Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Circuit de bicicletă aproximativ 84 km, pe drumuri forestiere prin parcul Naţional Domogled-Valea Cernei cu plecare-sosire în Cerna Sat.
Traseul şi punctele de interes: Cheile Corcoaiei - baraj Iovanu - drumul de contur lacul Iovanu - izbucul Cernei, urcare in creasta Mehedinţilor, coborâre valea Mileanul - valea Motrului - lacul Motru (Valea Mare ) - Closani, urcare pe valea Motrului Sec - pârâul Capra - valea Cişmanu Mic până in creasta Mehedinţilor, coborâre pe Ramnuta Mica - Ogasul Sec pana in valea Cernei, continuare spre Cerna Sat
Ajungem în Cerna Sat dinspre Baile Herculane, pe DN 67D care este ok până la intersecția cu DN 66A; din acest punct și până în Cerna-Sat, adică preț cca. 12 km, drum pietruit care este plin de cratere - very tough challenge pt. o mașină care nu este de teren cum a fost în cazul nostru, drum modernizat doar în statisticile oficiale. În lumea reală, însă, e doar un drum asemănător unui forestier. Poartă numele de DN 66A şi din informaţiile pe care le-am găsit ar fi trebuit să lege Valea Jiului de Băile Herculane, însă soarta lui este destul de controversată.
Plecăm pe traseu mai târziu cu o oră faţă de cum mi-am planificat (ora 11), totul din cauza drumului foarte rău care ne-a adus până aici. Ne îndreptăm apoi pe biciclete către nord-est spre primul obiectiv, Cheile Corcoaia, care sunt la aproximativ 200 m de sat, despre care nu am amintit nimic în descrierea evenimentului deoarece am vrut să rămână o surpriza frumoasă. Traversam satul pe drumul principal și imediat după ce se termină casele, pe partea dreaptă vom vedea un loc bun unde se puteau lăsa mașinile existând mult mai mult loc. Noi însă le-am lăsat pe marginea drumului chiar lângă școala. De altfel cheile se văd chiar de la drum fiind fix lângă acesta.
Ne atrage atenţia un indicator spre stânga, spre vârful Oslea Românească şi Godeanu. Poate că într-o zi ajungem și acolo. Noi mergem înainte şi imediat după ieşirea din localitate drumul începe să urce mai abrupt. La cheile Corcoaia, aflate în dreapta, vom opri.
Trecem bicicletele dincolo de apă şi le lăsăm pe un podeţ.
Cheile Corcoaia de pe Valea Cernei
Localizare: Cheile Corcoaia sau Corcoaiei se află într-o zonă izolată a judetului Gorj, la 44 kilometri de Baile Herculane, sau la 52 km de Padeş. Comuna de care aparţine, într-un loc depărtat de civilizaţie, la 200 m nord-est de "izolatul" sat Cerna, la graniţa cu judeţele Mehedinţi şi Caraş Severin, şi se poate ajunge aici pe DN67D, drumul care leagă Târgul Jiu de Băile Herculane. Venind dinspre Băile Herculane ca şi în cazul nostru, se face stânga spre Cerna Sat pe DN 66A, pe un drum nemodernizat asemănător unui forestier.
Ca sa ajungi pana in Cerna Sat sunt 12 km de la părăsirea asfaltului (DN67D), aproximativ 17 minute de mers cu mașina - dar se merge foarte încet, acesta este plin de gropi care ne-a luat 1 ora să ajungem.
Pe aici se intra si se iese din chei.Lăsăm bicicletele rezemate de balustrada podețului şi o luăm pe chei ţn sus. Cheile sunt scurte, dar foarte spectaculoase, o minunăție relativ necunoscută și destul de izolată.
Păşesc foarte atent uitându-mă pe jos să nu întâlnesc vre-o viperă prin crăpăturile de stâncă, dar majoritatea sunt foarte încrezători şi nu-i preocupă deloc existenţa viperelor păşind foarte relaxaţi.
Traseul din chei este amenajat cu balustrade metalice si se merge doar pe partea stângă. Urcăm prin chei în sus ajutându-ne de balustradă.
Forma rotunjită de pe o parte și pe alta a pereților canionului, arată ca și un tunel căruia i-ar fi picat tavanul...
Cheile sunt remarcabil de frumoase, situate in Muntii Mehedinți, într-o zonă cu peisaje pitorești, specifice acestui spațiu geografic. Flora și fauna adaugă si ea valoare obiectivului.
Traversarea acestora se poate realiza doar atunci când apa este mică ca si in cazul de față.
Cheile în splendoare lor.
Cu toate ca au o lungime de doar 200 - 300 metri, aceste forme ale reliefului calcaros sunt spectaculoase prin nenumaratele aspecte pe care le intalnim.
Pornim mai departe către barajul de acumulare Valea lui Iovan. Lacul este situat la poalele munţilor Godeanu, în partea lor sud-estică şi este alimentat în principal de apele Cernei.
Ne atrag atenţia 2 indicatoare turistice.Lacul de acumulare Iovanul se afla la 8 km de Cerna Sat conform informatiilor de pe acest indicator. De aici o luam la deal până la baraj, însă urcarea nu este foarte grea.
Traseul începe cu o urcare lină pe drumul de pietriș, numa’ fain pentru bike.
Drumul spre baraj este în mare parte de pământ însă la un moment dat începe o coborâre și pe această porțiune am găsit plăci de beton. Poate era mai bine să fi fost în totalitate doar de pământ.
Demult, atunci când a fost construit lacul de acumulare Iovanu de pe Valea lui Iovan, acest drum se pare ca a fost asfaltat. Pe alocuri se mai vad si acuma oarece urme.
Ne atrage atenția și un pui de șarpe. Stătea la soare în mijlocul drumului. Ulterior am aflat și cum se numește, Anguis Fragilis. Șarpele de sticlă.
La un moment dat am văzut ceva imens înălţându-se în faţa mea, nu ştiam exact ce este. Am zis: ei, ce ştiu eu cum coteşte drumul ăsta. Drumul începe să urce iarăşi.
Câteva serpentine, şi suntem sus, la barajul Valea lui Iovan.
Un lac imens înconjurat de crestele sud-estice (încă înzăpezite ) ale masivului Godeanu, şi cele nord-vestice ale masivului Mehedinţi: Dealul Plostinul, Vf. Balmezul (1.456 m alt), Stevaru (1.213 m alt), Cioca Glameii (1.47 m alt), Godeanu (2.229 m alt), care se oglindesc în lac, ne bucură privirile.
Ne-am dus puțin pe baraj și e foarte frumos. Cât vezi cu ochii doar apă. Pe aici e de mers doar cu bicicletele sau cu mașini de offroad! 🙂 nu prea ajung turiști, nimeni nu prea vine să facă trasee pe jos pe aici fiindcă distanțele sunt foarte mari.
Barajul Valea lui Iovan, construit în anii ’70, are o înălţime de 110 m şi este situat la altitudinea de 685 m. Este realizat prin bararea râului Cerna în aval de confluenţa cu râul Iovan.
Zona oferă un peisaj minunat oferind un splendid peisaj într-un cadru izolat, cu o naturaleţe specială.
Înainte de a porni dăm nas în nas cu tăbliţă, o bornă kilometrică provizorie, arată că până la Uricani mai sunt 58 de km. Din acest punct ne așteptau 20 km de drum care înconjoară Lacul și ajunge la Izvoarele Cernei. Din Cerna Sat până aici am parcurs circa 8 km.
Un alt panou ne pune la curent că drumul e îngust, căderi de pietre și e cu denivelări dar și că ar fi oarecum închis între 15 octombrie şi 31 martie.. Hmmm, ce să facem? L-am ignorat!
Dăm o privire lacului si din exterior si observam o apa calmă, de un albastru straveziu, uimitor.
Ocolind lacul, întâlnim și un camion ce se autoîncărca cu copacii aflati pe marginea drumului. Acum îmi explic si existența acelui panou.
Mi-a plăcut fain tare forestierul ce te poartă pe lângă apă, la umbră și cu vederiele spre lac însă doar până am văzut camionul care încărca lemn
La vre-o 2 km de la Barajul Iovanul, din neatenție ratăm drumul de contur al lacului urcând insistent vre-o 2,5 km unde dăm de mulți copaci doborâti la marginea drumului.
E momentul când verific gps-ul și realizez că nu suntem pe drumul bun. Am fost derutați de urmele camioanelor care coborau lemnul, așa se explică de ce am pierdut drumul de contur al lacului. Musai să ne întoarcem.
Lacul Iovanu
Cernişoara curge liniştit la confluenţa cu apa din izbuc. Caracterul celor două pâraie este complet diferit: apa din izbuc vine vuind, în timp ce Cernişoara curge tăcut, liniştit, liniar. Din unirea celor două pâraie (Cernişoara cu apa din Izbucul Cernei) ia naştere Cerna. care imediat mai jos de confluenţă se revarsa lacul numit "Valea lui Iovan
Pentru a ajunge la izvor trebuie sa trecem puntea peste pârâul Cernişoara
Odată ajunşi la izvor cercetăm curioşi zona, nu care cumva să ne scape ceva. Observăm pe malul celălalt al izvorului o moară şi traversăm repede peste o altă punte pentru a vedea cum arata, dar înainte dăm importantă izvorului.
Poteca merge pe lângă si prin firul apei, din bolovan în bolovan, iar izbucul e câțiva metri mai sus, acoperit de bolovani și muschi,
Apa Izbucului Cernei iese din munte prin trei puncte aflate la doar câţiva metri distanţă unele de altele.
Suntem fascinași de debitul imens al izbucului, cred că este cel mai mare din țară.
Trecem puntea pentru a vedea moara de apă
Din debitul de apă se organizează rapid un pârâu năvalnic, aproape un râu, am putea spune, ţinând cont de debit, care o ia vuind spre Cernişoara
Moara de apă.
Facem un popas semnificativ în care am luat pauza de masa.
Plecăm voiniceste pe a doua cațărare a zilei.
Până sus pe creasta Mehedinţilor, drumul continuă prin pădure şi nu e prea bogat în privelişti.
Pe la 1000 metri atingem cota maximă şi coborâm spre valea Mileanu
Dăm o importanță mai mare acestui indicator şi observăm că traseul este marcat interesant cu indicatii pentru toate tipurile de călatori: drumeţi, biciclişti şi chiar 4x4
Continuăm pe valea Motrului spre Lacul Motru (Valea Mare)
Lacul Motru
Barajul Motrul (Valea Mare), este un Baraj de pământ (argilă) situat pe râul Motru. Se auzeau destul de tare turbinele. Aruncăm o ultimă privire către lac şi plecăm mai departe.
După ce trecem de baraj, ajungem in Valea Mare unde forestierul face loc asfaltului. Cotim la stânga spre Cloşani până la Motru Sec.
Înaintăm în aval pe valea Motrului spre Cloşani
Trecem prin Motru Sec şi ţinem drumul până la intersecţia cu pârâul Capra, însă nu înaite de o scurtă pauză pentru o îngheţată, suc, etc.
Ne-am oprit la primul magazin întâlnit pe directia noastra de mers, fără să ne abatem de la traseu.
De la Motrul Sec avem parte de ultima urcare ca sa trecem înapoi la Cerna Sat. Urcăm pe pârâul Capra, apoi pe Cismanu Mic, atingem creasta principala a muntilor Mehedinti, iar mai apoi coborâm pe Ramnuța Mica și Ogașul Sec până în valea Cernei, și continuare până la Cerna Sat unde avem mașinile.
Indicatii pretioase lasate pe asfalt celor codași "track-ul pe asfalt"
Drumul pana pe creasta Mehedinți ar fi fost poate mai ok daca nu era umed, defapt pe tot circuitul a fost destul de umed, însă înclinația destul de mare, pe ultima porțiune m-a obligat să împing bicicleta până pe creastă, Roxana de exemplu a urcat în șa. E singurul push bike din aceasta tură unde am fost nevoit sa-l fac. Ajunși în creastă, încheiem ultima și cea mai semnificativă urcare a turei. De aici ne bucurăm de coborârea ce va urma până în Valea Cernei.
Drumul pe coborâre este cam bolovănos, destul de tehnic, aproape că reușesc din nou să dau o trântă lovindu-mă la genunchi și la cot, însă nu foarte grav, ridicându-mă repede. Revin pe bicicletă si cobor cu o mai mare atenție până în drumul de Cerna Sat, iar de acolo încă vre-o 5 km până la mașină. Și uite așa avem un traseu circuit extrem de frumos, care ne trece prin păduri, și peisaje demne de apreciat. Plini de noroi ne schimbam și plecăm, lăsând în urmă o amintire plăcută, la care sperăm să mai revenim cât de curând.
S-a așternut iarna și aici cu ale ei veșminte înghețate, și pline de mister. Prin urmare am luat iarăși drumul muntelui. Planul e destul de simplu, sâmbătă dimineața pornim spre Ilova, până la capătul satului (mai aproape de poalele munților). Frig aici în această dimineață -20 °. Și totuși asta nu ne-a împiedicat absolut deloc să ne bucurăm de o tură de trekking în natură. De îndată ce oprim maşina, căutăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm. Pornim la drum pe traseul desenat spre dealul Piatra Ilovei, situat în partea sud vestică a munților Țarcu din apropierea satului Ilova. Relieful regiunii este accidentat, vârful fiind situat la 874 m altitudine. Colegi de tură: Mely și Liviu Călătorii în pandemie Suntem la altitudinea de 490 m, la poalele vârfului Piatra Ilovei, şi suntem decişi să urcăm până în vârf. Ilova: strada principală Așadar, ne-am stabilit plecarea de aici De la ieșirea din sat se cotește la stânga și se intră pe un drum posibil plin de noroi, am avut noroc că er
Munţi, munţi, munţi! Altceva? Tot munţi. Ultima ieşire din luna Ianuarie ne poartă paşii spre Vârful Babei (1833 m alt.) din Munţii Cernei, o tură care s-a desfăşurat în condiţii de iarnă primăvăratică. Din nou provocare, descoperire și distracție. M-a mâncat tălpile să încerc ce nu am reuşit în urmă cu două săptămâni. Vorba aia! Vrei traseu ? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă, pricipalul e să ai vreme bună, nu mai contează când te întorci dacă ai frontală. Am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se anunţă faină cu câteva zile înainte de weekend. Şi chiar aşa a fost. Zic băi...nu se poate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost! Pentru că aveam intenţia de a face traseul, pornim de dimineaţă din Timişoara, şi iată-ne în Cornereva, sâmbătă la 9:30, departe de oraşul zgomotos. Parcăm maşina ca de obicei în Zmogotin, cătunul îconjurat de dealuri supebe dar şi de un alb care îşi clăteşte prospeţimea în soarele cald, şi împeună cu alţi 11 începem să urcăm pe un crac ce ies
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.