Totul a pornit de la o zi care amenința să fie una de monotonie urbană. Inițial, am urmărit cu atenție rețelele de socializare, sperând că vreunul dintre colegii de pedală va anunța o ieșire sau va propune un traseu pentru weekend pe grupurile noastre. Când am văzut însă că e liniște totală, împreună cu Roxana, fiica mea, care nici ea nu voia să-și petreaca ziua acasă, am hotărât să ne creăm propria aventură. Am ales rapid o destinație care să ne scoată complet din rutină: Munții Poiana Ruscă, cu obiectivul clar de a cuceri Vârful Rusca. Traseul ar fi fost asa: Valea lui Liman - Valea Sasa - Cornul Ruschii - Vf. Rusca - Tăul Ursului - Valea Stâlpului și Luncani de jos. O tură de mountain bike pe acest masiv este o adevărată aventură în doi, unde efortul urcărilor lungi este răsplătit de bucuria de a împărtăși muntele. Prognoza nu era de partea noastră; se anunțaseră ploi care pe mulți i-ar fi făcut să dea înapoi. Însă de data aceasta nu am mai ținut cont de avertizări. Experie...
Poiana Văratica - Cabana Cuntu - Poiana Șeroni. Drumețul nu cunoaște sezon mort, iar muntele are multe de oferit pe orice vreme ! O nouă drumeție reușită a fost aceasta, din preajma Crăciunului în care am avut parte de zăpadă. Așa cum ne-am propus, am mers cu mașinile de la Borlova spre M Mic până la Podul Craiului, în apropiere de Pensiunea Aventura şi Pensiunea Ioana. Am lăsat maşinile unde văile se bifurcă (la stânga în amonte este Valea Craiului iar la dreapta este valea Sebeșel) și-am pornit la deal pe poteca ce ne duce spre culme, traversând păduri de conifere și foioase, marcaj bandă albastră. Ne avântăm în golul alpin traversând poiana și Culmea Văratica 1366 m, până la Cabana Cuntu. Înapoi ne întoarcem sperând că putem închide bucla peste poienile Văratica și poiana Seroni (1399 m). Excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana. De aici coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcajul cruce albastră ce ne conduce spre dreapta pe o potecă către Cracul Pipului (marcaj banda galbena), Valea Craiului, Telescaun și Pensiunea Ioana.
Porțiunea cuprinsă între Pensiunea Ioana și cabana Cuntu, o parcurgem la pas cu rucsacul în spate și dureaza aproximativ 5 ore (mers lejer cu pauze de poze și gustări)
Aici puteți urmări filmul iar in continuare minunatele poze din tura.
Pensiunea Ioana este locul de unde pornim pe traseu către cabana Cuntu. Aici se bifurcă văile: la stanga este Valea Craiului iar la dreapta Valea Sebeşel.
Traseul marcat cu bandă albastră porneşte de la Podul Craiului spre sud-est, iar înainte de Culmea Văratica cotește ușor către est.
Urcăm susținut prin pădure pe marcaj banda albastră până în golul alpin, ca apoi să continuăm pe ea spre est către poiana și Vârful Seroni (1399 m). Aproape tot drumul ne-au însotit un câine de la pensiunea din apropiere.
În sfîrșit dupa atâta urcuș ajungem în Poiana Văratica, unde dacă s-ar însenina am avea o frumoasă deschidere spre munți.
Mai departe continuăm spre est pe culmea ce urcă, intrând din nou în pădure
Stăm bine din punct de vedere al marcajelor
Mai departe culmea se îndreaptă ușor spre sud-est și după o porţiune mai plată urmează o ultimă urcare domoală, printre brazii falnici.
La ieșirea din pădure se zărește Cabana Cuntu.
Privire în spate.
Am ajuns la o răscruce de unde sunt mai multe variante de a continua, depinde doar incotro vrei sa ajungi. De aici spre sud-est pe marcaj banda roșie se urcă susținut peste Vârful Sadovanu (1996 m) către stația meteo şi Vârful Țarcu (2190 m) sau spre nord tot pe banda rosie spre Șaua Jigorea și Muntele Mic. Avem și două trasee care coboară: unul pe Plaiul Vârciorovenilor spre sud-vest, traseul Cuntu-Poiana Strigoniu-Vârciorova (punct albastru) şi altul pe Valea Râului Lung, Cuntu-Poiana Strigoniu-Plopu-Feneş (cruce albastră).
Cuntu
Având în vedere conjunctura vremii nefavorabile suntem primiţi fără tăgadă în adăpost de către băieţii aflaţi la lucru în această perioadă. În ora cât am zăbovit la Cuntu am fost serviti cu ceai cald.
Acolo trebuie să mai ajungem, Culmea Pleașa Mare 1414 m.
Am ținut neapărat să ajungem în poiana și Vârful Seroni (1399 m) excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana.
Pe la jumătatea drumului dintre Poiana Şeroni și Șaua Jigorea circa 1,5 km, se desprinde spre vest, un traseu turistic (banda galbena) către Cracul Pipului și Valea Craiului. Mai avem mult de mers si nu vrem sa ne apuce noaptea pe traseu așa că din poiană coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcaj cruce albastră și continuăm la dreapta spre marcaj bandă galbenă.
Urmăm poteca marcaj bandă galbenă spre vest către Cracul Pipului până ajungem la Valea Craiului, telescaun și Pensiunea Aventura.
Urmează sărbătorile de Crăciun și Anul Nou pe care le petrecem în familie și între prieteni, iar până la următoarea tură vă spun sărbători fericite!
„Stonehenge-ul” de la Uzina de Apă din Timișoara are o vibrație aparte, aproape mistică, ideală pentru a marca începutul unei aventuri. „Aceasta este imaginea victoriei noastre: șase prieteni, șase biciclete și o zi de neuitat care s-a încheiat exact așa cum trebuie. Dar, ca să ajungem aici, la acest zâmbet colectiv de pe malul apei, a trebuit să începem de undeva mult mai „pietros” și cu o formulă incompletă.” Totul a început sub semnul unei dimineți înorate, cu acea nerăbdare tipică plecărilor care promit libertate. Locul ales pentru plecare nu putea fi unul mai simbolic: Pietrele de la „Stonehenge”, în parcul de lângă Uzina de Apă din Timișoara. Acolo, printre coloanele de piatră ce par să păzească parcul, ne-am adunat cinci. Era acea forfotă plăcută, a glumelor matinale și a strângerilor de mână care pecetluiau planul zilei. Plecarea a fost pură, pe două roți. De la „Stonehenge”, ne-am urcat pe biciclete și am ales libertatea digului de pe malul Begăi. Primul popas strategic a...
Peste culmile dacice între Boșorod și Târsa Uneori, cele mai frumoase călătorii încep cu un plan eșuat. Totul trebuia să fie despre o tură alături de un grup de prieteni vechi. Însă, cu ceva timp înainte de momentul plecării, am primit vestea care m-a lăsat pe dinafară: «Nu am fost invitat». Pe moment, gustul a fost amar. Am înțeles, poate au vrut o echipă mică, sau nu a fost loc în mașină, deși invitația inițială a fost clară. Dar, în loc să las bicicletele în casă, fără km, am decis că acea zi nu va fi pierdută. Mi-am reorientat planurile pe ceva mult mai ambițios decât o simplă rulare pe asfalt: o incursiune în inima dacică a Hunedoarei, pe un traseu dur, autentic și spectaculos, între Boșorod și Târsa. Așa s-a născut această aventură de 55 de kilometri și 1848 de metri diferență de nivel. Din dorința de a transforma un refuz într-o victorie personală și din ambiția de a le arăta celor dragi că 'aurul' muntelui se găsește acolo unde drumul devine greu. Cei care nu au avut...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.