Să pleci la drum pe o caniculă de 40°C la umbră pare o nebunie, dar dorul de pedalat și dorința de a aduna kilometri au fost mai mari. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit la drum. Am început prin Pădurea Verde, profitând de umbra copacilor, dar adevăratul test a început pe drumul de pământ spre Cernăteaz și Murani. Fără umbră, cu aerul arzând la peste 44°C resimțite, hidratarea deasă a devenit regulă de supraviețuire. Salvarea de moment a venit la magazinul de la intrarea în Murani, unde o sticlă de apă rece de la frigider m-a repus pe picioare. De acolo, am ajuns pentru a treia oară într-o livadă din zonă. Deși nu mai speram să găsesc ceva, pomii erau încă plini de cireșe și vișine uriașe. Mi-am umplut burta cu vișine până la refuz, lăsând loc doar pentru câteva cireșe. Am continuat tura pe drumurile agricole, printre lanuri de grâu deja secerat și baloți de paie, ieșind în asfaltul dintre Seceani și Fibiș. După o reîmprospătare cu sifon la un aparat stradal din Fibiș, am sc...
Poiana Văratica - Cabana Cuntu - Poiana Șeroni. Drumețul nu cunoaște sezon mort, iar muntele are multe de oferit pe orice vreme ! O nouă drumeție reușită a fost aceasta, din preajma Crăciunului în care am avut parte de zăpadă. Așa cum ne-am propus, am mers cu mașinile de la Borlova spre M Mic până la Podul Craiului, în apropiere de Pensiunea Aventura şi Pensiunea Ioana. Am lăsat maşinile unde văile se bifurcă (la stânga în amonte este Valea Craiului iar la dreapta este valea Sebeșel) și-am pornit la deal pe poteca ce ne duce spre culme, traversând păduri de conifere și foioase, marcaj bandă albastră. Ne avântăm în golul alpin traversând poiana și Culmea Văratica 1366 m, până la Cabana Cuntu. Înapoi ne întoarcem sperând că putem închide bucla peste poienile Văratica și poiana Seroni (1399 m). Excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana. De aici coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcajul cruce albastră ce ne conduce spre dreapta pe o potecă către Cracul Pipului (marcaj banda galbena), Valea Craiului, Telescaun și Pensiunea Ioana.
Porțiunea cuprinsă între Pensiunea Ioana și cabana Cuntu, o parcurgem la pas cu rucsacul în spate și dureaza aproximativ 5 ore (mers lejer cu pauze de poze și gustări)
Aici puteți urmări filmul iar in continuare minunatele poze din tura.
Pensiunea Ioana este locul de unde pornim pe traseu către cabana Cuntu. Aici se bifurcă văile: la stanga este Valea Craiului iar la dreapta Valea Sebeşel.
Traseul marcat cu bandă albastră porneşte de la Podul Craiului spre sud-est, iar înainte de Culmea Văratica cotește ușor către est.
Urcăm susținut prin pădure pe marcaj banda albastră până în golul alpin, ca apoi să continuăm pe ea spre est către poiana și Vârful Seroni (1399 m). Aproape tot drumul ne-au însotit un câine de la pensiunea din apropiere.
În sfîrșit dupa atâta urcuș ajungem în Poiana Văratica, unde dacă s-ar însenina am avea o frumoasă deschidere spre munți.
Mai departe continuăm spre est pe culmea ce urcă, intrând din nou în pădure
Stăm bine din punct de vedere al marcajelor
Mai departe culmea se îndreaptă ușor spre sud-est și după o porţiune mai plată urmează o ultimă urcare domoală, printre brazii falnici.
La ieșirea din pădure se zărește Cabana Cuntu.
Privire în spate.
Am ajuns la o răscruce de unde sunt mai multe variante de a continua, depinde doar incotro vrei sa ajungi. De aici spre sud-est pe marcaj banda roșie se urcă susținut peste Vârful Sadovanu (1996 m) către stația meteo şi Vârful Țarcu (2190 m) sau spre nord tot pe banda rosie spre Șaua Jigorea și Muntele Mic. Avem și două trasee care coboară: unul pe Plaiul Vârciorovenilor spre sud-vest, traseul Cuntu-Poiana Strigoniu-Vârciorova (punct albastru) şi altul pe Valea Râului Lung, Cuntu-Poiana Strigoniu-Plopu-Feneş (cruce albastră).
Cuntu
Având în vedere conjunctura vremii nefavorabile suntem primiţi fără tăgadă în adăpost de către băieţii aflaţi la lucru în această perioadă. În ora cât am zăbovit la Cuntu am fost serviti cu ceai cald.
Acolo trebuie să mai ajungem, Culmea Pleașa Mare 1414 m.
Am ținut neapărat să ajungem în poiana și Vârful Seroni (1399 m) excelent loc de belvedere pe vreme bună spre Țarcu-Bodea-Căleanu-Brusturu şi căldarea Olteana.
Pe la jumătatea drumului dintre Poiana Şeroni și Șaua Jigorea circa 1,5 km, se desprinde spre vest, un traseu turistic (banda galbena) către Cracul Pipului și Valea Craiului. Mai avem mult de mers si nu vrem sa ne apuce noaptea pe traseu așa că din poiană coborâm prin pădure spre vest până întâlnim marcaj cruce albastră și continuăm la dreapta spre marcaj bandă galbenă.
Urmăm poteca marcaj bandă galbenă spre vest către Cracul Pipului până ajungem la Valea Craiului, telescaun și Pensiunea Aventura.
Urmează sărbătorile de Crăciun și Anul Nou pe care le petrecem în familie și între prieteni, iar până la următoarea tură vă spun sărbători fericite!
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Cum am transformat o zi toridă într-o aventură pe bicicletă prin pădurile Banatului Toate aventurile mari încep cu o alarmă care sună prea devreme și cu un plan bine pus la punct. Pentru noi, destinația de weekend a fost clară: potecile umbroase și provocatoare din Banatul Montan. Însă, până la prima pedală în Bocșa Română, drumul echipei noastre s-a împărțit în două strategii complet diferite de deplasare. În timp ce ceilalți doi coechipieri, Marius și Zoli, au ales spiritul clasic de vagabondaj al bicicliștilor și s-au îmbarcat în trenul spre Bocșa, eu și fiica mea, Roxana, am optat pentru varianta pe patru roți. Am încărcat bicicletele pe mașină și am părăsit Timișoara dis-de-dimineață, lăsând în urmă agitația orașului. Planul era simplu: ne întâlnim cu toții în gara din Bocșa Română, facem joncțiunea echipei și dăm startul aventurii. Drumul cu mașina ne-a dat timp să ne încărcăm cu entuziasm pentru ceea ce avea să urmeze: o zi lungă de pedalat, pante solicitante și promi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.