Valea Cernei - Prisacina, Inelet si Scarisoara

Altă tură reușită în care s-au parcurs 54 km la o diferență de altitudine de 1990 m. 

Sunt atât de multe locuri frumoase în ţara asta încât n-am să reuşesc nici în două vieţi să le văd pe toate, de aceea şi revin mai greu în locurile în care am mai fost deja. ,,Anul ăsta am fost într-o mulțime de ture frumoase dar, dacă ajungi aici nu-ți dorești decât să revii!"

Sunt mai multe poteci ce ajung la Cătune, însă cea mai accesibilă cu bike-ul cred că este cea pe care am urcat acum doi ani, pe valea Bogâltin spre Poiana Lungă, Dobraia, Prisacina, Cracu Mare, Ineleț. Parcă nu am împins atât de mult la biciclete atunci, un traseu care mi-aș dori să-l repet cândva. Ei bine, am revenit în munţii Cernei aproape în fiecare an de atunci, iar anul asta, în 2017, am organizat pentru a 6-a oară o drumeţie cu bicicleta în aceşti munţi. As zice că a fost cea mai faină drumeţie de anul asta cu bicicleta, dar anul nu s-a încheiat, aşa că să dăm şi iernii o şansă. Pentru că sunt foarte multe obiective, trasee turistice și e foarte greu de ales ce să vizitezi mai ales dacă timpul este limitat, în dimineața zilei de sâmbătă (9 septembrie 2017) am lăsat imaginația să zburde şi am pornit dis-de-dimineață la drum cu mai multe mașini spre Băile Herculane, cu gândul să urcăm scările la Ineleţ. Nu ştiu dacă am fi reuşit, dar asta îmi doream înainte să plec din Timișoara. Eram 19 la numărătoare în parcare la Herculane (locul unde ne-am lăsat maşinile). Parcă prea mulţi pentru o astfel de tură, aşa că am renunţat, urcând prin locul pe unde defapt ar fi trebuit să coborâm dacă urcam pe la scări. Un grup mare este mult mai greu de gestionat pe munte, iar riscurile cresc considerabil în astfel de grupuri, pentru că nimeni nu e Supererou pe-aici. Chiar dacă multe ture se desfășoară ok, e nevoie doar de una care să se termine prost. Traseul începe undeva după Lacul Prisaca la kilometrul 13, în amonte de Băile Herculane, în dreptul pensiunii Dumbrava. Până acolo am admirat frumoasa vale a Cernei de pe biciclete, cu un scurt popas și la barajul Prisaca. Din Valea Cernei se coboară o cărare spre râul Cerna până la o punte suspendată pe care o traversăm urcând spre cătunul Dobraia. Deși nu impresionează prin altitudini foarte mari, cele două grupe de munți despărțite de Valea Cernei sunt un paradis al escaladei. Mai departe începe urcuşul prin pădure pe o potecă de munte bătătorită de-a lungul timpului de sătenii acestor locuri cât şi de drumeţi. Urcușul este destul de susținut, aproape tot traseul l-am urcat pe jos, însă nu cedați că vine și răsplata. După cca, 5,5 km ajungem la izvorul cracul Teiului. De aici încă câteva serpentine și ajungem la bisericuța Dobraia, de unde se urmează drumul din dreapta. Cătunele sunt leagate între ele prin poteci de pe care se pot vedea Munții Mehedinți, precum și Munții Cernei dar și Valea Râului Cerna.  Din loc în loc se află și câte o bancă de lemn pentru drumeții care vor sa-și tragă sufletul. Ajungem după aproximativ trei ore de împins bicicleta în golul alpin la un popas în spatele bisericii Dobraia. Aici am poposit timp de o oră, suficient cât să adunăm câteva vreascuri uscate pentru foc, iar cei care şi-au adus la ei cârnaţ şi slănină, au fript la jar. Restul am măncat care cum ce ne-am adus. Am continuat apoi spre Prisăcina, iar peisajele devin tot mai largi. Traseul este de culme și continuă cu suișuri și coborâșuri pe un drum de căruță pe care se văd urme și de mașină. Trecem de scoala de la Dobraia, aflată pe partea stângă după o mică pauză în care s-a remediat prima pană. Din culme, înainte de a cobori spre Prisăcina, vedem creasta principală a munţilor Cernei. În continuare coborâm și ținem firul văii până în Valea Prisăcinei la o altitudine de 640 m ca apoi să urmeze ușor în urcuș spre Cracu Mare. De aici poteca devine îngustă, coboară, urcă iar peisajul se deschide impresionant spre munții Mehedinți, cu sălbăticiile sale abrupturi aflate pe partea opusă a Văii Cernei. De la intrarea în pădure traseul urmează Cracul Ineleț și începe să coboare în cătunul Ineleț. De la un Cătun la altul n-ai cum să te rătăcești, potecile sunt bătătorite bine și foarte umblate. Ne mai oprim cu un popas scurt și la Scărișoara de unde ținem poteca ce ne coboară la șosea la DN 67D

Fiecare loc este simbolic și semnificativ prin povestea sa. 
Valea Cernei întotdeauna va rămâne a never ending story of a beautyful place!  Lumea, în toată măreţia ei, a fost făcută pentru toţi, dar şi pentru fiecare în parte.

Am plecat de dimineaţă, puțin înainte de răsărit spre Herculane.

Aici este locul unde ne-am lăsat mașinile.

Barajul Prisaca

Lacul Prisaca

Pod coada lacului Prisăcina

Punct de plecare pe trasul Cascada Vânturatoarea si Poiana Cicilovete, marcaj cruce rosie. Ca si aici vom mai intalni pe parcurs și alte poienițe sau locuri amenajate in care vom gasi multe corturi.

Aici părăsim asfaltul, undeva la km 13 în dreptul pensiunii Dumbrava.

Privire înapoi spre puntea suspendată pe care tocmai am treversat-o.

Moară de apă

Urmăm traseul bulină roșie

Prima porţiune de traseu după ce am părăsit poiana, este o urcare destul de abruptă prin pădure.

Prin păduri de foioase, pe o potecă bolovănoasă lăsăm in spate Valea Cernei. La inceput destul de pieptiș, apoi mai domol.

Chiar dacă atunci când treci nu se văd oamenii, prezența lor este simțită. Pășunile au fost cosite și din rodul lor s-au făcut căpițe mari de fân. Pomii erau plini de roadele toamnei, cu mere, piersici, etc. Fiecare loc este caracterizat de o topografie specifică, care determină și modul în care este folosit de oameni: un loc rodnic va fi folosit ca teren agricol, locurile bune pentru pomi vor fi livezi, iar pajiștile sunt numai bune pentru a face fân.

Ne oprim pentru câteva clipe la izvorul Cracul Teiului și luăm apă rece. Toate locurile sunt cunoscute de către localnici, cu numele pe care le au și, mai ales, cu poveștile care le sunt atribuite.

După ce ieşim din pădure, priveliştea se deschide spre Valea Cernei. Zărim și vf. Arjana, cel mai înalt din Munții Cernei, care atinge inălțimea de 1511 m. iar culmea tăiosă se continuă până spre sora-i mai mică Biliana. Parcă am ieşit în altă lume. Peisajul s-a schimbat complet şi uit pe loc de urcuşul nesărat din pădure pe care l-am făcut ca să ajungem aici.

Popasul de lângă bisericuța Dobraia

După ce ne potolim foamea, continuăm pe o potecă din dreapta pe lângă nişte căpiţe de fân, printr-o frumoasă poiană la o altitudine de 885m ce ne duce la şcoala din Dobraia. 

Zărim şi două antene GSM, una aici şi îcă una la ceva distanță, asta însemnând că există semnal la telefon

După ce mai urcăm, imaginea se deschide spre Valea Cernei. Ne lungim gâturile spre minunata panoramă a munților Mehedinți, peisajul iți taie respirația, 

Biserica ce poartă hramul ,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" a fost construită de credincioşii din cătune în anul 2004. În dreapta bisericii sub un acoperiş din tablă, sprijinit pe patru pari se află clopotul care vesteste sărbătoarea sau moartea.

In "curtea bisericii" se află cimitirul şi altarul de vară, unde se ţin slujbele când timpul este frumos.

Nobila frumuseţe a clăilor de fân din ţinuturile de munte româneşti.

Satul și viața la țară.
Între casele fără gard se află livezi, pășuni, ba chiar dealuri și păduri. După urmele lăsate pe drum aflăm că se poate ajunge cu maşina până aici sus pe vreme bună, dar nu din valea Cernei, ci din cealaltă parte a muntelui, dinspre Bogâltin. Zărim şi o maşină lângă gospodăria omului.

La tot mai multe case am vazut panouri fotovoltaice pentru producerea de curent.

Aici avem o pană.

Zărim în stânga o clădire destul de mare. Este şcoala primară, clasele I-IV, din Dobraia unde învaţă copii din mai multe cătune. Găsim și aici fotovoltaice montate și un lampadar, dar și o parabolică montată în apropiere de scoală pe un copac. Din cătune mai ai posibilitatea de a pleca în ture spre vârfurile Arjana şi Biliana, existând marcaje în acest sens. 

Intrarea în şcoală este în partea dinspre pădure.

Pe clădirea şcolii avem marcajul pentru Vf. Arjana, iar traseul trece chiar prin faţa uşii.

Nu-mi dau seama unde începe și unde se termină un cătun, casele apar ca din senin.

În liniştea după-amiezii de toamnă, marcajul ne poartă în suișuri și coborâșuri ușoare prin pădure, printre pășuni și livezi

Din Prisăcina coborâm pe firul văii până în Valea Prisăcinei la o altitudine de 640m ca apoi să urmeze în urcuș ușor spre Cracu Mare. 

Asemenea fânului din poieni, şi noi ne aflăm răspândiţi, pe poteci în voia vântului. 

Crucea care veghează asupra acestor locuri

Momentele de joacă cu cățelul

Poiană, aşa cum sunt multe în părţile acelea, frumoasă, curată, smulsă dintr-o sălbăticie rămasă neclintită, în toată măreţia ei de la începutul vremurilor. O poiană care mărturisește despre prezenţa omului.

Ne oprin în apropiere de o gospodarie de la ineleț pentru a lua apa de la un izvor. Deodată apare o bătrânică și ne îndrumă să mergem către case pentru că acolo găsim izvor cu apă, celelalt la care voiam să mergem era secat, abia mai curgea apă.

Zburdăm pe poteca, de acum știută, ce ne poartă spre Ineleț, și ca de obicei nimeni nu se "plimbă" prin sat.

Școala primară de la Ineleț

Inelețul, este cunoscut ca cel mai mare din zonă, aici aflandu-se căminul cultural și școala cu clasele I-IV, (care acum nu mai are nici un elev). Scărișoara are Biserica și cimitirul, astfel importanța celor două cătune este aceeași.

Aici totul este muncă, au livezi, păşuni, cresc animale, cultivă cartofi, legume şi porumb. Porumbul pare sa fie deja cules, au mai ramas doar dovleceii.

Trecem pe lângă micuţa şcoală din Ineleţ şi ajungem la biserica şi cimitirul din Scărişoara.

Biserica cătunelor Scărişoara şi Ineleţ este construită din tablă, într-un peisaj superb .

Moara de apă

Moară de apă

Dintr-acolo am venit.

Ajunsi în Valea Cernei încheiem încă o tură în cătunele din munţii Cernei, o frumoasă tură chiar dacă a fost obositoare, 20 km când sus, cand jos şi o diferenţă de nivel de 1990 m. Până la maşini mai avem 20 km pe asfalt pe care ii parcurgem lejer.

Un ultim popas l-am făcut la această terasă. Berea după care am tânjit toată ziua am sorbit-o din câteva înghițituri.

Filmul

                                                         

      Traseul