Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Poiana Văratica - Cabana Cuntu - Poiana Șeroni. Drumețul nu cunoaște sezon mort, iar muntele are multe de oferit pe orice vreme ! O nouă drumeție reușită a fost aceasta, din preajma Crăciunului în care am avut parte de zăpadă. Așa cum ne-am propus, am mers cu mașinile de la Borlova spre M Mic până la Podul Craiului, în apropiere de Pensiunea Aventura şi Pensiunea Ioana. Am lăsat maşinile unde văile se bifurcă (la stânga în amonte este Valea Craiului iar la dreapta este valea Sebeșel) și-am pornit la deal pe poteca ce ne duce spre culme, traversând păduri de conifere și foioase, marcaj bandă albastră. Ne avântăm în golul alpin traversând poiana și Culmea Văratica 1366 m, până la Cabana Cuntu. Înapoi ne întoarcem sperând că putem închide bucla peste poienile Văratica și poiana Seroni (1399 m). Excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana. De aici coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcajul cruce albastră ce ne conduce spre dreapta pe o potecă către Cracul Pipului (marcaj banda galbena), Valea Craiului, Telescaun și Pensiunea Ioana.
Porțiunea cuprinsă între Pensiunea Ioana și cabana Cuntu, o parcurgem la pas cu rucsacul în spate și dureaza aproximativ 5 ore (mers lejer cu pauze de poze și gustări)
Aici puteți urmări filmul iar in continuare minunatele poze din tura.
Pensiunea Ioana este locul de unde pornim pe traseu către cabana Cuntu. Aici se bifurcă văile: la stanga este Valea Craiului iar la dreapta Valea Sebeşel.
Traseul marcat cu bandă albastră porneşte de la Podul Craiului spre sud-est, iar înainte de Culmea Văratica cotește ușor către est.
Urcăm susținut prin pădure pe marcaj banda albastră până în golul alpin, ca apoi să continuăm pe ea spre est către poiana și Vârful Seroni (1399 m). Aproape tot drumul ne-au însotit un câine de la pensiunea din apropiere.
În sfîrșit dupa atâta urcuș ajungem în Poiana Văratica, unde dacă s-ar însenina am avea o frumoasă deschidere spre munți.
Mai departe continuăm spre est pe culmea ce urcă, intrând din nou în pădure
Stăm bine din punct de vedere al marcajelor
Mai departe culmea se îndreaptă ușor spre sud-est și după o porţiune mai plată urmează o ultimă urcare domoală, printre brazii falnici.
La ieșirea din pădure se zărește Cabana Cuntu.
Privire în spate.
Am ajuns la o răscruce de unde sunt mai multe variante de a continua, depinde doar incotro vrei sa ajungi. De aici spre sud-est pe marcaj banda roșie se urcă susținut peste Vârful Sadovanu (1996 m) către stația meteo şi Vârful Țarcu (2190 m) sau spre nord tot pe banda rosie spre Șaua Jigorea și Muntele Mic. Avem și două trasee care coboară: unul pe Plaiul Vârciorovenilor spre sud-vest, traseul Cuntu-Poiana Strigoniu-Vârciorova (punct albastru) şi altul pe Valea Râului Lung, Cuntu-Poiana Strigoniu-Plopu-Feneş (cruce albastră).
Cuntu
Având în vedere conjunctura vremii nefavorabile suntem primiţi fără tăgadă în adăpost de către băieţii aflaţi la lucru în această perioadă. În ora cât am zăbovit la Cuntu am fost serviti cu ceai cald.
Acolo trebuie să mai ajungem, Culmea Pleașa Mare 1414 m.
Am ținut neapărat să ajungem în poiana și Vârful Seroni (1399 m) excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana.
Pe la jumătatea drumului dintre Poiana Şeroni și Șaua Jigorea circa 1,5 km, se desprinde spre vest, un traseu turistic (banda galbena) către Cracul Pipului și Valea Craiului. Mai avem mult de mers si nu vrem sa ne apuce noaptea pe traseu așa că din poiană coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcaj cruce albastră și continuăm la dreapta spre marcaj bandă galbenă.
Urmăm poteca marcaj bandă galbenă spre vest către Cracul Pipului până ajungem la Valea Craiului, telescaun și Pensiunea Aventura.
Urmează sărbătorile de Crăciun și Anul Nou pe care le petrecem în familie și între prieteni, iar până la următoarea tură vă spun sărbători fericite!
S-a așternut iarna și aici cu ale ei veșminte înghețate, și pline de mister. Prin urmare am luat iarăși drumul muntelui. Planul e destul de simplu, sâmbătă dimineața pornim spre Ilova, până la capătul satului (mai aproape de poalele munților). Frig aici în această dimineață -20 °. Și totuși asta nu ne-a împiedicat absolut deloc să ne bucurăm de o tură de trekking în natură. De îndată ce oprim maşina, căutăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm. Pornim la drum pe traseul desenat spre dealul Piatra Ilovei, situat în partea sud vestică a munților Țarcu din apropierea satului Ilova. Relieful regiunii este accidentat, vârful fiind situat la 874 m altitudine. Colegi de tură: Mely și Liviu Călătorii în pandemie Suntem la altitudinea de 490 m, la poalele vârfului Piatra Ilovei, şi suntem decişi să urcăm până în vârf. Ilova: strada principală Așadar, ne-am stabilit plecarea de aici De la ieșirea din sat se cotește la stânga și se intră pe un drum posibil plin de noroi, am avut noroc că er
Munţi, munţi, munţi! Altceva? Tot munţi. Ultima ieşire din luna Ianuarie ne poartă paşii spre Vârful Babei (1833 m alt.) din Munţii Cernei, o tură care s-a desfăşurat în condiţii de iarnă primăvăratică. Din nou provocare, descoperire și distracție. M-a mâncat tălpile să încerc ce nu am reuşit în urmă cu două săptămâni. Vorba aia! Vrei traseu ? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă, pricipalul e să ai vreme bună, nu mai contează când te întorci dacă ai frontală. Am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se anunţă faină cu câteva zile înainte de weekend. Şi chiar aşa a fost. Zic băi...nu se poate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost! Pentru că aveam intenţia de a face traseul, pornim de dimineaţă din Timişoara, şi iată-ne în Cornereva, sâmbătă la 9:30, departe de oraşul zgomotos. Parcăm maşina ca de obicei în Zmogotin, cătunul îconjurat de dealuri supebe dar şi de un alb care îşi clăteşte prospeţimea în soarele cald, şi împeună cu alţi 11 începem să urcăm pe un crac ce ies
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.