Tura Magistrală

Marea Axă - o relatare de prin septembrie, mai exact prima pedalare de toamnă din 2012                                          
 Cum începe o zi frumoasă pe dealuri? Pai cu miros de ploaie, se pare. Ne-am trezit destul de dimineața, pentru că aveam de parcurs un circuit amplu prin zona de dealuri, din împrejurimile Timișoarei. Traseul așa cum l-a numit Carol "Marea Magistrală" este în zona de dealuri accesibil pe bicicletă, într-o tură de o zi. Un drum ce merge mai mult pe liziera pădurilor putându-se face în ambele sensuri. Fiind prima pedalare de toamnă a acestui an, eram nevoiți să ne adaptăm condițiilor meteo, cât și celor din teren (cei câțiva stropi de ploaie pe drumurile de pământ au făcut ca acestea să devină lipicioase) acest lucru a dus la modifificarea traseului parcurgând "Marea Axă" ghidul și coordonatorul aceste frumoase ture fiind Carol Varga.

Ne-am adunat în parcul Stonehenge, la cele 13 stânci dispuse circular de lângă Podul Mihai Viteazul (cunoscut și ca parcul de la uzina de apă) 17 bicicliști, dintre care doi ne-au însoțit doar până la podul din Ghiroda. Era cât pe ce să nu mai ajung în dimineaţa asta la tură, deoarece Roxana a avut un accident cu bicicleta și era internată în spital. În urma acelui accident, nu va mai putea pedala o vreme, însă mă bucur că nu a fost mai grav, totuși din spusele medicilor era la un pas de fractură de femural. Bărbia și ghenunciul drept erau locurile lovite cel mai rău. 

Și pregătirea de dinaintea plecării

Ne-am oprit pentru o regrupare.

Aici a fost și prima până - Carol fiind foarte hotărât să-l trimită acasă pe cel care făcuse pana, dar colegii au propus să-l ajutăm să rezolve situația și continuăm împreună traseul.

Turele de aventură sunt pline de oameni prietenoși. Dacă cineva din are vreo problemă, ne ajutăm unii pe alții.
Cei pricepuți știu ce au de făcut, iar noi așteptăm doar privind.

Încă puțin și ne punem din nou în mișcare.

Am continuat pe digul de pe malul Begăi până la Remetea Mare.

Astăzi soarele pripește a ploaie. După o scurtă regrupare, alegem să traversăm șoseaua și ne punem în mișcare către Ianova.

Ajunşi la Ianova o dată cu primele picături de ploaie,  ne-am oprit la un magazin. Aici facem o pauză de masă așteptănd ca ploaia să se oprească.

După popasul de la magazinul din sat "Sanda" am pedalat pe drumul de pietriș până la lacul de acumulare Ianova, oprindu-ne pentru o nouă regrupare.

Lacul Ianova ne primește tocmai ieșit de sub spectrul unui nor de ploaie. Nici acum nu va fi ziua în care să o pierdem aici, de mult îmi doresc să vin, dar va veni şi momentul respectiv, căci îmi e dor de tihna locului și de priveliștile largi pe care ți le oferă.

Aici la lac se termină drumul de pietriș, fiind nevoiți să mergem pe drum de pământ.

Drumul prăfos face însă înaintarea obositoare, roțile au început să se încarce deoarece ploaia l-a transformat într-un strat de mâzgă. 

Pentru a evita încărcarea roților cu noroi, Carol a decis că e mai bine să mergem pe liziera pădurii apoi să traversăm pădurea până în Herneacova, în sat.

 Era destul de alunecos, praful umed s-a transformat într-un strat de mâzgă

Momentul în care traversăm pădurea Richitaș, către Herneacova, nu ne puteam bucura de frunzele galbene, sunt încă în așteptare. 

Și pe bucata de la liziera pădurii până în sat, am cam alunecat pe stratul de mâzgă până am dat de iarbă.

Herneacova, iarăși o oprire necesară pentru regrupare. Aici Carol renunțat la planul inițial, acela de a merge spre Stanciova și de a intra acolo pe așa-zisa Marea Magistrală! 

Așa că ne îndreptăm spre centrul de echitație din Valea Băcinului. Ceea ce începe sa fie un deja-vu este liniștea totală din aceste sate, rareori vezi un om pe uliță sau prin vreo curte.

 Pe asfalt pe coborârea din pădure s-a produs o busculadă - vre-o trei bicicliști au ieșit din decor, Petre intrând în șanțul din stânga drumului nereușind să ia curba, căzând peste bicicletă. Din fericire nu au fost răni grave, doar una dintre biciclete suferind câteva probleme la discul de frână.

 Coborarea a mers bine la mine și unicul meu gând este o pauză lungă de hidratare cu bere. Încă câteva pedale și ajungem la centrul de echitație. 

Centrul de Echitație Herneacova

La centru de echitație a fost o atmosferă bună glumind pe seama celor întâmplate, întâlnindu-ne și cu un alt grup de bicicliști aflați în zonă.

După schimbul de impresii, ne-am văzut mai departe de drum.

Pedalăm relaxați, pe drumul de pietriș ce trece pe lângă micul sat Sălciua Nouă, urcând panta până pe vârful dealului. 

Privide în spate

Pe lângă Sălciua Nouă am urcat pe o pantă abruptă! Drum de pământ cu accente de push bike, e mai simplu pe vale, avem pietris. Da, dar pe vale nu e peisaj, gardul ăsta fain, e păcat să irosești asemenea priveliști. 

Asa că am pornit lejer la deal.

Ne ținem de drumul nostru și ușor, ușor ne vedem ajunși într-o livadă, pe care apoi o traversăm.

Deplasarea merge suprinzător de bine pe bicicletă.

Ajungem cu ușurință și sfârșim într-o deschidere... la granița dintre foioase și toate celelalte direcții.

Dealul pe care ne găsim pare a fi locul perfect pentru o poză de grup

Pornim mai departe spre liziera pădurii, apoi prin pădurea punctată doar de luminișuri izolate și sfârșim la un drum de pietriș.

Am intrat în pădure trecând pe lângă turmă de oi 

Toate bune si frumoase, după niște bâjbâieli prin pădure, am ieșit într-o vale coborând la un drum de pietriș și plecăm spre Remetea Mică

  Ajunși în Remetea Mică, o pauză era binevenită oprindu-ne la primul bar întâlnit. Cicliștii mai înfometați au dat comanda și la o porție de mititei.

Aici, am avut un popas ceva mai lung unde s-au discutat și variantele de întoarcere.

Terminăm mâncarea din rucsac și consumația de la bar, și ne continuăm plimbarea pe dealuri.

Cu ceva în stomac și nivelul de lichide refăcut putem să pedalăm liniștiți până în următorul sat.

S-a ales să ne întoarcem un pic pe vale, apoi să o luăm pe un drum ce o ia la dreapta pe lângă un gard de sârmă.

Aici am zăbovit din cauza unei regrupări, apoi am continuat pe lângă gardul de sârmă, ajungând iarăși la pădure.

Am ajuns iar în pădure, într-o fostă exploatare forestieră.

Drumul de tractor pe care am venit aici părea că se termină.

Până la urmă s-a găsit o potecă de animale, însă din cauza unei pene, fiind nevoie de mai multe ședinte, ne-a ținut destul de mult pe loc.

După vre-o oră de așteptări, ne-am strecurat printr-o râpă  spectaculoasă care ne-a scos într-o vale, Carol numind-o  "Valea Frumoasă"

Alte pene apărute la alți colegi, ne-au ținut iarăși pe loc o perioadă în acest loc.

Am ajuns la un drum de pământ ce ne ne scotea la Fibiș

Ajunși undeva înainte de Fibiș, se decide să continuăm pe șosea mergând spre Pișchia.

La Pișchia am făcut primul popas la izvorul de apă minerală, apoi la bere.

Într-un ritm susținut și destul de grupați, am continuat pe asfalt ajungând la Dumbrăvița, alegând varianta prin pădure până la Muzeul Satului, oprindu-ne și la o bere.

Durează ceva mai mult decât m-am asteptat, dar parcursul urmat a fost unul din cele mai pitorești prin pădure și drumuri de iarbă pe deal, cu mici gâturi de urcat și decizii de luat la bifurcații. Era să mă pierd de vre-o două ori de grup. 

Video