Un fugar singuratic...
Aveam chef să ies puțin din casă, măcar pentru câteva ore. Dar eu când am chef, îmi iau bicicleta către oriunde și pornesc... Pe lângă faptul că ai unde să-ți omori timpul fiecare opţiune este subiectivă şi vine cu darurile ei. Îmi place căldura, iubesc vara, temperaturile ridicate nu mă deranjează, dar azi a fost ceva neobișnuit. Bine, e oricum neobișnuit de cald pentru această perioadă, 32,2 grade la umbră, mi-am tot făcut planuri de dimineață și-apoi le-am tot schimbat, ba să merg prin Lunca Timișului, ba pe dealurile Lipovei, ba pe nu știu unde. Le-am abandonat pe toate, rând pe rând și după o plecare greoaie m-am trezit pe centura de sud a orașului (încă în lucru) care, după cum am văzut că se mișcă lucrurile va mai dura ceva până se vor termina lucrările (cel puțin un an-doi). Plec la drum într-o zi de miercuri... Anul acesta m-am chitit să sărbătoresc ziua copilului pe centura de sud. Data de 1 iunie 2022 aduce cu sine unele permisiuni, iar ziua de de azi s-ar putea numără printre ele. O zi care are toate șansele să fie frumoasă chiar și singur. Am ținut să precizez ziua și anul întrucât am fost de mai multe ori pe acest traseu și chiar și acum este una din cele mai frumoase excursii de pe lângă oraș din lista mea. Așadar prima mea tură a fost în 2020. Am povestit despre ea aici... La o săptămână a urmat una și cu prietenii! Am povestit aici. Povestea fiecărei plimbări este despre lucruri care se găsesc foarte aproape şi despre care ştim mult prea puţin. Despre locuri pe lângă care am trecut poate fără să le dăm importanţă.
Sunt multe locaţii de pe lângă Timișoara care pot deveni surse de voie bună şi relaxare. Trebuie doar să găsim locaţia ideală pentru ceea ce noi avem nevoie. Asta este una dintre ele. Nu este un traseu greu, dar sunt totuși 53 km. Nu prezintă dificultăți tehnice, nu are poteci tehnice care să-ți solicite „skill-ul”, vei pedala doar pe drumuri de calitate bună. De asemenea, suprafața de rulare este foarte bună, alcătuită în mare parte din pământ și iarbă, macadam și ocazional asfalt, asta însemnând că poți face tura și după ploaie, mai puțin în zona de pământ dar, te salvează drumurile cu pietriș, paralele.
Cât a rămas de asfaltat din ruta...centura orașului
Tot am povestit dar până la urmă cum ajungem la traseu? Din Timișoara pornești spre Ghiroda pe E70, ieși din sat și faci dreapta pe drumul de pământ, în lucru, CT sau pe drumul principal din Ghiroda. Ca detaliu, la un moment dat veți ajunge la o intersecție, un giratoriu de trei drumuri și ieși din sat pe dig.
Întreaga natură este îmbrăcată în culori vii şi ne îndeamnă la drum, unul care să nu fie atins de presiunea stresului. Ce poate fi mai plăcut dacă nu admirarea unui peisaj verde, care induce o stare de calm şi linişte?
Încet dar sigur, aici ia naștere un pod peste Bega...locul din care începe și adevăratul traseu.
Plecarea de azi a venit poate puțin prea târziu la orele amiezii deşi am considerat că e o oră bună știind că am un traseu ușor de făcut
Până va fi gata noul pod, traversez Bega pe un pod provizoriu.
Bega. Aici nu e așa cald ca în oraș.
De aici e simplu, ții drumul care se vede.
Șoseaua aceea minunata care ocolește tot orașul și pe care circulă în mod deosebit camioane atunci când va fi gata. Până atunci traseul este un mix între asfalt, drum de pământ perfect și drum cu petriș. Așadar, nu este o tură grea, chiar dacă am plecat târziu, am suficiente ore de zi-lumină ca să nu mă prindă întunericul.
Între timp, de la ultima plimbare pe aici lucrurile s-au mai schimbat, aici ar putea fi un sens giratoriu.
Am dat pedală, am intrat printr-un vechi drum de pe lângă canal şi pe care era tot tipul plin de bălării şi ciulini, totul ca să ajung la o la o cale ferată. Acum închis circulației publice din cauza lucrărilor de la centură.
Am dat pedală, nu mult, doar până la o livadă, unde am dat de niște cireși pe care îi atac numaidecat…
Oh, da! S-au copt cireșele. Ce mândru eram şi bucuros deopotrivă. Aşa de mândru încât nu am rezistat provocării și m-am întins spre prima creangă.
Am și uitat că sunt sigur. Cireșele mă vor face să uit de efortul depus, dacă a fost, dar nu prea a fost.
Am mâncat pe săturate, am umplut buzunarul și pentru drum, apoi hai la drum!
Lucrări serioase!
Lucrări serioase! Dacă te prinde ploaia pe traseu, vei putea s-o termini pe un alt drum alăturat, în partea cealaltă de canal, fără să ai încă 30 de kg de noroi lipite de bicicletă.
Traseul este absolut minunat, nu este deloc greu iar singura mențiune aveți grijă, sunt foarte multe turme de oi și stâne, deci și prin urmare pot fi și câini.
Și aici va lua naștere un pot peste calea ferată
În câteva locuri m-am întâlnit cu linia de cale ferată!
Aici vei întâlni două stâne și da, trebuie să fii cu băgare de seamă.
Odată ce lași în urmă prima stână, ajungi repede la cealaltă. În funcție de ora la care ajungi, spre prânz adică, stânele pot fi goale, cu oile plecate la păscut. Însă chiar și așa, exista câini la stână.
Și în apropierea Girocului ia naștere un pod...
În trecut era o stână și pe aici. Drumul este bun.
Soare mult, praf. În plus este locul unde tinerii își turează caii la maxim și se întrec între ei (cu motoare și scutere)
Au înflorit macii... Redescoperind frumusețea naturii, te bucuri ca un copil, și uite-așa crește în mine dorința de a trăi!!! Un câmp cu maci este o imagine încântătoare în care privirea nu se satură să cuprindă imensitatea de verde în care roşul pur îşi flutură petalele.
Un câmp cu maci este o imagine încântătoare în care privirea nu se satură să cuprindă imensitatea de verde în care roşul pur îşi flutură petalele. Și chiar dacă macii își pierd repede petalele, ei lasă impresii de neuitat!
Am ajuns într-o zonă unde se înmulţeau liniile de tren, semn că eram la Cet, în zona de sud a oraşului. Buuun! Îi dau repede din picioare- pe lângă biclă deja… Si traversez,
Pe final, vei întâlni ultima stână. Atenție și aici.
Un tur al orașului pe bicicletă, plină de verdeată pe viitoarea centură se termină după strada Polonă din cartierul Freidorf.
Am bătut centura de sud încă o dată de la un capăt la altul. La întoarcere, m-am delectat cu o bericică la barul de la coltul străzii băută din mers aproape (asta mă amuză și acum). O frumusețe de zi.
Soarele ţinea morţiş să-mi amintească de verile toride, cerul senin cu doar câțiva nori, nu făcea nimic să se opună, iar eu mă topeam uşor. Totuşi, eram la doar un pas de Bega, la fiecare aruncătura de ochi în direcţia ei te loveai cu privirea de apă
Drumul meu putea să se îndrepte la dreapta către casă, dar într-un final ajung la Utvin, traversez podul de peste Bega și continui pe pistă spre Plaja Nouă.
Pe aici se merge la plaja Nouă.
Aici mai poți face o pauză, și mânca ceva.
Popasul l-am făcut repede. Aici trebuia să savurez măcar o bere dar era prea mare forfotă, și am plecat.
Era plin de lume peste tot, și se aștepta destul de mult pentru o comandă.
De la ultima mea plimbare pe centură, lucrările nu au avansat foarte mult, nu sunt schimbări majore. Am povestit despre ea aici. Una peste alta, finalizez una din categoria plimbărior pe care de cele mai multe ori, nu le realizăm, pentru că destinaţiile se găsesc la mică distanţă şi le considerăm adesea banale sau nu le acordăm defel importanţă.
M-am simţit bine, un traseu absolut fantastic pe care probabil o să îl repet într-o nouă zi cu mai puțin soare; aviz amatorilor – poate da dependență! Cicloturismul este una din cele mai frumoase metode de a descoperi locuri noi, ritmul ti-l faci tu, la fel și opririle, iar dacă timpul călătoriei nu este o problema, poți sta cât vrei acolo unde găsești locul care-ti place.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.