Cheile Rudariei si Morile de Apa de la Eftimie Murgu

Sezonul ciclist și vremea bună se cam apropie de final.

Dacă de curând am finalizat o superbă tură în Munții Cernei (Cătunele de la Ineleț), acum atracţia a fost în Munții Almăjului, astfel am uitat pentru o zi de toate grijile pe care, într-o mai mare sau mai mică măsură le avem toți. Am încheiat această zi de sâmbătă 30.09.2017 cu o deplasare la Prilipeț, iar de acolo pe bicicletă la Eftimie Murgu, comuna care în trecut purta numele râului (Rudăria), și pe malurile căruia se găsește cel mai mare complex de mori de apă din sudul Europei. Odată intrați în Eftimie Murgu, am traversat pe biciclete satul până după biserica din centru și de acolo pe lângă bustul marelui revolutionar E.M. pe drumul din stânga acestuia. După o urcare de câteva minute am intrat pe Valea Rudăriei și am putut observa râul Rudăria în dreapta drumului şi totodată primele căsuțe din lemn, morile de apă care se află în gospodăriile oamenilor din sat. După alte câteva minute ajungem la barieră, și am înaintat spre podul care trece peste apă.

Cheile Rudăriei sunt renumite în întreaga zonă a Banatului datorită panoramelor întâlnite de-a lungul desfășurării lor, dar mai ales datorită morilor de apă instalate aici, și au o distanță de aproximativ 2-3 km. Căsuțele vechi de lemn, priponite de mal, acoperite cu șindrilă (unele recent reabilitate în urma inundațiilor succesive care au avut loc ), sunt cele 22 de mori de apă, ce scriu istoria unei civilizaţii din Banatul Montan, mai puțin de jumătate rămase din cele 51 câte existau odată, și care se întind de-a lungul firului apei, pe de o parte și de alta a drumului. Nu le-am putut vizita pe toate deoarece unele sunt în sat în gospodăria oamenilor și nici timpul ne ne-ar fi permis. Ajungem la finalul drumului asfaltat și continuăm în amonte pe drumul foretier Rudărica Mică, sub poalele vârfului Svinecea Mare (1122m) spre Pregheda ( exploatare cărbune de la suprafață), până ajungem la o altitudine de circa 1100 un circuit ce ne va scoate într-un final la Putna, Prigor și Prilipeț.

Lungimea totală a traselui este de aproximativ 71 km cu o diferență de altitudine 1300 m.
Sper să nu vă plictisesc cu multe poze pe care le puteți viziona în continuare, dar imaginile fac cât o mie de cuvinte.

La poalele Munților Almăjului din Banatul Montan.

Prilipeț, aici lăsăm mașinile.

Cum se ajunge la Eftimie Murgu și Morile de apă.

Nu trebuie să vă faceți griji că veți rata drumul care duce în sat deoarece acesta este bine semnalizat.

De pe şoseaua dintre Anina DN57B şi DN 6 (E 70), ce taie Valea Almăjului pe direcţia NV-SE, un drum comunal iese la mijloc şi însoţeşte în amonte râul Rudăria.

Şoseaua asfaltată intră în sat pe partea stângă a râului şi duce până dincolo de ultima grădină. Șerpuieşte încă câţiva kilometri prin Cheile Rudăriei strâmtorate și frumos trecute pe sub stânci până la un drum forestier.

Deci era trecut bine de ora 10 când am plecat din Prilipet. Inițial am vrut să fac tura în sens invers și să las pentru final vizitarea morilor de apă, dar mă bucur că nu am făcut asta. Pedalăm pe drumul principal din vale și ajungem la prima moară înainte de a intra în sat. Râul nu se vede, stă pitit printre pâlcurile de copaci

Prima moară.
Morile de apă încep încă de la intrarea în sat și sunt înșirate pe firul Rudăriei, ieșind din sat cale de vre-o doi-trei km, ultima moară fiind ce-a de la tunel. Fiecare moară iși are practic istoria ei.

Aici vedem cum apa este directionată către moară. Şuvoiul captat în cădere are astfel destulă putere să învârtă ciutura şi să transmită apoi miscarea roţilor de moară.

Eftimie Murgu.
După câțiva kilometrii am ajuns la intrarea în sat.
Deși asfaltat, drumul este destul de rău, cu multe gropi, însă pentru noi acest lucru nu a însemnat o problemă.

Am mers până în dreptul bisericii din centru, iar de acolo am luat-o pe drumul din stânga acesteia, ajungând pe Valea Rudăriei.

Era o sărbătoare în sat, cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Văii Almăjului, multă lume adunată și copii îmbrăcați în portul popular, însă nu ne-am oprit.

Putem observa deja râul Rudăria, și primele mori de apă încă de la punctul de control material lemnos, unde întâlnim o bariera ridicată.

Moara Firiz

Jgheab pe unde apa este dirijată să lovească cu repeziciune paleții, punându-i în mișcare.

Punct de control material lemnos.

De pe şosea, pe malul apei se observa căte un acoperiş din lemn ori un gard pe lângă o potecă, asta înseamnă că este o nouă moară.

Căsuţele din lemn stau priponite de mal.

Unele mori le găsim cu uşile lăcătuite, pe altele cu ele deschise. În interior sistemul este foarte simplu, iar măcinatul grăunţelor este o datină pe care azi rudărenii o păstrează ca pe o adevărată comoară. Se pun boabele într-o ladă cu orificiu în partea de jos, orificiu care dirijează boabele în interiorul pietrelor sfărămându-le mărunt. Făina rezultată curge într-o ladă poziționată mai jos.

Moara Bățolea.

La câteva mori se ajunge trecând podețe de lemn peste apa vijelioasă

Unele mori se ascund mult în jos pe mal, în verdele decorului.

Moara îndărătnica dintre Râuri

Pe partea opusă, zărim silueta unei căsuţe cenuşii aşezată pe râu, bine prinsă în desiş, de parcă ar juca de v-aţi ascunselea.

Jgheab pe unde este direcționată apa.

Construcţia pare destul de simplă. Sub moară, un jgheab lung preia apa rîului şi o aduce spre o roată metalică orizontală, cu mici palete, de unde vine și denumirea de "moară cu ciutură". Roata stă pe un braţ lung orizontal (furcă) prins de o bară cu vârful intrat în podeaua morii şi ţinut de un mâner numit ridicător. Învârtit el ridică sau coboară sistemul hidraulic exterior. Rotirea paletelor cu ajutorul apei mişcă un ax vertical (fus) care urcă în moara propriu-zisă din căsuţă. Majoritatea morilor nu mai funcţionează în acest moment din cauza nivelului foarte scăzut al apei. Localnicii ne-au invitat să venim la primăvară când debitul apei este mare .

Traversăm râul pe celălalt mal pentru a ajunge la moara, Îndărătnica de la Perete.

Moara Îndărătnica de la Perete

Aici pietrele mari îşi indeplinesc rolul strămoşesc, macină încet grăunţele din coş.

Podul Ilochii, ce traversează pe malul stâng al râului Rudăria.

Moara Trăiloanea
Coborând spre moară poţi să vezi cum o potecă pietruită, întîmpină căsuţa din lemn de pe râu, urcată pe o platformă.

O privire în aval.

Moara de lângă pod, moara Trăiloanea.

O pitorească imagine cu păduri şi poieni acoperind culmi arcuite, cu râul ce străpunge chei înguste şi stâncoase.

Moara Viloane

Pentru ca morile să funcţioneze bine, apa râului a fost direcţionată de localnici prin mici modificări făcute albiei ca de exemplu: un dig, o treaptă, o intăritură din lemn, un culoar îngust, chiar şi un tunel săpat în stâncă.

Moara Vilonea

Pe valea cu morile de la Rudaria

Cheile sunt frumoase iar morile sunt deosebite cu tehnologiile străvechi.

Moara Roșoanea

Tunelul săpat pe sub stradă

Moara de la Tunel, şi ultima pe care am vizitat-o. Numele morilor sunt luate după numele străbunicilor dar şi din imaginaţia localnicilor.

Prima moara dinspre chei, cea de la Tunel.
Fiecare moară are arondat un număr de familii programate prin rotație, numele lor și data măcinatului fiind trecute în tabele afișate în exterior, se poate vedea şi din poză

Moara de la Tunel este prima moară amplasată dinspre Chei, și mi s-a părut ca fiind cea mai spectaculoasă, probabil datorită acelui tunel săpat manual de către localnici, pentru a dirija apa căte moară.

Tufişurile se caţără printre stâncile cenuşii, carpenii, fagii și salcâmii umbresc şi ei malul jos al râului.

La începutul Cheilor, pe malul Rudăriei, este un platou unde este un izvor amenajat, mese și băncuțe de lemn.

Șoseaua se va pierde la un moment dat în drumul forestier din munţi.

Este singura imagine pe care nu mi-as fi dorit să o văd prin aceste locuri, însă se pare că nimic nu-i poate opri, se fură în continuare la disperare.

Tot urcând am ajuns la un drum forestier. La cantonul silvic Halinga ma opresc, beau niste apă, apoi continui până la intersecția Rudăricilor unde majoritatea mă asteptau.

Drumul foretier Rudarica Mare

Drumul forestier Rudărica Mica, cel pe care vom continua.

Pare a fi o mină dezafectată.

La interseția cu drumul forestier, Drumul Clujului, mi se pare un loc frumos de luat prânzul așa că ne oprim pentru o pauză de mai multe minute să mâncăm.

Avem parte de soare însă bate un vânt destul de rece, dacă stai mai mult timp într-un loc te ia frigul.

Spre drumul foretier Priod

Pe drumul forestier Rudărica Mică

Un alt indicator spre drumul forestier Otiman

Urcușul este plăcut, ciclabil în mare-a parte a lui.

În final ajungem la stâna de la Rudărica Mică

Coborâm ușor și ajungem la altă intersecție. În dreapta, în jos se ajunge la Eselnița, în față sau la stânga se merge către exploatarea de cărbune la suprafață de la Pregheda. Mai mergem puțin și se face un drum la stânga care dacă îl urmezi te coboară la Rudăria pe Rudărica Mare sau te poate duce spre vărful Svinecea Mare 1122 m.

Ajungem și la Pregheda, mina de gărbune de suprafață. Avem vedere la Vîrful Svinecea Mare.

Traversăm mina și continuăm spre Corhanul Rudariei căci abia acum începe partea mai complicată.

Traversăm Poiana Pregheda si descoperim o grămada de bolovani, de-o parte și de alta a potecii.

Vedere spre vârful Svinecea Mare (1122 m) din Munții Almăjului

După cariera de cărbune încet, încet, ne îndreptăm spre cota maximă 1110 m din această tură, iar mai departe prin pădure urmând să coborâm tot ce am urcat.

Suntem într-un loc cu o panorama extraordinară asupra întregului teritoriu pe care îl vom străbate. Pe bicicletă este probabil metoda cea mai neinvazivă, în care avem şansa să observăm fauna, destul de rar de observat altfel. Daca ai veni cu un geep sau o motocicleta cu siguranţă nu le observi. evident, vorbim şi despre importanţa călătoriei cu bicicleta sau pe jos, într-o zona de genul asta si nu numai. Este un turism curat cu bicicleta, este modul cel mai plăcut din punctul meu de vedere, de-a patrunde intr-un habitat, în intimitatea naturii.

Tactica era să coborâm spre Valea Prigorului, o alegere bună pentru a ajunge pe lumină la mașini. Aici adânc în pădure nu se vede ce se întâmplă, după ce am dibuit drumul de coborăre prin pădure, am trecut și printr-o portiune cam mare de pădure lipsă, brăzduită de drumuri de taf și exploatări foretiere.