Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr

La sud de Timisoara

O provocare nouă. Încep povestea împărtășind cu voi experiența acestui traseu, cum am ajuns să mergem fără cel mai mic plan, de ce am ales să mergem, ce ne-a plăcut și ce am găsit la prima noastră întâlnire cu acest drum. Cine spune că e musai să te duci la sute de kilometri de casă ca să simți că te-ai rupt de oraș, după o săptămană de muncă? După ce am parcurs acest traseu de 1 Iunie (aici), revin la nici o săptămână cu același entuziasm și mă bucur că am reușit să-i molipsesc și pe alții. În sfârșit o clasică ca pe vremuri. Când nu te aștepți să mai găsești simplitatea în oraș, o poți urmări cu bicicleta pe lângă Timișoara.
Am observat că lumea are tendința să viziteze aceleași câteva locuri, așa că hai să extindem lista, să explorăm și să mergem pe unde nu am mai fost. Chiar dacă, de obicei, concluziile se trag la sfârșit, încă de la început putem spune ca a fost unul dintre cele mai frumoase trasee. Și poate că sunt eu mai sentimental și atașat de împrejurimi, dar chiar a fost ceva frumos în plimbarea asta. Așa deci, vă invit să descoperim Timișoara dintr-o perspectivă unică, motiv pentru care i-am scris lui Busu și l-am anunțat că dacă nu își vede de treaba lui și nu aduce vreme frumoasă pentru acest weekend a încurcat-o. Traseul este chiar viitoarea centură de sud a orașului, un loc atât de retras și liniștit, încât ne-am tot gândit și răzgândit dacă să ne asumăm misiunea de-a-l face faimos. Traseele ghidate rămân, cu toate acestea, varianta preferată! O astfel de experiență este greu de explicat în cuvinte. Putem spune doar atât: prieteni noi, atmosferă minunată și peisaje fermecătoare. Toate au fost surprinse în câteva cadre, în timpul uneia dintre aventurile marca Fun Bike: Noi așteptăm cu nerăbdare următorul tur. Tu?


...fotografii unice cu locații potrivite pentru picnicuri sau campare.


Am început traseul sâmbătă la ora 10:15 de la pietrele Stonehenge. Din acest loc am avut pedalări spre liniște și simplitate în decursul timpului, de la ture ușoare, de câteva ore, accesibile și pentru cei mai puțin antrenați fizic, până la cale mai dificile, de o zi întreagă. 

Si am pornit sambata dimineata
Buuun, am povestit și despre alte trasee, acum să revenim la micul nostru traseu, de altfel un traseu pentru o zi de week-end, un traseu rapid pentru unii și mai puțin rapid pentru alții. Începem în forță din Ghiroda pe viitoarea centură a orașului, numai bun de parcurs cu bicicleta.
 
Ce poate fi mai frumos decât să te trezești dimineața, să te urci pe două roți și să simți libertatea și liniștea de peste lumea rurală, cu peisajele ei de poveste? Colțișoarele de natură pe care le găsim la doi pași de Timisoara respiră frumusețe și armonie.

E mai puțin știut, însă cu fiecare curbă, cu fiecare kilometru parcurs, vom descoperi peisaje frumoase. 

Acesta este un traseu de interes național întrucât ocolește Timișoara de la nord-est la sud-vest și trece pe lângă o succesiune de sate care îți vor stimula curiozitatea și nevoia de simplitate.

Adăugați o legendă

În principiu, traseele pe care le poți parcurge cu bicicleta pe lângă Timișoara nu prezintă dificultăți tehnice semnificative și nu cer decât un pic de condiție fizică, adecvată lungimii traseului.

Satele de pe traseu nu trebuie ratate...Ne-am oprit puțin la Giroc, pentru o pauză de o bere și ceva ciugulit, apoi ne-am continuat drumul spre Sânmihaiu Român. Este un drum de pământ unde asfaltul încă n-a ajuns, însă tocmai acesta este farmecul.

Moment mult așteptat: Ajunși la o terasă, nu putem spune că nu ne-am bucurat foarte tare. Terasele sunt pregătite să ne întâmpine cu responsabilitate și măsuri de protecție! 

Îmi era dor de o ieșire cu prietenii, și de atmosfera animată de la terase! Acum că s-au redeschis, pauzele de o bere sau un suc, pot fi din nou stabilite.

Călătorului îi șade bine cu drumul, fie el lung, fie el scurt, fie el planificat, fie el neașteptat. Astfel că, după ce ne-am terminat consumația, povestea continuă către Utvin până la Livadă, oprindu-ne la calea ferată. Pe tot parcursul drumului am trecut pe lângă mai multe stâne de oi unde sunt și dulăi. 






Parcurgând atât drumuri principale, cât și drumuri înierbate sau de pământ destinate căruțelor, acest traseu ne va conduce către Utvin

Mirosul mâncării ne strigă de departe

Fiind un traseu care ocolește Timișoara, această drumeție ne conduce din nord-estul spre sud-vestul municipiului Timișoara până la Sânmihaiu Român unde plănuim un nou popas.

La Livadă. E o mică aventură drumul până aici.

Ne bucurăm împreună de începutul verii, combinând pedalatul cu încă o pauză la terasă!

Deși acest ultim traseu până în Timișoara se face pe pista de biciclete (de pe malul Bega), posibilitate de întoarcere pot fi multiple, chiar și pe drumuri de pământ puțin umblate de bicicliști, prin apropierea Săcălazului.

 După ce traversăm o punte peste un canal de irigație, nimerim la o gospodărie în pustietate, plină cu câini, unii liberi iar alții închiși în cuști. La început credeam că este locuită dar se pare că aici sunt aduși câinii vagbonzi.

Traseul se întinde în proporție de 70% pe drumuri de pământ destinate căruțelor, în timp ce restul sunt șerpuiri și ulițe cu pietriș.



Ușor, ușor, ne apropiem de Timișoara și de capătul acestei frumoase aventuri și recunosc că mă încearcă diverse sentimente. Atunci când mai dispăreau nori, am văzut raze de soare, dar asta s-a întâmplat abia spre final, la intrare în oraș în timp ce ne-am băut ultima bere înainte de a ne despărți. Cam asta o fost traseul de sambată :) perfect pentru o plimbare de o zi, cu drum drept, depășiri, curbe și cateva locuri de vizitat. Un traseu ușor de parcurs, numai bune pentru cei ce vor să experimenteze o aventura cu bicicleta. Peisajele te vor face să te îndrăgostești de simplitate, astfel încât experiența unei drumeții cu bicicleta pe lângă Timișoara să fie completă.



Comentarii

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Cheile Garlistei - Mutii Aninei

Poiana Marului - O noapte la cort