Postări

Se afișează postări din mai, 2022

Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Evadare de weekend pe două roți: Bucla improvizată de 40 de kilometri de la marginea Timișoarei

Imagine
 Sâmbăta și duminica ar trebui să fie, prin definiție, zilele noastre de libertate totală, momentele acelea în care ne deconectăm complet de la rutina obositoare a săptămânii. Din păcate, viața are uneori alte planuri pentru noi, iar sâmbăta aceasta un apel telefonic neprevăzut m-a chemat la datorie, dându-mi peste cap toate planurile de dimineață. Când am reușit în sfârșit să eliberez restul zilei, soarele trecuse deja bine de amiază și se îndrepta leneș spre după-amiază. Dorința de a ieși la o tură cu bicicleta era uriașă, însă exista o condiție stresantă care îmi dădea târcoale: trebuia să rămân în alertă, deoarece oricând putea să sune din nou telefonul și să fie nevoie să mă întorc la muncă. Cu această regulă clară în minte – să pedalez, dar să nu mă îndepărtemez prea mult de casă – am pornit la drum singur, încercând pur și simplu să omor timpul rămas din acea după-amiază și să îmi golesc mintea de gânduri.  Inițial, gândul meu de acasă a fost să mă îndrept spre Pădurea ...

Vârset, Turnul Vârșețului, vf. Gudurica

Imagine
...d-aia că plouă! Să treacă joi ca să vină vineri, iar apoi e liber iar. Și uite-așa ne tot dorim să treacă zilele, grăbind timpul ca să vină weekendul și să putem pleca din nou. Dar, de fapt, tot ce trece în goana asta este timpul nostru de pe acest pământ.  După o scurtă ezitare — ba plouă, ba nu plouă — ne-am luat inima în dinți și am pornit spre Serbia. Destinația: Vârșeț, prin vama Moravița, la vreo 75 de kilometri de Timișoara. Este prima localitate de dincolo de graniță. E cumplit de greu să faci pasul ăsta când vremea te îndeamnă să nu ieși din casă, când tot ce vrei e să rămâi la adăpost. Dar adevărul e că nu contează nici ploaia, nici vântul. Contează doar să treci cel mai dificil prag: cel al propriei uși. Aș minți să spun că am plecat în zori. Ceasul arăta deja ora 7:00 și norocul nu părea să fie de partea noastră. Ploua mărunt, iar vântul sufla cu putere. Fiind încă devreme, trăgeam speranță că prânzul ne va aduce raze de soare, exact cum vedea Florin pe aplicați...
< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner