Lacul Bucura
„ Niște orășeni la munte !” – așa ar putea începe, în mod realist, orice poveste care te scoate din confortul asfaltului din Timișoara și te aruncă direct pe crestele stâncoase ale Retezatului. Totul a pornit într-o zi de miercuri, acel punct de inflexiune al săptămânii când weekendul trecut e deja istorie, iar cel care vine începe să-ți dea fiori de ducă. Ne mâncau grav tălpile, așa că nu am stat pe gânduri. Când a venit dimineața plecării, dorul de ducă mă sâcâia mai tare decât durerile de spate. Am strâns rândurile într-o formulă de trei – eu, Mely și soția lui, Ștefania – și am pornit într-o nouă tură fulger. Destinația? Lacul Bucura, o dorință mai veche de-a mea care era pe cale să devină realitate. De regulă, excursiile noastre de o zi sunt lejere: un rucsac aproape gol, o gustare, o sticlă cu apă și o foiță impermeabilă aruncată deasupra. De data aceasta, însă, miza a fost mult mai mare. Retezatul nu iartă greșelile de începător, așa că nu am făcut nici doi pași în natură fără r...
