Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

De la -
Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Trimiteți un comentariu

Patinaj pe biciclete

De la -

Pe lac la Dumbrăvița


          O tură de pădure până la acumularea Dumbrăvița unde ne dăm pe gheață.
                       

Așa a fost chemarea lui Marius. 
Ne-am întâlnit la 16:45 in față la Muzeul Satului Bănățean Timișoara. de pe str.Avram Imbroane nr 31, si ne-am bucurat de-o frumoasa tură de pădure urmată de un frumos patinaj pe lac.

Iată niște poze faine cu oameni care nu se dau în lături să meargă cu bicicleta chiar dacă afară e iarnă.

 







Lacul Dumbrăvița















 


Locația: Județul Timiș, România
Totul a plecat cu mult timp în urmă, pe vremea când eram copil și îmi imaginam tot ceea ce trăiesc astăzi. Mă dau pe două roți de mic copil dar mai serios m-am apucat pe la 16 ani când, m-am bucurat de prima mea semicursieră marca "Sputnik" ( până atunci îmi ocupam timpul cu o "Ucraina"). M-am şi aventurat în primul meu circuit mai lung (alături de Marcu Titi, un bun amic de-al meu) plecând de la Timișoara către Lipova, Arad și înapoi. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, mi-am angrenat și cei doi copii ai mei, Cristi şi Roxana, care-mi susțin entuziasmul și pedalează alături de mine explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Părerile dumneavoastră.

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Cleantul Ilovei

De la -
Imagine
S-a așternut iarna și aici cu ale ei veșminte înghețate, și pline de mister. Prin urmare am luat iarăși drumul muntelui. Planul e destul de simplu, sâmbătă dimineața pornim spre Ilova, până la capătul satului (mai aproape de poalele munților). Frig aici în această dimineață -20 °. Și totuși asta nu ne-a împiedicat absolut deloc să ne bucurăm de o tură de trekking în natură. De îndată ce oprim maşina, căutăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm. Pornim la drum pe traseul desenat spre dealul Piatra Ilovei, situat în partea sud vestică a munților Țarcu din apropierea satului Ilova. Relieful regiunii este accidentat, vârful fiind situat la 874 m altitudine.  Colegi de tură: Mely și Liviu Călătorii în pandemie Suntem la altitudinea de 490 m, la poalele vârfului Piatra Ilovei, şi suntem decişi să urcăm până în vârf. Ilova: strada principală Așadar, ne-am stabilit plecarea de aici De la ieșirea din sat se cotește la stânga și se intră pe un drum posibil plin de noroi, am avut noroc că er
Citiți mai multe

Pe poteci inzapezite spre Varfurile, Babei si Boldoveni

De la -
Imagine
Munţi, munţi, munţi!  Altceva?  Tot munţi.  Ultima ieşire din luna Ianuarie ne poartă paşii spre Vârful Babei (1833 m alt.) din Munţii Cernei, o tură care s-a desfăşurat în condiţii de iarnă primăvăratică.  Din nou provocare, descoperire și distracție.  M-a mâncat tălpile să încerc ce nu am reuşit în urmă cu două săptămâni. Vorba aia! Vrei traseu ? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă, pricipalul e să ai vreme bună, nu mai contează când te întorci dacă ai frontală. Am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se anunţă faină cu câteva zile înainte de weekend. Şi chiar aşa a fost. Zic băi...nu se poate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost! Pentru că aveam intenţia de a face traseul, pornim de dimineaţă din Timişoara, şi iată-ne în Cornereva, sâmbătă la 9:30, departe de oraşul zgomotos. Parcăm maşina ca de obicei în Zmogotin, cătunul îconjurat de dealuri supebe dar şi de un alb care îşi clăteşte prospeţimea în soarele cald, şi împeună cu alţi 11 începem să urcăm pe un crac ce ies
Citiți mai multe