Salut ! Dacă e prima dată când intri aici, îți urez bun venit.
Am deja o vârstă în momentul în care îți scriu aceste rânduri, nu mai sunt la 20 de ani, și pot spune că în fața mea se deschide o viață în care eu îmi stabilesc regulile, în care nu acuz pe nimeni pentru ceea ce mi se întâmplă, o viata care îmi aduce bucurie și energie în fiecare zi. Sunt născut în zodia VĂRSĂTOR și nu-mi vine prea ușor să scriu despre mine, trebuie să recunosc.
O să îți povestesc imediat o mică parte din ceea ce sunt, ceea ce cred sau ceea ce simt.
Cunoașteți citatul ,,Învață din greșelile altora, nu o sa ai timp sa le faci tu pe toate”?
Din propriile greșeli am învățat că orice slăbiciune și orice alegere greșită se plătește.
Din faptele mele bune am învățat că bucuria de a dărui este un infinit mai mare decât bucuria de a primi.
Nu mă tem de nimic, viața m-a învățat că frica e dușmanul reușitei.
Nu împart oamenii în frumoși și urâți, săraci și bogați, pentru că nu astea sunt criteriile pe care îi aleg, dar îi împart totuși în buni și răi, și respect pe oricine mă respectă.
Am mai învățat că pentru a fi în armonie cu alții, trebuie să ai o relație frumoasă cu tine însuți!
Cred în prieteni deși până și prietenia a devenit în momentul de față un lucru relativ. Nu-ți ajunge o viață pentru a cunoaște un om cu adevărat și mai cred că printre lucrurile pe care ar trebui să le trăim este copilăria.
Copilăria mi-ar plăcea să vorbesc mult despre asta dar, devin nostalgic atunci când o fac, și nu vreau să fiu nostalgic acum. Cu trecerea timpului îmi dau seama câte părți ale caracterului meu ies la suprafață, lucruri pe care le-am știut sau lucruri care au stat undeva bine ascunse. Am atuurile și defectele mele, am urcușuri și coborâșuri și adesea o inconștiență nebună, am o latură slabă și fragilă, dar am și o latură puternică, sunt încăpățânat și nu renunț pur și simplu la ceva sau cineva, încerc să lupt, dar uneori partea slabă din mine mă face să mă prăbușesc. Așadar e greu și imposibil să te descrii în câteva cuvinte....
De ce acest Blog?
Avem nevoie de visuri pentru a-mi trăi cât mai frumos viața.
Povestea mea începe în copilarie iar pasinea mea pentru bicicletă este dintotdeauna. Copil fiind știam că într-o bună zi bicicleta mă va purta departe, era doar o chestiune de timp. Nici nu-mi dau seama când a fost, de fapt, începutul, mă dau pe două roți din copilărie. Să zicem că începutul mai serios a fost pe când aveam 15-16 ani, pe când aveam prima mea semicursieră, marca Sputnik. A venit imediat şi prima mea aventură pe două roți, un circuit din Timișoara pe la Lipova și Arad, împreună cu un prieten. Motivul era mai mult curiozitatea. A devenit treptat o plăcere și o necesitate! Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, mi-am angrenat şi familia, cei doi copii ai mei, Cristi şi Rxana, care-mi susțin entuziasmul și pedalează alături de mine explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect. Momentan blogul e o pasiune luată foarte în serios și pentru care aloc mult timp. El prezintă pasiunea mea pentru natură și activitățile pe care le fac, locurile pe care le vizitez și uneori le descopăr atunci când NU lucrez. Răsfoind un pic blogul vei descoperi cu ușurință acest lucru.
Totul a început prin vara lui 2011, mult înainte de lansarea blogului. E aproape amuzant când îmi amintesc cum a pornit totul. Nu eram un împătimit a rețelelor de socializare, ba mai mult decât atât, a fost nevoie de multă “luptă” de convingere pentru a-mi creea o pagină de Facebook. Despre blog nici nu putea fi vorba. Nu știam prea multe sau ce vreau să fac cu această pagină dar, simțeam în interiorul meu că trebuie să existe o cale prin care să pot oferi mai mult, și să mă bucur alături de alți pasionați pentru această pasiune. Așadar am pornit timid în a posta o poza, apoi un gând, apoi pagini ce-mi serveau pe alocuri drept terapie, descoperind că totul se transformase deja în nevoie. Dorința să ies în natură sau să urc munții pe bicicletă era mare.
Repede a apărut și motivația, o simplă activitate de weekend a devenit o pasiune și încet, încet, am început să mă redescopăr, să cunosc oameni noi, oameni care îmi împărtășeau aceleași idei. Am descoperit cât de multe lucruri poți învăța. Pentru a ține pasul, a trebuit să investesc în echipament și să fac mai multe trasee. Urcam cu prietenii în fiecare weekend și le sunt recunoscător că m-au ajutat să cresc în acest domeniu: ei se documentau, veneau cu idei de trasee, totul mergea excelent. Așa am descoperit că muntele este un microb: cu cât este mai lung și mai dificil traseul, cu atât satisfacția este mai mare.
De mult îmi tot spuneam că ar trebui să încep să scriu despre lucrurile și locurile pe care le vizitez și pe care le documentez. Blogul l-am creeat nu imediat, mai exact după vre-o patru ani (un loc numai bun pentru revelații). Mi-am propus să fac o resuscitare a memoriei și voi scrie, pe rând, despre locurile care, în tot acest timp, au fost responsabile de atâtea emoții și explozii de bucurie. Apoi, planul este să scriu pe măsură ce vizitez alte și alte locuri. Partea scrisă însoțită de o galerie foto consistentă, cred că vor rămâne principalele elemente ale travel blogging-ului de călătorie și în următorii ani.
Chiar dacă nu va citi nimeni, tot este bine pentru mine, căci sigur îmi va fi drag peste un timp să recitesc și să îmi amintesc de locurile pe care le-am văzut.
Informațiile furnizate de mine pe acest blog sunt date cu caracter pur orientativ.
Motoul meu: Nu merge unde te duce drumul, mergi pe unde nu există un drum și lasă o urma. (Ralph Woldo Emerson)
 |
| Tu ți-ai urmat visul din copilărie? |
