Solo traveler! Cu orice preț - chiar și pe ploaie !!! ⛱
Jurnal de tura; Traseul localităților din Banat, totul la superlativ, vremea, peisajul, totul. Bun, păi să m-apuc să-nșir experiențele care încă îmi încălzesc amintirile.
După o vară de alergătură prin munți și pe la mare, apetitul pentru drumeții prin locuri nebătute a crescut. Aşadar am plecat "nicăieri" în 14 august, când vremea se anunţa oricum urată pentru bicicletă. Zic, hai că nu-i nimic, ploaia n-ar mai fi la fel de frumoasă dacă aş aştepta-o sub umbrelă, aşa că o aştept pe bicicletă. Fiecare drum în natură ascunde o poveste sau naşte una. O astfel de călătorie poate fi o adevărată aventură.
Astăzi e sâmbătă. Sâmbătă e ziua în care plănuiesc să fac aia și aia și încă ceva. O aștept de fiecare dată „ca și când”.... Și ceasul nu mai sună. De fapt, azi e doar miercuri, dar e ca și cum ar fi sâmbătă. Povestea zilei de miercuri începe la 9.30 - cam târziu... nu că nu s-ar fi putut mai de dimineață, doar m-am trezit la ora 5.00, totuși un prim semn bun. După multă învârteală și alte treburi „deși scopul vremii a fost să descurajeze încercarea”, reușesc să mă pun în mișcare, și încep să pedalez pentru o nouă tură de desoperit, încă una din seria avenTURA singuratică, idee inspirată de pe la alții. Pedalez printr-o atmosferă de sfârșit de vară și îmi fac în mare planul de bătaie: traseul ce îl voi urma, localitățile și locurile ce le voi atinge, dar și alte detalii. Nu reușesc însă să încarc track-ul în gps. Defapt l-am încărcat dar nu apare în dispozitiv, fapt pentru care nu mai îmi bat capul și plec fără a mai pierde timp. Încă nu eram decis unde să merg: Lugoj, Buziaș sau la Lipova? Variante sunt destule, poate o traversare de la Lugoj la Lipova? Așadar până la urmă am ales că merg spre direcția care mi-a venit prima în minte, iar aceea este către Lugoj, dar desigur pe o rută de asfalt apoi mai văd ce și cum. O călătorie pe drum singur cere să faci toată conducerea. Poate fi dificil din punct de vedere fizic, dar există factori compensatori. Poți face orice ocol dorești, sau câte popasuri dorești, poți asculta orice post de radio dacă ai unul la tine, sau îți poți schimba programul dintr-un capriciu. Lista avantajelor poate continua.
E urât afară, e totul prumburiu, nori peste tot, bate vântul și nu știu dacă scap fără ploaie, dar... după atâta caniculă abia am așteptat o zi ca asta. În dorința de a vedea cât mai multe din peisajul natural, dar și antropic din jurul orașului în care locuiesc (Timișoara), folosesc tot timpul bicicleta, un Bulls, nu foarte performantă, dar mai bună decât bicicletele obișnuite, mai ușoară, și deci mai utilă. O am de câțiva ani și am parcurs cu ea foarte mulți km până acum. De-abia plecasem, sunt la ieșire din oraș și aveam o poftă de pedalat nebun, sâcâit doar de vânt atât cât... să îmi treacă repede. În faţa ochilor mi se perindă lanurile de porumb și floarea-soarelui în pârg.
Cum spuneam, am pornit către Lugoj și un prim popas l-am și făcut la terasa Colina. O sticla pentru acum, dar și una pentru mai târziu.
Am suficiente ore de zi-lumină ca să nu mă prindă întunericul. Traseul pleacă din Timișoara pe asfalt pe drumul național 6 până la Belinț. De aici intrăm pe teritoriul comunei Belinț! Pe scurt, traseul este excelent și foarte liniștit din punct de vedere al traficului motorizat. Urmăm un drum de asfalt până la Babșa, apoi unul pământ până la Târgoviște. În final tot asfalt trecând pe lângă Balinț și Fădimac până la Bara. Cred că e cea mai ușoară parte dacă nu pun la socoteală vântul ce bătea neîncetat...Deocamdată, starea vremii este favorabila.
Canalul Timiș-Bega pe care îl traversez.
Printre sate și pășuni.
Autostrada A1
O călătorie pe drum îți oferă mai multă libertate ca niciodată.
Râul Bega la Babșa pe care îl traversăm.
Bega, dar în aval...
Imaginea de la marginea satelor cu vaci și oi ce pasc liniștite.
Oi multe la tot pasul... Ele pasc afară cât e vremea bună.
Satul Babşa se situează în zona de est a judeţului Timiş, la 8 km nord de Belinţ şi 15 km sud-vest de municipiul Lugoj. Accesul la Babşa se poate efectua dinspre sud, pe drumul comunal 83 care leagă Babşa de Belinţ şi de drumul naţional DN6.
La vest, satul se se leagă de Ghizela pe drumul comunal 83 iar la est cu satul Târgovişte.
Drumul dintre Babșa și Târgoviște.
Pe traseul ăsta simt că evadez, deși n-o fac. Sunt doar la vre-o 50 de kilometri distanță, de tot ce înseamnă poluare.
Satul Târgoviște se situează în estul judeţului Timiş, la circa 21 km nord de municipiul Lugoj. Se învecinează la est cu Balinţ, la sud cu Păru şi Gruni, la vest cu Babşa şi la nord-vest cu Paniova.
Centru satului Târgoviște.
Evident că totul era închis, dar am avut noroc cu o localnică ce m-a îndrumat spre un alt loc de unde am reușit să cumpăr o sticlă de apă! Apă'i și-o bere dacă tot m-am întors din drum.
Sate aruncate ici și colo în care stă îngrămădită toată liniștea din lume și oameni care-ți vorbesc de pacă te-ar cunoaște dintotdeauna.
Loc de băut bere
Nori negri, cu parfum de ploaie mă urmăreau tot timpul din spate. În anumite momente aveai impresia că, dacă întinzi mâna spre ei, îi atingi.
În comuna Balinţ nu m-am mai oprit, proviziile de apă le-am facut la Târgoviște. Comuna este situată în Câmpia Lugojului, pe cursul superior al râului Bega. Are în componenţă patru sate: Balinţ, satul de reşedinţă, Bodo, Fădimac şi Târgovişte.
E norul cel timid ce-a căpătat curaj pe boltă, și dă un strop de apă aici pe deal.
În primul rând câmpiile nesfârșite, prin care am pedalat sub un cer plumburiu ne amintea mai degrabă de zile de octombrie, și nu de zile de la mijlocul verii.
Mă las purtat de drum către Fădimac
Satul Fădimac se situează în zona de est a judeţului Timiş, la circa 21 km nord de municipiul Lugoj, pe drumul comunal 85 care leagă Balinţ-ul de Bara. Este străbătut la vest de pârâul Fădimac. Se învecinează la nord cu Bara, la nord-est cu Cladova, la sud-est cu Cutina, la sud cu Bodo, Balinţ şi Târgovişte, la vest cu Paniova şi la nord-vest cu Secaş.
Pe ici pe colo pe pășuni mai vezi, și câte un animal domnesc, e greu la țară-nu-i ușor...
Comuna Bara se situează în nord-estul judeţului Timiş, la poalele Dealurilor Lipovei, la circa 30 km nord de municipiul Lugoj, pe drumul comunal DC85 Balinţ-Bara. Se învecinează la nord cu Spata şi Rădmăneşti, la est cu Dobreşti şi Lăpuşnic, la sud cu Fădimac, la vest cu Secaş şi la nord-vest cu Crivobara şi Vizma.
Drumurile care leagă micile sate sunt bine asfaltate.
Altele sunt așa, aproape pustii, că te poți da cu bicicleta și-n zig-zag, pe-acolo, dacă vrei.
Ce-i mai interesant de-abia acum începe. Dealurile din jurul satului sunt ideale pentru plimbări ușoare, așa că am mers bine merci înainte către Spata.
Drumul de la țară îl apucă așa un dor de ducă. Mergea de colo colo, când în sus, când în jos, nu stătea deloc locului. Mergea însă cu bucurie de la un sat la altul mai mult pe cărări bătătorite și cu treabă.
Cățărarea nu este una grea, așa că am timp să mă bucur de peisajele frumoase, verdele liniștitor și senzația de pace pe care ți-o transmit continuu locurile.
Un izvor îmi iese-n drum... bucurie mare, dar stai să vedem ce gust are! În general, te mai întâlnești cu turme de oi, dar n-au vreo treabă cu tine, nici tu cu ele, doar câinii se mai bagă'n seamă!
Locurile îmi sunt cunoscute. La întrare în Spata se găsește cimitirul sau ce a mai rămas din el. Apuc să fac vre-o doi pași și aud lătratul a doi câini, venind spre mine de undeva din spatele crucilor: constat că nu au curaj, cred că dormeau și erau mai mult speriați.
O zonă care îmi e tare dragă - am mai fost aici
Satul se situează în zona de nord-est a judeţului Timiş, la limita cu judeţul Arad, într-o zonă relativ izolată de la poalele Dealurilor Lipovei. Se învecinează la nord cu satul arădean Bruznic, la est cu Rădmăneşti, la sud cu Bara şi la vest cu Vizma.
Pe lângă partea de natură, traseul ăsta de bicicletă are și un obiectiv... Biserica din sat.
În vara anului 2013, la iniţiativa colegului nostru de pedală Mely, am mai fost prin aceste locuri vizitând şi atunci această biserică la fel de degradată. Tura de atunci se poate vedea (aici) pe pagina de Facebook
În timp ce mai mulți copaci străjuiesc intrarea în biserică, condiţia bisericii din Spata nu este una fericită.
Pentru a vă forma o imagine de ansamblu asupra stării de degradare în care se află această biserică, să nu trecem cu nebăgare în seamă pe lângă... ea!
Cel mai bine este însă să o luăm pe rând, fără grabă, și să intrăm înăuntru. Unul dintre lucrurile pe care locul acesta îl transmite este o stare de calm, de liniște.
Câteva imagini a lăcaşului sfânt din localitate fac dovada că locul se degradează încet și bine de la an la an.
Din cauza stării de degradare în care se află la ora actuală, biserica din Spata stă să piară chiar sub ochii noştrii.
Moment de liniște…
Pe scurt.
Spata este un sat în comuna Bara din județul Timiș. Se amintește despre satul Spata începând cu sec. al XV-lea sub numele de Spatha. A aparținut cetății Soimoș. Sigismund Racozi donează satul lui Petru Kragovicz din Lipova în anul 1607. În anul 1717 are numai 7 case. Wikipedia
Aici pare să fi fost cândva magazinul satului sau chiar birtul... cine știe!
Satul este însăși nu numai viața unui om ci și soarta lui. Satul - este leagănul copilăriei a majoritatea dintre noi...Fiecare venim dintr-un sat - Unii direct, alţii trecînd prin părinţi.
Am ajuns în Spata undeva după prânz și prima senzație pe care am încercat-o după ce am întrat în biserică, a fost să stau de vorbă cu cineva.
Nici țipenie de om pe stradă, totul sau aproape totul părea pustiu. Cele 2-3 case încă în picioare, în curțile cărora am și văzut animale păreau locuite.
Am pornit-o la drum pe o stradă pustie. E greu la țară-nu-i ușor... O viață dusă printre ploi, soare cald și uneori zăpezi.
Din când în când aud și câte un lătrat de câine, văd și căte-o oaie cal sau porc. Așadar... satul este locuit! Să tot fie două-trei famili de ciobani ?
Drumul din pietriș o să meargă doar până la ieșire din sat. Mi-am continuat drumul, dar am avut la un moment dat senzația că am luat-o anapoda. Pacea îmi este perturbată de lătratul agresiv al unor câini care se aude nu foarte departe. Apuc să mai dau câteva pedale și văd și de unde venea lătratul: pe stânga drumului era o stână, la nici 100 m de drum, iar câinii m-au simțit încă de departe astfel încât când ajung să văd stâna, vreo 6-7 dulăi erau deja în alergare spre mine. Strig tare poate, poate baciul este prin zonă...creierul rulează repede un scenariu în care reușesc să-i îmblânzesc cumva pe câinii ăia însă sunt trezit brusc la realitate când dulăii ajung la 20-30m de mine și constat că sunt f agresivi în haită. Salvarea a venit de la cioban însă unul dintre câini nu voia să renunțe ținându-se morțiș după mine. A cam trebuit să mă dau jos de pe bicicletă și să mă dau la el - doar așa am reușit să îl fac să renunțe. Hmm, și era cam cât o oaie însă foarte slab.
Fiecare moment este unic în felul său! După doar câțiva kilometri peste dealuri o să ajung la Bruznic în județul Arad. Mai departe trec de o stână, dar nu și de unul dintre dulăii care se ținea morțiș după mine. A trebuit să mă dau jos de pe bicicletă și să fug către el - să îl atac eu, doar așa am reușit să îl fac să renunțe.
În zonele cele mai izolate ale drumului, mai precis între Spata și Bruznic, sunt șanse să te întâlnești cu animale sălbatice cum ar fi căprioare, iepuri, mistreți sunt de asemenea, dar și aceștia, șansele sunt foarte mici. Fiind pe bicicletă, din cauza zgomotului făcut nu vei avea cum să suprinzi și să sperii animalele. Până te vei apropia, ele vor fi demult plecate.
Am avut noroc că nu mă topește soarele. Sincer, asta era cea mai mare temere a mea, soarele pe creste. Trec la extrema cealaltă: să nu plouă, cu picături din nori, nu-mi doream nici asta.
Drumurile sunt în stare foarte bună, dar ocazional, după ploaie poți întâlni și noroi.
De sus, de pe drumul prăfuit, căci legătura dintre cele două sate se face pe poteci şi pe drumuri vechi, de căruţe, zăream satul Bruznic undeva nu foarte departe.
Mare era bucuria căci simțeam că merg la vale.
Timpul are răbdare aici, adică uită de tine căci parcă nici lui nu îi vine să îţi ia fericirea.
Am ajuns. Aici privesc atent în urmă spre drumul din stânga pe care am venit
Reușesc să intru în vorbă cu oamenii și să aflu ce sat este. La intrare nu am găsit nici un panou în acest sens.
Traversez satul, apoi la valeee spre următorul sat Zăbalț. Aștept aceast moment de mult... evident, să cobor la vale. Am tot urcat până acum și simțeam nevoia de o relaxare...
Am tot mers pe drum, la vale și în cele din urmă ajung la o intersecție. Aici cotesc la stânga și cobor drumul de macadam până în sat.
În plus, poți face popas, pe traseu, și în alte locuri interesante: O țâră gi hogină nu strâcă!
Am ajuns în final și la Zăbalț. Aici musai o pauză...
Privire în spate, de acolo am venit.
Și într-acolo merg. Este bicicleta mea Bulls cu roți de 26 și cauciucuri șterse în special cel din spate, deci nu stau foarte bine pe echipament. Și chiar am stat, căci, cu minimum de revizie înainte, umflat puțin roțile, curățat lanțul și uns, n-am avut nicio problemă tehnică pe traseu, sper să țină norocul cu mine deoarece nu am nici o cameră de rezervă la mine.
Și am mai făcut un popas necesar: berea e pâinea cicloturismului, ușoară, hidratantă, hrănitoare, ieftină și peste tot.
Dorgoș este un sat în comuna Ususău din județul Arad.
O zonă care îmi e tare dragă!!!
Cetatea Șoimoș se află chiar în apropierea șoselei, pe malul drept al Mureșului, vizavi de Lipova, pe dealul Cioaca Tăutului ( Wikipedia ), de altfel se poate vedea și de la volan. Poteca pleacă din drumul principal și urcă destul de pieptiș în unele zone. Așadar dacă v-ați hotărât să faceți un popas aici aveți de urcat cam 20 - 25 de minute până sus de unde aveți o priveliște fantastică asupra văii Mureșului și a munților domoli din Țara Zărandului.
O călătorie rutieră înseamnă libertate.
Centrul Lipovei destul de pustiu acum la orele serii
Și iată-mă pornind spre Timișoara, ultimii 60 km, cât a rămas din rută.... Pe această secțiune drumul județean 691 este în întregime asfaltat cu trafic redus cel puțin până la intrarea pe A1 din apropiere de Giarnata, de acolo până la Timișoara dezastru pe ambele sensuri de mers.
Nu e deloc plăcut să faci pană la bicicletă când ști că mai ai foarte mult până să ajungi acasă. Cu atât mai mult când nici nu ai o cameră de rezervă sau măcar un chit de reparație, și trebuie să mergi pe lângă ea 60 km. De ce mi-a fost frică de data asta chiar nu am scăpat... roata mea s-a dezumflat. Nu aveam soluții decât să bag pompe, apoi să merg pe ea cât se poate, din nou pompe și tot așa până la Timișoara. Am ajuns într-n final acasă la lumina farului dar am ajuns cu bine. PS aveam zeamă în cameră dar... se pare că doar 6 luni e perioada în care te poți bucura de ea.
Mie în general nu îmi place să merg dus-întors pe același drum, prefer circuitele, spre deosebire de mulți. În plus, mai duc și ieșiri lungi, că traseele mele de sâmbătă adună mai mereu 50 - 60 de kilometri, dar cu pauze mari și dese. Dacă ai antrenament zilnic, poți ajunge aproape oriunde cu bicicleta. Așadar, libertatea de a merge unde vrei este una dintre atracțiile principale ale unui tur cu bicicleta. Ruta încercată de mine arată așa: „pornind din Timișoara, tura însă, nu a fost doar o simplă plimbare, traseul are 160 de kilometri, la care se adaugă și diferența de nivel de 816 m, și merge spre orașul Lugoj, trecând prin mai multe sate cum ar fi, Remetea Mare, Recas (oraș), Izvin, Topolovățul Mare, Chizătău și Belinț. De la Belinș ajungi la Babșa, Balinț, Fădimac, Bara și Spata, un sat "cătun" cu doar câteva case unde trăiesc doar două-trei-patru familii de ciobani, după care treci dealul în jud. Arad spre Bruznic, Zăbalț, și mai departe spre Dargoș, Ususău, Lipova(oraș) și Neudorf, apoi din nou în judetul Timiș trecând prin Alioș, Mașloc, Fibiș, Pischia, Giarmata și Timișoara”. Mi-a plăcut din start ideea, mi s-a părut un mix perfect pentru distracție, relaxare și dobândire de skill-uri noi, mers și pe circuit și pe stradă și pe macadam. Unele dintre sate au mai fost bifate și cu alte ocazii chiar și de mai multe ori. Timpul scurs este de 13:00 ore cu tot cu pauze. A fost o tură, cu multe variante, și s-a văzut lucrul ăsta. Deși se preconiza o vreme dificilă (astrele au ținut cu mine) a fost o tura frumoasă până la urmă. O plimbare suficient de lungă având în vedere că nu am mai pedalat în ultimul timp decât ocazional dar am găsit seninul într-o zi înnorată. Recomandarea este pentru genul de bicicliști care au trecut de categoria plimbare de plăcere. Traseul nu este deloc dificil. Dacă este prea mult pentru tine să pedalezi toată distanța dintr-un foc, se poate parcurge și pe porțiuni, mai scurte. Track-ul poate fi văzut/"descărcat" de aici. E foarte util pentru cei care vor să iasă în natură și să facă mișcare într-o zi de weekend sau chiar după program fără să mai meargă la munte ore întregi cu mașina”. Excursia mea se încheie amintindu-vă că traseul este și mai frumos atunci când este parcurs alături de prieteni. Plănuiești să descoperi împrejurimile? Liniștea și frumusețea colinelor și a pădurilor...Atunci evadează din nebunia urbană măcar pentru câteva ore. Dar nu înainte de a controla prognoza meteo (există și potriviri cu statisticile). Încarcă-ți bateriile cu aer curat. A doua zi te vei simți mult mai voios și energic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.