Hiking & Cycling Adventures

Totul a început vineri seara, cu o invitație lansată spontan de Marius: „Ce zici, facem o tură pe pista spre Serbia, până la Žitište?”. Recunosc că nu aveam alte planuri mai bune pentru weekend, așa că am spus „ ne vedem dimineță”. Cu toate acestea, recunosc că în ultima perioadă am devenit mult mai selectiv cu ieșirile în aer liber. Sezonul ambroziei este în plin avânt, iar cine se luptă cu această alergie știe bine că fiecare kilometru prin câmpie deschisă poate deveni o provocare. În plus, cochetam de ceva vreme cu ideea unei escapade pe două roți la Reșița. Este un plan mai vechi, lăsat mereu în așteptare dintr-un motiv simplu: groaza de drumul cu trenul. Să pierzi aproximativ 5 ore dus-întors pe calea ferată, doar ca să ajungi la destinație, e un compromis greu de făcut când tot ce vrei este să fii în șa. Așa că opțiunea unei ture pe pistă, direct de acasă, a picat la fix. Punctul de întâlnire? Sâmbătă dimineața, pe Splaiul Sofocle într-un loc pe care noi, îl numim simplu „la insu...

 Sâmbăta și duminica ar trebui să fie, prin definiție, zilele noastre de libertate totală, momentele acelea în care ne deconectăm complet de la rutina obositoare a săptămânii. Din păcate, viața are uneori alte planuri pentru noi, iar sâmbăta aceasta un apel telefonic neprevăzut m-a chemat la datorie, dându-mi peste cap toate planurile de dimineață. Când am reușit în sfârșit să eliberez restul zilei, soarele trecuse deja bine de amiază și se îndrepta leneș spre după-amiază. Dorința de a ieși la o tură cu bicicleta era uriașă, însă exista o condiție stresantă care îmi dădea târcoale: trebuia să rămân în alertă, deoarece oricând putea să sune din nou telefonul și să fie nevoie să mă întorc la muncă. Cu această regulă clară în minte – să pedalez, dar să nu mă îndepărtemez prea mult de casă – am pornit la drum singur, încercând pur și simplu să omor timpul rămas din acea după-amiază și să îmi golesc mintea de gânduri.  Inițial, gândul meu de acasă a fost să mă îndrept spre Pădurea ...