”O plimbare în pădure”

Noi doi ş'un câine...
Dacă ai văzut deja tot ceea ce ai considerat că merită văzut în oraş, dacă vremea arată bine, dacă vrei să evadezi pentru cel mult două-trei ore din zona urbană fără să îţi consumi tot timpul pe drum, atunci asta e obțiunea perfectă. O ieșire la Pădurea Verde să petrecem ziua frumos. Sună destul de familiar, nu-i așa? Asta pentru că sunt gânduri împărtășite de orice persoană care face mișcare, care iese în natură. A face o plimbare prin pădure, în grup (familie, prieteni, colegi), este mai plăcut, dacă există și un SCOP - TEMATICĂ - OBIECTIVE, corelate cu un CIRCUIT. Scopul nostru de astăzi este de-a ieși din casă și să îl scoatem pe Maxx la plimbare. Aerul este mai răcoros în această zi în comparație cu weekendul trecut, semn că se apropie iarna. Sezonul de iarnă aduce, pe lângă frumusețea peisajelor, provocări specifice, iar plimbarea în această perioadă necesită o atenție specială: evaluarea situației din teren. Intrarea în pădure am făcut-o imediat ce am trecut de bariera de la zoo, și apoi la dreapta, dar la fel de bine se poate merge drept pe un drum modernizat din macadam. Se continuă ușor pe poteca din pădure urmând marcajul triunghi rosu, apoi în funcție  de timpul petrecut, de viteza cu care te miști, faci un tur de neuitat, în foșnet de frunze. 

Specia de arbori predominantă în pădure este stejarul, urmată de arţar, ulm, paltin și corn, străbătuți de poteci ideale pentru plimbări pe jos cu bicicleta sau jogging.

Plămânul verde al Timișoarei într-un peisaj de toamnă. Fără doar şi poate una dintre marile noastre avuţii. Poate chiar cea mai mare, dacă ne gândim la sănătate. Niciunde în oraş nu mai există un loc cu atât de multă linişte.

Pădurea rămâne ca o enigmă mereu proaspătă. Pur şi simplu, nu ai cum să cazi în plictiseală, având la dispoziţie atâtea cărări pe alocuri întortocheate, unele inundate, înnoroiate (atunci când plouă), cu variante ocolitoare sau care se pierd în desişuri.

Un om fără simţul orientării s-ar putea rătăci cu uşurinţă. Dar pentru cei pasionaţi de drumeţii este o adevărată plăcere. 

Probabil că fiecare om care se plimbă pe alee îşi imaginează un fapt evident: sigur cărările alea trebuie să ducă undeva. Ei bine, duc în chiar foarte multe locuri. 

Plimbarea urmează poteca de pământ în dreapta de pe aleea principală a pădurii, începând de la bariera de lângă Grădina Zoo. 

Cel mai fregventat traseu este cel marcat triunghi rosu sau triunghi albastru, și ne duc către barajul de la Dumbrăvița. 

Pe parcurs se pot observa cu lejeritate numeroase intrări în pădure. Fără să fie concepute special pentru bicicliști, traseele noastre sunt variante ciclabile ale unor poteci care traversează pădurea legând punctele sale limitrofe: Muzeul Satului, Calea Lipovei, lacul Dumbrăviţa şi satul Giarmata Vii... 

Unele trasee pot fi străbătute în circuit, unele dus-întors (revenirea la locul de start se face pe același drum) iar altele sunt recomandate a fi parcurse într-un singur sens.

Foșnetul frunzelor de stejari bătrâni, ori trosnetul ramurilor înalte, de abia le vezi cu privirea. Aici și acum, nimeni nu îi spune naturii din jur “sălbăticie”. Alte forme de copaci, alte nuanțe de verde.

După o perioadă de timp se iese din pădurea deasă și priveliștea se deschide spre lacul Dumbrăviţa din vecinătatea pădurii. Majoritatea potecilor ajung aici, un loc ideal pentru un picnic sau pentru pescuit.

Drumul de la marginea padurii duce spre case, spre Dumbrăvița, unde întâlnește drumul de asfalt și continuă atât spre Timișoara, cât și spre multe alte destinații.

Noi ne întoarcem pe o altă potecă de pe lângă Behela, oferind o priveliște surprinzătoare spre pădure.

Între păduri și ape: la pas spre... plimbăreți cu ochii-n toate părțile, așa ca noi, creaturi simpatice și fericite. 

“Petrecerea unui timp în pădure induce o stare de relaxare psihologică”. Experiența ne arată că mirosul copacilor, sunetul crengilor și senzația luminii printre frunze au un efect calmant.