Hiking & Cycling Adventures

Totul a început vineri seara, cu o invitație lansată spontan de Marius: „Ce zici, facem o tură pe pista spre Serbia, până la Žitište?”. Recunosc că nu aveam alte planuri mai bune pentru weekend, așa că am spus „ ne vedem dimineță”. Cu toate acestea, recunosc că în ultima perioadă am devenit mult mai selectiv cu ieșirile în aer liber. Sezonul ambroziei este în plin avânt, iar cine se luptă cu această alergie știe bine că fiecare kilometru prin câmpie deschisă poate deveni o provocare. În plus, cochetam de ceva vreme cu ideea unei escapade pe două roți la Reșița. Este un plan mai vechi, lăsat mereu în așteptare dintr-un motiv simplu: groaza de drumul cu trenul. Să pierzi aproximativ 5 ore dus-întors pe calea ferată, doar ca să ajungi la destinație, e un compromis greu de făcut când tot ce vrei este să fii în șa. Așa că opțiunea unei ture pe pistă, direct de acasă, a picat la fix. Punctul de întâlnire? Sâmbătă dimineața, pe Splaiul Sofocle într-un loc pe care noi, îl numim simplu „la insu...

 „Mai departe decât vor picioarele...” Dimineața a început tăcută, sub mantia răcoroasă a orei 5. Planul era deja făcut, iar dorința de ducă pulsa din plin. Totuși, primele pedale au fost învârtite abia aproape de ora 7, când soarele își croia timid drum printre crengi. Bicicleta a prins viteză pe pista din zona Fabricului  intrând pe malul drept al Begăi. Orașul încă dormea, iar traversarea lui pe sub poduri, până la Podul Nou de la Gelu, a avut o poezie aparte. Acolo, o primă schimbare de ritm: trecerea pe malul stâng până la Utvin, iar apoi, din nou peste apă, înapoi pe malul drept. La acea oră matinală, liniștea era deplină. Doar un singur biciclist pe o cursieră zglobie a trecut fulgerător înainte, urmat de alte două sau trei întâlniri pasagere. Pista goală trezea o ușoară uimire, dar gândul era deja departe, dincolo de graniță. Planul era ambițios: trecerea frontierei pe la Otelec, o buclă curajoasă prin Serbia către Torak, Krajisnik și Jaša Tomić, urmată de întoarcerea ...