De la Radna la Timișoara cu bicicleta, via Paniova

Clisă friptă şi pită picurată! 

De data asta revin cu o relatare de prin noiembrie, mai exact cu o pedalare de toamnă, tura datează din 15 noiembrie 2014 și a fost organizată de mine la inițiativa lui Meleag Florin.
Vremea a ținut cu noi și pe un timp frumos am plecat din Lipova spre PANIOVA peste dealuri și hăt departe, prin locuri (relativ) mai puțin cunoscute/umblate, trecând prin satele din jur, Șistarovăț – Labășinț – Crivobara – Secaș – PANIOVA. La Paniova am făcut o pauză de o bere și o slănină friptă pe țepușă la jar, acasă la Motanu. Aceasta a fost inițiativa lui Mely. De la Paniova urma să mergem până la Timișoara pe bicicletă folosind următorul traseu: Șanovița - cariera de piatra - autostrada A1 până la Herghelia Izvin - Remetea Mare și Timișoara. Aproximativ 88 km până la Timișoara. Traseul este relativ ușor, fără urcări grele. Cea mai grea urcare este cea de la Șistarovăț spre Secaș, restul sunt mai line. 

Pe la jumătatea lui noiembrie, într-o zi de sâmbătă. Deci... ne-am întâlnit cu toții în Gara de Nord din Timișoara la ora 7:00, și am luat trenul spre Radna la ora 7:39. Biletul a costat 9,5 lei pentru mine și 3 lei pentru bicicletă. 

O zonă cu peisaje minunate

Și am luat trenul spre Radna la ora 7:39. 

La Radna capăt de linie unde ne-am dat jos

Ce este de vizitat în Radna: 

Cetatea Șoimos, clădită în timpul domniei regelui Bela al IV-lea, ajunsă în sec. al XV-lea în proprietatea Huniazilor. 

Mănăstirea catolica Maria-Radna, loc de pelerinaj pentru credincioșii din Vestul țării și nu numai. 

Bazarul turcesc, amprentă a stăpânirii otomane, construit între 1637 și 1672, cunoscut acum sub denumirea de "Sub Dughene".

Muzeul Orasenesc Lipova.

La ieșirea din Lipova ne aşteaptă un traseu superb.

Ne aşteaptă un traseu superb.

În traseul nostru trecem și pe la Băile Lipova, aflate la 3 Km de oraș, renumite prin apa minerală de Lipova. Așezată în mijlocul unei păduri de foioase, turiștii vin aici pentru ștrand sau locurile de campare în căsuțe și, desigur, pentru relaxare.

Prima impresie este, cea cu care ne-am obișnuit deja, de fostă stațiune termală care acum se chinuie să supraviețuiască. Prezentul pălește în fața trecutului.

Lipova și împrejurimile se salvează prin frumusețea peisajului și cele câteva locuri ce trebuie văzute într-o trecere chiar scurtă prin vechiul oraș.

Cu mulți ani în urmă, mai precis înainte de 1990, era o stațiune căutată, o stațiune vie. Acum e pustie . Doar partea cu ștrandul e mai animată.

La Lipova există încă izvorul din parc unde curgea apă minerală și am putut să o gustăm. Există și livezi cu mere despre nu știm nimic, nu le-am observat.

Am fost şi în parc de unde am luat apă mineral de la "ţeavă". 

Începe să se vadă frumos.

Am lăsat Lipova și Băile Lipovei în urmă și am pedalat cu succes până în Șiștarovăț, o comună aflată la aproximativ 12 km. depărtare de Lipova. Acolo o să facem şi primul popas.

 În mijlocul comunei, la drumul principal, este un magazin sătesc. Stăm un pic sa bem un suc, o bere, că de acum începe urcuşul adevarat. Aici am făcut prima pauză, și am luat fiecare puțină energie, fie batoane de ciocolată, fie sandwich-uri.

De aici a început partea frumoasă a călătoriei, prima urcare, drumul forestier, primul respiro, prima coborâre, apoi prima oprire să ne asigurăm că suntem toți și nu sunt probleme, au fost colegi pe drum care au avut probleme cu schimbătorul… 

Tot ce vom vedea pe drum e sălbatic și nu se compară cu nimic din ceea ce lăsăm în urmă, în orașul sufocant.

Prima urcare. Au fost colegi care au avut probleme cu urcatul

Drumul forestier

Cristi a avut probleme cu schimbatorul.

Primul respiro. Prima oprire să ne asigurăm că suntem toți și nu sunt probleme

Prima Coborare

O oprire, au fost colegi pe drum care au avut probleme cu lantul… apoi ne-am continuat drumul spre următorul sat de pe listă

Ne-am continuat drumul admirând și celelalte localități care ne-au apărut în cale și nu după mult timp am ajuns la Labăşinţ

Prima coborâre

Roxana a avut probleme cu cablul de la deraior, s-a rup. Am rămas timp de minte bune să încerc să fac ceva. Rezolv problema destul de repede și putem continua.

Efortul ne este răsplătit cu o frumoasă privelişte în toate direcţiile.

Un peisaj de toamnă din noiembrie

Această coborâre duce până la intrarea în pădure

Continuăm să urcăm pe urmele acestui drum forestier.

Intrăm în zona de pădure pe care o traversăm cu uşurinţă datorită potecii

Pădurea și covorul ei

Frunzele îngălbenite, cad încetul, obosite. Am stat câteva minute aici pentru a ne bucura de priveliștea impresionantă, dar și pentru a ne trage sufletul după urcare, iar apoi am pornit spre liziera pădurii.

Tare greu te mai hotărăşti să te opreşti la cât de bătut în cap eşti de soare. După parcurgerea celei mai frumoase părți din traseu, pădurea cu urcările și coborârile ei, planul a fost să mergem pe lizieră către Crivobara, însă cei mai rapizi din grup au luat-o spre Secaș.

Nu după mult timp am ajuns la Secaş şi am oprit pentru o discuție. Am stat câteva minute aici pentru a ne bucura de o bere rece și un sandwich urmând să mergem spre Paniova. 

Regrupare

Gustarea la iarbă verde începe cu... hai să-ți dau o țuiculiță. Ce buni îs oamenii cu experiență

Rupt de foame, obosit, plin de praf. Aș mânca orice. Și bătaie, vorba aia!

Toţi pe lânga foc, Tuiculița ( nota 10) și... mâncarea...O, da!...slănina friptă la jar e demenţială . Motanu s-a ocupat de foc cu puțin înainte ca să ajungem, iar noi am așteptat până este jar. Fiecare îşi frige singur slănina, înfigem frigăruia cu grijă, băgăm clisa-n foc și rotim țepușa continuu, iar când începe să picure grăsimea (unsoarea) fierbinte, picurăm cu ea pe rând, pe toate feliile de pâine.

Și pe vremuri se ieșea la iarba verde pentru clisa friptă și pită picurată cu ceapa, alaturi de un pahar, două cu țuică. Nimeni nu se gândea la colesterol sau că este ceva bun dar...hipercaloric.

Unsoarea de pe clisa friptă se îmbibă în pâine și e gustoasă tare, iar ceapa cu unsoarea asta, este fenomenală, alături de niște roșii feliate. 

Îmbucăm din feliile de pita cu unsoare și eventual din clisa friptă. Nu spun eu că e cea mai sănătoasă, dar o dată într-o toamnă, de poftă măcar, merge, nu ?

Am stat la o poveste, o slănină, o bere. Fiindcă eram în prag de alegeri nu s-a putut trece peste discuții pro și contra despre cei doi candidați…

Gazdele noastre - le mulțumim pentru frumoasa primire.

Cariera de piatră de la Lucareț, unde am făcut o scurtă oprire.

E greu să urci în astfel de condiţii, când peisajele îţi strigă să te opreşti pentru a te bucura de ele mai mult, dar şi pentru a le surprinde în câteva imagini pe care să le împarţi apoi cu cei rămaşi la oraş.

De aici am continuat să mergem spre Stanciova, apoi către autostrada care încă se află în construcție până în apropiere de Herneacova.

De aici am mers pe autostrada care încă se află în construcție până în apropiere de Herneacova. Unii s-au despărțit de grup, pentru că nu mai erau pregătiți psihic pentru urcări, în condițiile în care deja se lăsase întunericul, şi au mers la gară la Chizătău, iar noi am luat-o spre Herneacova. Aş spune că am „scutit” banii de tren. Nu știu ce economie am făcut judecând după consumul de lichide și dulciuri ce a urmat… 

Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite, venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit. După toate astea ne-am regrupat și am mers spre Timișoara, urmând ca apoi fiecare să meargă în pace spre casele lor.

Am ajuns acasă în jurul orei 19. Azi am mai tăiat un vis de pe listă. Poate e mult spus ”vis” dar era o idee la care mă gândeam ca într-o bună zi o voi materializa. Multumesc colegilor participanţi şi vouă celor care a-ţi avut răbdare să citiţi aceste rânduri şi să vedeţi imagini din zona vizitată. 

Această existenţă a noastră este la fel de trecătoare ca şi norii pe un cer de toamnă. Și mi-aș dori ca oamenii din jur să își dea seama că o viață fără călătorii este ca un adult fără hobby-uri, ca un bunic fără nepoți. Ture frumoase tuturor

Aruncă un ochi pe albumul de pe Facebook T r a s e u l   a i c i

Pasiune și răbdare.