M u n t e l e M i c
În acest moment aş putea spune: nu mai vreau să merg pe munte. Este o chestie ciudată cu muntele. Gata. Nu mai îmi place. Asta simt. Nu ştiu de ce, dar am o repulsie. Şi totuşi muntele nu este numai traseul. Muntele este oamenii cu care mergi şi împărtăşeşti poteca şi trăirile. Muntele este emoţia pe care o simţi cu fiecare pas care îl faci spre înălţimi. Muntele este mai mult decât un simplu vârf sau un simplu traseu, oricât de dificil sau provocator ar fi el. D upă ce m-am auzit la telefon cu Florin și m-a asigurat că am loc la maşina lui, iar Cristi la maşina lui Marius, şi deşi sunt obosit, dărâmat, am zis, hai să mai scot bicicleta la o plimbare şi să mai urc o dată Muntele Mic. Lucrurile nu mai stau cum stăteau o dată, m ai mă revigorez şi eu că prea am îmbătrânit . Marius e cu entuziasmul la maximum: ,,Să mergem şi acolo, şi acolo...! Să vedeţi pe unde vă duc...! O sa fie tare fain! Nu că noi am fi lăsat entuziasmul acasă, sau cine ştie pe unde - el pur şi simpl...
