Tura Maxx - Balta cu Nuferi

Noi trei ş'un câine & O plimbare pe malul Canalului Bega

Tot voiam să ajungem să mai pedalăm: eu, Cristi și Roxana, așa că duminică am prins cumva ocazia să o facem. E clar că din această excursie nu va putea lipsi blănosul. La fel ca mulţi biciclişti, profitând de vremea excelentă deşi a fost duminică, am lăsat totul baltă, l-am luat pe Maxx (căţelul nostru) şi am plecat la plimbare cu gândul că zile de acest gen vor fi tot mai puţine de-acum încolo. Ieri a fost frumos, soarele a stat mai semeț ca de obicei pe cer și vremea te împingea să nu stai în casă. Azi e la fel. Nu știu de unde am impresia că e percum liniștea dinaintea furtunii, de aceea am zis că putem profita, însă până la Crăciun mai e un pic… iar după ce trece eu vreau să vină primăvara 😀 
Şi pentru că aveam nevoie de un traseu pentru plimbarea noastră, m-am gândit că ar fi frumos să facem acest lucru în amonte pe malul Canalului Bega, prin locuri unde natura în frumuseţea ei de toamnă este de poveste, cu culori puternice şi un cer senin. Prea multe nu sunt de povestit din această tură, dar s-a dovedit a fi o bună decizie. Natura te revitalizează și mai ales, natura te reconectează. Este pentru a doua oară într-o perioadă oarecum scurtă, când revin şi mă bucur de frumuseţile acestor locuri. De fiecare dată reuşesc să fac şi câteva fotografii, mereu ceva îmi atrage atenţia, mereu locurile sunt atrăgătoare. Toamna este considerată de mulţi dar şi de mine, cea mai colorată şi frumoasă perioadă, frunzele divers colorate, alcătuiesc decorul pentru spectacolul naturii, oferit gratuit tuturor. De fiecare dată după plimbare, aştepţi următoarea tură pentru noi descoperiri. Despre aceasta tura nu sunt multe de spus. Pomii, stufărişul sau vegetaţia uscată sunt adevărate vedete pe malul Begăi, iar o plimbare cu bicicleta pe marginea canalului şi prin pusta Bazoş până după Pensiunea Zetas, oferă clipe de maximă relaxare.
Traseul a continuat pe malul Begăi, terminându-se cu un push bike atât cât s-a putut înainta, apoi ne-am întors pe drum de pământ prin locul numit "Popa ăl bolând", pe lângă Parcul Dendrologic, până la Bazoşul Nou, apoi Bocovăţ, Remetea Mare şi Timişoara. 
Dacă ai acasă un prieten patruped,  nu trebuie să renunți la pasiunea pentru drumeţii, dimpotrivă. Este chiar indicat să te porneşti în drumeţii cu câinele.
Am surprins de-a lungul plimbării de pe Bega câteva instantanee cu multitudinea de culori care ne-a bucurat privirea 🙂

Aceata a fost una dintre acele ture în favoarea căreia există un singur argument: Staying home is not an option! Toamna asta trebuie ne fie ghid. Să mai uităm de lupte de orgolii, să mai uităm de alţii şi să ne întoarcem la noi. Bunătatea nu se demodează niciodată! Da, paradoxal, pentru mine toamna este un început.

Ei iată că timpul nu stă-n loc şi explozia de culori cu mirosul de frunze uscate, a lovit şi oraşul de pe Bega şi toamna pare că-şi intră tot mai tare în drepturi. Noptile ei din ce in ce mai lungi şi dimineţile reci, dar cu zilele încă foarte calde. 

Atunci când simţi nevoia unei escapade scurte care să îţi umple sufletul de frumuseţe, cele mai potrivite alegeri sunt excursiile în natură.

După ieșirea din Ghiroda, am intrat ușor pe digul Begăi.

Toamna este incomparabilă. E tristă, dar are o frumusețe unică.  

Așa am mers până aproape de balta cu nuferi.

Câmpia, nu oferă peisaje spectaculoase, sau trasee sălbatice precum cele de la munte.  Am găsit totuși acest refugiu. E atât de frumos încât pozele au putere mai mare decât cuvintele să scoată în evidență liniștea pe care o inspiră acest loc - Balta cu Nuferi. 

Putem zăbovi aici la infinit, pentru că timpul s-a oprit și el aruncând o privire.

Aventura poate fi mai frumoasă alături de un patruped decât dacă hoinăreşti singur cuc. Si, fără umbra de dubiu, rămâne o experienţă extrem de plăcută şi pentru micul blănos.

Este prima noastră aventură împreună în natură şi vroiam ca totul sa fie minunat!. Da, ne-am aventurat împreună pe cărări, și prin vegetația uscată, văzând frumosul şi nemaiîntâlnitul.

Culori arămii, raze calde de soare şi un cer perfect. 

E atât de frumos încât pozele au putere mai mare decât cuvintele să scoată în evidență liniștea pe care o inspiră acest loc.

Bega sălbatică, mult diferită de Bega pe care o cunoastem în Timișoara și m-a surprins frumusețea ascunsă ce încă o păstrează. 

 Printre frunze colorate, toamna mi-a intrat pe sub piele. Natura te ajută să te îndrăgosteşti iremediabil de aceste locuri.

Prin pusta Bazoș

Am găsit un refugiu pe care vreau mai mult să vi-l arăt decât să vi-l descriu! O oază de liniște.

Un decor original ! Natura este frumoasa în orice anotimp 🙂 Fiecare anotimp are farmecul lui. Primăvara și toamna rămâne preferata mea. 🙂

Înaintăm lent și pe lângă bicicletă, așa din când în când, ca să mai ocolim câte un obstacol, însă şi aşa nu am scăpat fără pană. Roxana şi Cisti s-au ales cu câte o roată împunsă înafară de mine. Lichidul antipană pe care l-am introdus în roţi, se pare că îşi face bine treaba. 

"Lasa-mi, toamnă, pomii verzi..."

Deşi există zone mai dificil de parcurs, peisajul din această regiune este unul dintre motivele pentru care ne aventurăm.

Cu bicicleta nu poți merge acolo unde poți merge cu piciorul, sunt câteva porțiuni unde bicicleta trebuie luată pe sus. Ca și în viață… nu poți avea totul, nu poate să iți meargă totul șnur ! Tura noastră pe aici luând sfârșit de ne-am întors.

Toamna, este o doamnă frumoasă și bogată, care nu este apreciată la adevărata ei valoare.

În tufișuri cu bicicleta - până aici a fost perfect pentru o tură.

Am continuat plimbarea pe drum de pământ către Bazoșul Nou. Nu l-am văzut niciodată mai fericit pe Maxx, ca atunci când alerga după noi.

Traseul rămâne destul de lejer, fiind potrivit și pentru copii

 La întoarcere am mai oprit la Bucovăț să beau o bere și am pornit spre casă pe asfalt. A fost alegerea ideală pentru o zi călduroasă de toamnă, ne-am bucurat de peisajul inedit și neașteptat al Begăi sălbatice și îți recomandăm și ție această tură. Locurile sunt perfecte pentru o tură pe biciletă. Nu e departe, nu e nici lungă nici obositoare, tot traseul se poate face în circa 5 ore, fiind vorba de circa 40 de kilometri dus-întors. Mie chiar mi-a plăcut plimbarea asta de duminică, mi-a dat energie pentru cele 5 zile pline care urmează. 
Se întâmplă cumva că în acest anotimp mă trezesc la realitate: aproape a trecut anul! Așa că devin mai atent la ce mi-am dorit să fac și încă n-am apucat, încep să croiesc planuri pentru perioada următoare și sper ca și timpul sa mai fie cel puţin o lună frumos şi soare! 😀