Corund, Harghita.

...pe durata unui întreg weekend, and why not.

Pe măsură ce se deschid hotelurile, pensiunile dar și (parțial) restaurantele, ne gândim cum să profităm de ele - simțim că merită să ieșim la drum. Partea bună când faci parte dintr-o comunitate, este că prinzi de veste repede când se organizează ceva. O mini vacanţă (sau un weekend) în inima naturii este remediul ideal pentru stresul la care suntem supuşi zi de zi. Surpriza pentru acest tour a venit de la Florin. Nu eram decis, dar la insistențele lui Mely, îmi iau și o zi libera de la lucru pentru a putea participa. Inițiativa este o adevărată provocare! Vorba aia, astfel de ocazii nu se ivesc în fiecare zi. Acuma e momentul să profitam și să ne bucurăm de câteva zile prin locuri pe unde NU am mai fost, departe de zgomotele vieţii moderne.

Vrem să ne legăm amintirile de locuri minunate, așa că plecăm cu două mașini încă de vineri dimineața spre Harghita. Plecarea se face din parcare de la Hotel Baron, iar drumul până la Corund îl fac împreună cu Mely și Bogdan, iar Florin împreună cu Marius, și a durat puțin peste 5 ore. Localitatea se afla la o distanta de 380 de kilometri de Timișoara, de-a lungul drumului național DN13A, în partea de vest a județului Harghita, pe care i-am parcurs special pentru a vedea frumusețea zonei.

Începând de la intrarea în sat, magazinele din poartă cu produse scoase la vânzare se îndesesc atât de tare încât casele aproape nu se mai zăresc, ascunse fiind în spatele unui lung șir de tarabe aliniate la drum și pe stânga și pe dreapta. Asta se întâmplă până spre mijlocul satului.

Un weekend lung este în sfârșit o ocazie minunata pentru o călătorie. 

Primul popas îl facem pentru a savura o cafea  

Oprim și în Ghindari (Mureș) la o terasă

Pensiunea Gerendás.

O panoramă frumoasă de pe terasă

Limonadă cu soc.

Aici se mănânca bine, un gulaș unguresc nu strică, trebuie să mănânci.

 

Ajungem în Corund puțin după orele amiezii! După ce ne instalăm la pensiune, pornim într-o tura de jumătate de zi în împrejurimile acestuia, pe traseul Kalonda-Fântâna Brazilor...Vrem să obţinem cât de mult într-o perioadă cât de scurtă.

Din centrul comunei porneşte un drum care urcă în regim de drum forestier, perfect pentru biciclete. Avem și un drum interzis însă pentru biciclete nu cred că este vre-o problemă întrucât drumul ajunge pe platoul munţilor, nu în curtea cuiva. 

Practic, în doar câteva ore, avem ocazia de a ne cufunda în natura superbă a Corundului și a cunoaște zona. Am fost 6 din Timișoara iar ghidul nostru pentru acest traseu era Árpád.

Se pedalează la deal fără probleme

Mici probleme tehnice 

Ieșind din drumul nostru, ajungem pe un platou larg, deschis, cu vedere la distanţe mari, un punct de belvedere foarte frumos.

 Ne-am oprit să facem poze cu Valea Corundului apoi ne continuăm traseul.

 

Ne bucurăm de priveliștile minunate de pe acest platou.

O turmă de vaci pășuia liber.

 

Deși cu câteva zile înainte a plouat, traseele pregătite în zonă n-au fost excesiv de mocirloase. Au fost zone cu noroi, însă traseele au fost practicabile, s-a mers mult pe drumuri de macadam

Pe la kilometrul 16 a început și vremea să dea semne că pregătește ceva. Soarele era toropitor, ca înaintea unei ploi zdravene de vară, care nu a întârziat mult să apară.

Aici traseul se intersectează cu un altul. Ne orientăm pe drumul din stânga ținând calea către Fântâna Brazilor. Cât eşti în zona descoperită, drumul e uscat, ici colo cu câte o baltă, dar odată intrat în pădure e posibil să înceapă noroiul, dacă a şi plouat de curând.

Într-un final norii s-au rupt, iar vremea ne-a cam dat de furcă, nu fiindcă ar fi fost prea frig sau prea cald, ci pentru că a început să stropească. Ne-am adăpostit o vreme sub copaci  şi aşteptăm cu nerăbdare să se oprească (lucru foarte neinspirat pentru că tuna și fulgera) însă după câteva minute părea totuși pedalabil, așa că ne punem în mișcare spre primul sat care nu ar fi foarte departe. Au fost și zone cu noroi, însă traseul au fost practicabil.

Am ajuns în cele din urmă sus, pe platou şi în satul Fântâna Brazilor. 

Satul e format din două pâlcuri de case și se găseşte la vreo 10 Km est de comuna Corund. Nu departe, la capătul satului şi puţin mai încolo se află unele atracţii, despre care am aflat ulterior, dar pe care nu le-am vizitat atât din motive de program cât și de stare a vremii, revenind la Corund. Este vorba de Tinovul de la Fântâna Brazilor. Tinovul este, deci, o mlaștină oligotrofă (zic asta Dex-ul şi wikipedia), adică săracă în nutrienți. De fapt tinovul a fost cândva un lac vulcanic, în care s-a dezvoltat în timp datorită climei reci o vegetație foarte ciudată.

Aici am găsit un mic magazin de ţară care era deschis, unde fiecare am consumat câte ceva. La recomandarea lui Florin am consumat vodka cu lămâie.

Încheiem seara cu o invitație la cină care nu poate fi altceva decât un păstrăv crescut local în bazine construite pe pârâuri montane. 

Aici îți propui să stai o oră, dar stai două, sau chiar trei... fiindcă e un loc frumos. 

A doua zi de dimineață ne strângem pentru un nou traseu Florin, Mely, Bogdan, Marius, Ion și eu, și pornim alături de un grup de tineri entuziaști din partea locului, având ca început și sfârșit localitatea Corund. Traseul este un circuit: Kalonda - Sâncel - Vărșag - Valea lui Pavel, și indiferent de starea vremii locul trebuie văzut pentru frumusețea sa deosebită.

Dimineața zilei de 13 iunie se anunța destul de încărcată de nori și de tentația de a ploua. Poate-poate ne strecurăm printre averse şi, în caz de ceva, ne reorientăm la faţa locului spre zone mai liniştite.

Tura porneşte într-un tempo lent, într-o urcare continuă până pe la 980m pe un platou deasurpa de Păuleni. Ce-mi place este că comuna are tot felul de alei secrete, micuțe și ascunse, scurtături între drumuri principale sau simple căi de acces pietonal către diverse destinații.

Imaginea dimineții către Corund

Pe traseu suntem conduși de băieții cu experientă din partea locului pe un traseu prestabilit unde alternează porțiunile de drum mai ușoare cu cele mai grele, și cele tehnice cu cele de viteză.

Începem cu un asfalt până la intrarea în valea Súgó, de unde urmează drumul forestier.

După intrarea în pădure urcarea nu te menajează deloc și începe pieptiș devenind tot mai înclinată odată cu parcurgerea traseului.  

Ne-am cufundat în natura superbă a Corundului, cu un peisaj unic plin de verdeață, și grad de dificultate peste medie...

În unele locuri mă întrebam ce ne facem dacă ne întâlnim cu vre-un urs ? Natura este de-a dreptul superbă în aceste locuri, însă nu lipsită de provocări.

Imediat ce ieșim din pădure dăm de o poiană. Se mai urcă puțin și frumusețea locului ni se dezvăluie. 

O zonă extrem de pitorească aflată doar la 6 km depărtare de Corund.

Multe din cătunele întâlnite pe munte nu mai au locuitori, sau din ce în ce mai puțini, fiindcă cei tineri migrează la oraș pentru a o educație mai bună

 Odată cu apropierea de golul alpin, drumul devine foarte abrupt și va începe şi push bike-ul.

Pedalarea este întreruptă de un push-bike scurt de aprox. 500 m.

În spate lăsăm priveliştea frumoasă 

După mersul pe jos, ajungem pe la 980 m alt. deasupra de Păuleni. Pe vârf nu am văzut mai nimic, pentru că era ceață, așa că am coborât repede. Continuăm cu o coborâre scurtă, apoi vom parcurge porțiunea de drum de ieri până la o intersecția Sâncel (Szencsed) cu Fântâna Brazilor. 

Drumul a urcat (diferența de nivel față de drumul principal e de aproape 400 m altitudine)

Continuăm cu o coborâre scurtă, după care vom parcurge porțiunea de drum de ieri până la o intersecția Sâncel (Szencsed) cu Fântâna Brazilor.  

Pornind la vale, am avut parte și de o accidentare. Astfel de  accidente se pot lăsa cu urmări foarte grave. Gergő își adună bicicleta, după cum se vede ruptă în două în urma unei foarte periculoase căzături. A scăpat ca prin minune după ce a dat cu roata într-o groapă/șanț săpat probabil pentru enduriștii care survolează zona. 

Deasupra de Păuleni, un sat în comuna Lupeni din județul Harghita

Am lăsat spre stânga drumul spre satul Fântâna Brazilor (Fenyőkút)... ascunzându-se între copaci și am continuat tot prin pădure, ajungând în Sâncel (Szencsed). Drumul este slab circulat, dar am fost surprinși să vedem turiști călare și plimbare cu căruţa trasă de cai.

Peisaje frumoase, pe care am avut tot timpul să le privim, având în vedere viteza de melc cu care înaintam hurducat.

Reintrăm în curând în pădure pe drumul forestier la partea cea mai spectaculoasă, pe o coborâre ceva mai tehnică, ce ajunge în valea Asăul Rece, apoi pedalarea este în general uşoară, suprafaţa de rulare fiind pietriş ce alternează cu pământ. 

Mai departe, continuăm cu coborâre frumoasă prin valea Târnava Mare, prin dreapta pârâului pentru aproximativ 5 km până la Vărșag (Székelyvarság) 

Am crezut că păcălim vremea. De ce ne-a fost mai teamă nu am scăpat… cu 3 ploi pe zi, toate în a doua parte a zilei, nu se știe clar când, nu se știe unde, dar ori ești sub ea, ori alergi de ea.  Exact când mai aveam puțin până la Pensiunea Csorgókő, locul unde urma să ne oprim pentru o ciorbă, a început să plouă torențial. Umiditatea mare fiind “bonus” nedorit.

O privire mai amplă a locului de pe terasa pensiunii de unde mâncăm. Frigul începea să se instaleze, iar uscat nu mai era chiar nimic pe mine.  

Prânzul nostru nu poate fi altceva decât o ciorba de burtă sau una țărănească la Pensiunea Csorgókő, cu specific unguresc.

Dacă vremea ar fi fost mai amabilă cu noi, am fi vrut să mai ajungem și la barajul Zetea, un obiectiv suficient de aproape însă planurile s-au limitat doar către Cascada Csorgókő.

Cascada Csorgókő este situată într-o pădure de pini, o adevărată provocare spre care se urcă continuu, dar cu rampă uşoară.

O destinaţie în care sunt “ascunse” privelişti de invidiat. Este vorba despre pârâul Nagykút, care provine dintr-un total de 7 izvoare și alimentează cascada în două trepte, oferind o priveliște minunată. Vuietul apei se formează datorită apei căzute de pe marginea unei stânci de 7 m.

Fiind vorba despre o cascadă cu două niveluri, merită să urci pe stânci până sus, altfel ni se arată numai o parte din această minune naturală! (Prin dreapta, se găsesc crăpături și pervazuri de tip scară în stânci, acestea ușurând urcarea!) Eu nu am urcat, însă au fost câțiva care nu au rezistat tentației.

Nu departe de la cascadă există un loc de odihnă unde luăm și o scurtă pauză pentru o bere și un cozonac secuiesc (Kurtoș Kalacs), apoi ne întoarcem pe același drum pe care am venit circa 8 km. 

A trebuit să ne grăbim un pic pentru că a început din nou să plouă. Toată lumea a pornit ca din pușcă, nereușind să mai stăm grupați distanțe mari. Fiecare am luat-o cum am știut mai bine, mai pe margine, mai cu grijă -  viteza mea era mai îceată pentru că nu voiam să mă stropesc.

Întoarcerea se face tot prin Valea Târnava Mare, către Valea lui Pavel

Ajungem la confluenta pârâurilor Târnava Mare cu Creanga Mică. 

Cotim la stânga prin valea Creanga Mică.

Indicator spre direcția din care venim. Aici cotim la stânga 

Drumul este într-o continuă urcare

Mai departe ținem drumul pe Valea lui Pavel

Pe aici drumul este mult mai bun și peisajul e superb. Din câte am dedus, există intenția de a asfalta acest drum forestier.

Valea lui Pavel, o porțiune cu pini, care e pur și simplu de vis.

 Animale care pasc nestingherite.

Traseul este și el bine gândit, să fie echilibrat. Să ofere provocări, dar și recompense și peisaje. Altfel spus, zona Corundului poate fi locul ideal unde să vă petreceţi un weekend şi să vă bucuraţi de frumuseţile naturale ale României.

Ce am remarcat în general este curățenia. Nu am văzut gunoaie pe marginea drumurilor ceea ce e surprinzător… Sunt multe alte caracteristici care fac această tură să fie speciala. Practic te înscri la drum, dar nu știi pe unde o să ajungi sau cât de greu va fi.

La intersecția cu drumul către Fântâna Brazilor, unde am fost ieri.

Urmează ultima coborâre spre Corund

Pe ultimii kilometrii către Corund ne prinde o nouă torențială, care ne face ciuciulete... Traseul a avut forma unei frunze, întoarsă cu codița în sus.  

Pensiunea la care am fost cazați

În drumul către Timișoara oprim din nou pentru un popas la terasa restaurantului Gerendás din Ghindari, Mureș.

Arată bine totul și e foarte gustos. Tocăniță din fudulii de cocoș cu mămăliguță.

Pulpă de rață cu varză roșie călită și cartofi zdrobiți.

O astfel de călătorie în natură, e o experiență extraordinar de faină, colectezi și o serie de amintiri care vor rămâne cu noi pentru toată viaţa. În fond, cele mai frumoase amintiri se crează în compania celor dragi și a prietenilor. Am găsit peisaje frumoase și am întâlnit oameni prietenoși alături de care m-am simțit foarte bine. De asemenea, vreau să mulțumesc foartei amabile familii care ne-a găzduit dar și lui Florin pentru că el este capul răutăților și ne-a mobilizat aducându-ne prin aceste locuri – încă o tura de weekend foarte reușită, care mi-a plăcut maxim și pe care v-o recomand fără nici o reținere! De asemenea poate fi o sursă de inspiraţie pentru alţi tineri entuziaşti din alte zone ale ţării. Locuri interesante astfel încât merită cu adevarat să mergi. Să nu uit: dacă tot ajungeți în zonă, e musai să mâncați gulyas și ciorbă de burtă sau fudulii de cocoș. Eu am fost cucerit, desigur, și de această tratație locală.