Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Poiana Văratica - Cabana Cuntu - Poiana Șeroni. Drumețul nu cunoaște sezon mort, iar muntele are multe de oferit pe orice vreme ! O nouă drumeție reușită a fost aceasta, din preajma Crăciunului în care am avut parte de zăpadă. Așa cum ne-am propus, am mers cu mașinile de la Borlova spre M Mic până la Podul Craiului, în apropiere de Pensiunea Aventura şi Pensiunea Ioana. Am lăsat maşinile unde văile se bifurcă (la stânga în amonte este Valea Craiului iar la dreapta este valea Sebeșel) și-am pornit la deal pe poteca ce ne duce spre culme, traversând păduri de conifere și foioase, marcaj bandă albastră. Ne avântăm în golul alpin traversând poiana și Culmea Văratica 1366 m, până la Cabana Cuntu. Înapoi ne întoarcem sperând că putem închide bucla peste poienile Văratica și poiana Seroni (1399 m). Excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana. De aici coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcajul cruce albastră ce ne conduce spre dreapta pe o potecă către Cracul Pipului (marcaj banda galbena), Valea Craiului, Telescaun și Pensiunea Ioana.
Porțiunea cuprinsă între Pensiunea Ioana și cabana Cuntu, o parcurgem la pas cu rucsacul în spate și dureaza aproximativ 5 ore (mers lejer cu pauze de poze și gustări)
Aici puteți urmări filmul iar in continuare minunatele poze din tura.
Pensiunea Ioana este locul de unde pornim pe traseu către cabana Cuntu. Aici se bifurcă văile: la stanga este Valea Craiului iar la dreapta Valea Sebeşel.
Traseul marcat cu bandă albastră porneşte de la Podul Craiului spre sud-est, iar înainte de Culmea Văratica cotește ușor către est.
Urcăm susținut prin pădure pe marcaj banda albastră până în golul alpin, ca apoi să continuăm pe ea spre est către poiana și Vârful Seroni (1399 m). Aproape tot drumul ne-au însotit un câine de la pensiunea din apropiere.
În sfîrșit dupa atâta urcuș ajungem în Poiana Văratica, unde dacă s-ar însenina am avea o frumoasă deschidere spre munți.
Mai departe continuăm spre est pe culmea ce urcă, intrând din nou în pădure
Stăm bine din punct de vedere al marcajelor
Mai departe culmea se îndreaptă ușor spre sud-est și după o porţiune mai plată urmează o ultimă urcare domoală, printre brazii falnici.
La ieșirea din pădure se zărește Cabana Cuntu.
Privire în spate.
Am ajuns la o răscruce de unde sunt mai multe variante de a continua, depinde doar incotro vrei sa ajungi. De aici spre sud-est pe marcaj banda roșie se urcă susținut peste Vârful Sadovanu (1996 m) către stația meteo şi Vârful Țarcu (2190 m) sau spre nord tot pe banda rosie spre Șaua Jigorea și Muntele Mic. Avem și două trasee care coboară: unul pe Plaiul Vârciorovenilor spre sud-vest, traseul Cuntu-Poiana Strigoniu-Vârciorova (punct albastru) şi altul pe Valea Râului Lung, Cuntu-Poiana Strigoniu-Plopu-Feneş (cruce albastră).
Cuntu
Având în vedere conjunctura vremii nefavorabile suntem primiţi fără tăgadă în adăpost de către băieţii aflaţi la lucru în această perioadă. În ora cât am zăbovit la Cuntu am fost serviti cu ceai cald.
Acolo trebuie să mai ajungem, Culmea Pleașa Mare 1414 m.
Am ținut neapărat să ajungem în poiana și Vârful Seroni (1399 m) excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana.
Pe la jumătatea drumului dintre Poiana Şeroni și Șaua Jigorea circa 1,5 km, se desprinde spre vest, un traseu turistic (banda galbena) către Cracul Pipului și Valea Craiului. Mai avem mult de mers si nu vrem sa ne apuce noaptea pe traseu așa că din poiană coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcaj cruce albastră și continuăm la dreapta spre marcaj bandă galbenă.
Urmăm poteca marcaj bandă galbenă spre vest către Cracul Pipului până ajungem la Valea Craiului, telescaun și Pensiunea Aventura.
Urmează sărbătorile de Crăciun și Anul Nou pe care le petrecem în familie și între prieteni, iar până la următoarea tură vă spun sărbători fericite!
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.