Postări

Se afișează postări cu eticheta Munții Șureanu

Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr

Ursici pe cărările iernii

Imagine
„Neatza” şi în acest weekend... Trezirea mi-a fost dată de o nouă aventură, iar începutul acestei zi o petrec în mașină împreună cu Mely și Daciana, în drumul spre Hunedoara. De obicei, gândul cu care te trezești, este același cu care ai adormit. După tura de săptămâna trecută de la Ciclovina abia am așteptat să revin în masivul Șureanu. Sunt multe locuri din Carpați unde prea rar am ajuns sau chiar deloc, iar Munții Șureanu se înscriu în această listă lungă. Am mai fost la Ursici într-o primăvară, cea a lui 2021 ( aici ). Faină tura aia şi amintirile m-au purtat inevitabil în trecut… Locul ne-a vrăjit încă de la prima vizită și as putea reveni oricând în zonă, ba chiar aș putea să petrec câteva zile cu cortul nefăcând nimic și urmărind soarele pe cer. Multe s-au schimbat de atunci, în primul rând anotimpul pentru că acum este iarnă și este zăpadă iar urcarea este printr-un alt loc. Până în satul Balomir (comuna Sântămăria-Orlea) de unde vom porni la pas, se poate ajunge cu mașina abăt

Fundătura Ponorici

Imagine
Într-un final ne-am decis să facem marele pas și să pornim la drum spre adevărate colțuri de rai, unde momentan, așa zisa „civilizație modernă” încă nu a pătruns,  Fundătura Ponorului .  Acest loc de o frumusețe aparte se află sus în munte, ascuns în munții Șureanu (Parcul Național Grădiștea Muncelului-Cioclovina). Dimineața deșteptarea și hai la drum.  Am plecat cu noaptea în cap!  Pe la 6 am trebuia să vină mașina după mine și am pornit spre Simeria și, mai departe, spre Ciclovina unde am lăsat mașina. Eu am plecat cu Mely, iar tovarăși de drum au mai fost Mihai și Ion cu Paul de la Arad. Am ales să pornim din  Ciclovina ș tiind de la turele anterioare că zona este una foarte frumoasă, și prea puțin umblată pentru câte are de oferit, iar  drumul de acces până aici este destul de bun. Lipsea asfaltul doar pe ultimii km însă se putea merge bine. Munții Șureanu nu au altitudini foarte mari, dar, diferența de altitudine e bruscă și traseele sunt lungi. Trecem rând pe rând satele înșirate
< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner