O zi de iarna pe Varful Tarcu

Începutul lui 2025 a însemnat, pentru o parte dintre noi, reîntâlnirea cu niște munți dragi nouă, ale căror poteci le străbatem cu bucurie în orice anotimp, fie vară sau iarnă 🙂

Începem anul cu un traseu de iarnă foarte frumos spre Vârful Țarcu (2190 m) de 1 zi alături de prieteni. Ruta clasică marcată cu Bandă Roșie pornește din Șaua Jigoriei, trece pe la Cabana Cuntu și într-un final urcă pe creastă în dreptul impresionantei căldări de sub Vârful Țarcu. În lunile de iarna, locul devine o bijuterie înghețată, un loc unde liniștea și frumusețea naturii te învăluie. Având în vedere drumul lung, ne trezim de dimineata și plecăm la 6:00. Drumul până la locul unde lăsăm mașina este asfaltat (în urcare și cu multe curbe, dar asfaltat). Nu trebuie să vă faceți griji nici în privința parcărilor - nu sunt amenajate, dar e loc suficient și e gratuit.

Șaua Jigoriei - baza de pornire spre Vârful Țarcu. Tot aici a fost și punctul de întâlnire cu Mely și Marius, dar întârzierea noastră a făcut ca acest lucru să nu se mai întâmple.

Noi suntem patru: Roxana, Flavius, Laurențiu și eu. Înainte de a porni, ne asigurăm că avem echipamentul adecvat. Ne luăm colțarii de zăpadă fără de care această aventură ar fi imposibilă, mai ales la întoarcere. Ziua precedentă a fost cu pregătiri, socoteli, organizare a rucsacului, mâncare, astfel că acum, plecat, mă simt liniștit.

Mașina se poate lăsa în curba ac de păr din Șaua Jigoriei. Parcarea este complet gratuită și există mult spațiu chiar și în sezonul de drumeții... Este vorba de traseul marcat cu Bandă Roșie care pornește de pe DJ 608A (drumul spre stațiunea de schi Muntele Mic).

Priveliștea e generoasă cu o vedere completă și frumoasă spre Munții Semenic și depresiunea Caransebeșului.

Drumeția către Țarcu este o invitație în mijlocul naturii sălbatice, printre păduri înveșmântate în zăpadă și poteci ce duc către priveliști uimitoare.

Am plecat din Șaua Jigoriei odată cu soarele ce se ridica pe cer. făcea treabă bună, căci peisajele cereau la tot pasul să ne oprim, să mai rostim câte un „Uau!” cu voce tare sau doar pentru noi, să facem poze, să ne gândim cum ar fi o încremenire într-un astfel de moment aproape perfect. Dar am mers înainte.

Ne menţinem în urcare pe un drum forestier, destul de lat și destul de domol prin frumoasa pădure de fag și molid.

Traseul marcat cu banda roșie este unul dintre cele mai căutate trasee, foarte circulat, atât vara, căt și iarna. Urcarea e constantă și cu excepția unei mici poienițe, excelent loc de belvedere spre Masivul Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana.

Pe cuprinsul urcării se intersectează şi cu alte poteci: una fiind pe marcaj Banda Galbenă spre Cracul Pipului (vezi aici) iar cealaltă spre Culmea Varatica, ținând banda albastră, un frumos traseu pe care l-am parcurs deja de mai multe ori (vezi aici) sau în sens invers (vezi aici)

La 40 de minute de la pornire ieșim în poiana Șeroni și avem prima priveliște cu creasta complet albă a Munților Țarcu. Pe acest traseu întâlnim și încărcături mari de zăpadă iar înaintarea poate fi greoaie.

În poiana Șeroni cu creasta principală a Țarcului pe fundal, acoperiți de un strat imaculat de nea, într-o atmosferă ce îți taie răsuflarea.

Gheața de sub zăpadă pe unele porțiuni din pădure ne cam îngreuna mersu, dar ne-am descurcat fără a mai pune colțarii.

Până să ieșim din pădure ne-am oprit să mai dăm jos din bulendre şi să tragem o fotografie. Mai departe culmea se îndreaptă usor spre SE și după o porţiune mai plată urmează o ultimă urcare domoală, printre brazi falnici.

Traseul ne scoate în golul alpin pe la 1440 m altitudine

Tot mai aproape de stația meteo Cuntu.

Într-un final, la o oră și jumătate de oră de la pornire ieșim din pădure în golul alpin și avem prima priveliște cu cabana Cuntu. De aici, marcajul banda roșie continuă ascensiunea spre stânga, și ne scoate spre vârful Țarcu.

Trecem lăsând cabana în dreapta...

Urcușul devine destul de abrupt imediat ce trecem de Cabana Cuntu.

Traseul nu ridică probleme tehnice și se poate ajunge în scurt timp în cea mai frumoasă panoramă pentru a admira semeția Masivului Țarcu.

Cu vederi tot mai largi spre spre Muntele Mic. Priveliștea e generoasă și spre Muntele Mic.

Popas la soare

În funcție de starea zăpezii, durata de parcurgere poate fi mai mare sau mai mică. Si betele sunt de un mare folos pe urcare.

Urcarea spre vârf este domoală, devenind puțin mai solicitantă spre final.

Întâmpinați de cei doi câini de la stația meteo

Nu m-am transformat într-un atlet, dar ştiu că am progresat. Ajungem pe creastă la două ore după plecarea de la Cabana Cuntu. Mai întâi putem vedea stația meteo aflată pe Vârful Țarcu deasupra căldării.

Zăpada reflectă albul pur al munților, creând un peisaj de o simplitate copleșitoare. Din vârf, avem priveliști extraordinar de frumoase în toate direcțiile. Nu eram prima oară aici și știam bine ce priveliști ni se deschid la vreme senină.

Am profitat de avansul pe care îl aveam pentru a trage cu ochiul către piscurile din jur: Retezat, Godeanu și Cernei. Perspective superbe!

La 5 minute de stația meteorologică ajungem pe Vârful Țarcu (2190 m).

În ciuda frigului și vântului necruțător, este extraordinar să fii pe munte și ne bucurăm de priveliştea superbă de pe vârf.

Ne tragem sufletul cu un ceai cald după urcarea destul de lungă cu o diferenţă de nivel de mai bine de 1000m. Să fii în vârf îți taie, la propriu, respirația. Chiar și vara, simți o răcoare neobișnuită, ca și cum aerul rece vine de sub pământ, formând un adevărat frigider natural.

Pauza de alimentare nu a lipsit, a fost înăuntru la stația meteo unde eram mai protejați. PS: am adus de acasă baton energizant făcut de mine și; nu vă zic ce gust a avut, că nu o să mă credeți, dar a fost fix ce trebuia aici, acum, în frumusețea asta deplină a muntelui. Am mâncat doar ca să nu mă întorc cu el acasă, dar am și împărțit la toți, apoi ne-am pornit pe coborâre.

Părăsim vârful cu certitudinea că o să mai revenim aici la un moment dat. Dacă la urcare am urcat, fiecare în funcție de propriile puteri, la coborâre mergem mai grupați. Ne întoarcem pe același traseu spre Șaua Jigoriei unde am lăsat mașina... Gheața care s-a format pe zăpada troienită poate fi alunecoasă încât pericolul de accidentare fără colțari sau rachete dotate cu gheare e iminent.