinde perfect spiritul echipei noastre pe drumul de întoarcere! Pedalam grupați și în ritm lejer sub spectaculoasa boltă naturală din Kikinda. Atmosfera orașului sârbesc ne-a încărcat bateriile, iar această ultimă traversare prin tunelul de frunze ne pregătește pentru drumul întins și linia dreaptă spre vama Lunga.

Lăsăm în urmă ultimele străzi secundare, ghidați de marginea înverzită a drumului, și ne concentrăm pe drumul de întoarcere, păstrând aceeași formație strânsă. Traseul este curat și liniștit, iar ritmul este excelent în timp ce lăsăm kilometrii în spate.

O fotografie preluată de la Iulia, care ne surprinde în plină acțiune pe pista de biciclete. Pedalăm umăr la umăr, cu zâmbetul pe buze și cu spor, pe ultima linie dreaptă dinainte de a ajunge înapoi la Jimbolia pentru a recupera mașina și a încheia această tură minunată.

Tot de Iulia este făcută și această imagine excelentă, un cadru creativ tras printre frunze, care o surprinde pe Roxana pedalând singură pe pistă. 

Aici suntem pe porțiunea dintre cele două puncte vamale, lăsând în urmă controlul sârbesc și îndreptându-ne spre cel românesc. Panoul mare albastru ne anunță că am ajuns la Punctul de Trecere a Frontierei Lunga - Rutier și ne reamintește că suntem aproape acasă, cu doar o ultimă formalitate de îndeplinit înainte de a reveni pe șoselele din țară.

Ultimul popas pentru hidratare, o înghețată și poate o cafea rapidă înainte de a ajunge la Jimbolia l-am făcut la Comloșu Mare. Ne-am oprit preț de câteva minute la umbră, pe marginea pistei, pentru a ne trage sufletul și a ne reîmprospăta forțele, savurând ultimele momente de relaxare din această tură minunată.

Tot de la Iulia avem și această ultimă imagine de colecție. Încheiem frumos povestea acestei ture în compania unei cățelușe tare blânde și cuminți, pe care am găsit-o dormind pe marginea drumului în timpul popasului nostru. Roxana nu a putut rezista fără să o mângâie, oferindu-ne cel mai cald și frumos cadru pentru finalul unei zile perfecte de toamnă pe două roți!

După ce ne-am luat porția de energie de la Comloșu Mare, am parcurs ultimii kilometri până la Jimbolia într-un ritm ceva mai alert. Odată ajunși în oraș, ne-am luat rămas-bun din mers de la ceilalți colegi lăsându-i în zona gării unde aveau mașinile parcate. Eu și Roxana ne-am continuat drumul pe biciclete pentru încă câteva minute până în parcarea de la Lidl, unde ne aștepta mașina noastră. Cu mișcări deja reflexe, am suit bicicletele pe suporți, am asigurat echipamentul și am pornit la drum spre Timișoara, cu muzica în fundal și cu o stare de bine greu de egalat. A fost o zi superbă de toamnă, în care sportul, familia, prietenii și gastronomia s-au îmbinat perfect.