Vârset, Turnul Vârșețului, vf. Gudurica
...d-aia că plouă! Să treacă joi ca să vină vineri, iar apoi e liber iar. Și uite-așa ne tot dorim să treacă zilele, grăbind timpul ca să vină weekendul și să putem pleca din nou. Dar, de fapt, tot ce trece în goana asta este timpul nostru de pe acest pământ. După o scurtă ezitare — ba plouă, ba nu plouă — ne-am luat inima în dinți și am pornit spre Serbia. Destinația: Vârșeț, prin vama Moravița, la vreo 75 de kilometri de Timișoara. Este prima localitate de dincolo de graniță. E cumplit de greu să faci pasul ăsta când vremea te îndeamnă să nu ieși din casă, când tot ce vrei e să rămâi la adăpost. Dar adevărul e că nu contează nici ploaia, nici vântul. Contează doar să treci cel mai dificil prag: cel al propriei uși. Aș minți să spun că am plecat în zori. Ceasul arăta deja ora 7:00 și norocul nu părea să fie de partea noastră. Ploua mărunt, iar vântul sufla cu putere. Fiind încă devreme, trăgeam speranță că prânzul ne va aduce raze de soare, exact cum vedea Florin pe aplicați...
