Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr

Pe cursul apei. Am fost singur cu bicicleta pana la Lugoj?

I'm back

Un nou weekend în care singura distracție este bicicleta de unul singur... Oficial, putem susţine că suntem în toiul verii, iar această afirmaţie este argumentată atât de mediul înconjurător cât şi de întreaga atmosferă. Ploile își fac simțite prezența din ce în ce mai mult, însă acest lucru nu ne împiedică să ne gândim la tot felul de călătorii minunate. Totul este verde, soarele ne zâmbeşte şi ne simţim plini de energie şi entuziasm. În dimineața asta sunt un pic nehotărat, și asta după ce toată lumea era disperată de ploile și inundațiile din ultima perioadă, preferând să rămană acasă, mai bine decât să ieșim undeva la munte. Vremea în dimineata asta este frumoasă și ar fi păcat să nu profit de acest lucru, mai ales când vine vorba despre o plimbare cu bicicleta. Să încep totuși cu începutul și să vă spun că ziua a început încercând să ajung la întâlnirea cu Ion (parcarea Kaufland Dumbrăvița) pentru o tură de asfalt, dar pentru că mi-am uitat telefonul acasă, nu am mai ajuns, era musai să mă întorc pentru că nu aveam nici portofelul la mine. Era deja prea târziu ca sa mai ajung la întâlnire și am decis să merg undeva singur. Fără a avea vre-un plan, am pornit spre Ghiroda, iar de acolo pe traseul 4 către Parcul Dendrologic Bazoșul Nou. E vorba de trasee pe care le știi deja și unde nu pot apărea surprize semnificative, gen o pană. Opresc la magazinul din sat, apoi pornesc în descoperirea locurilor interesante de pe malul Timișului pe un drum de la marginea satului. Pe cât posibil voi încerca să folosesc cât mai mult drumurile lăturalnice și mai puțin umblate, și voi încerca să documentez călătoria prin fotografii.

Mișcare și voie bună indiferent de anotimp

De cele mai multe ori când vorbim despre workout-uri, ne gândim mai degrabă la o sală de sport, decât la un peisaj de vis. Ei bine, mersul cu bicicleta înseamnă că te poți plimba pe oriunde îți place. Poți să te plimbi pe două roți să vezi orașul, poți să alegi o pistă de biciclete care te poartă între două orașe, sau poți să alegi trasee special amenajate prin natură.

Fără să fie concepute special pentru bicicliști, traseele sunt variante ciclabile ale unor drumuri care au și o altă utilitate: ulițele satelor, drumuri județene și comunale, drumuri forestiere și de căruțe sau poteci, oferind biciclistilor opțiuni „de a descoperi regiunea în ritmul pe care aceasta îl merită”.

Desi nu plănuisem nimic, astăzi aș putea explora multe locuri frumoase.

 Atunci când începem să căutăm ceva aproape, reuşim şi să găsim opţiuni. Adevărată provocare apare atunci când te-ai săturat de locurile vizitate des şi vrei să vezi ceva nou.



O oază de relaxare. Acele momente în care putem da uitării tot ce înseamnă griji, stres, anxietate sau stări negative.



Drumurile sunt bune de parcă nu ar fi plouat de cine știe când. Mă speria doar gândul că voi găsi noroi.


Cel puțin în ultimii 7-8 ani, mtb-ul este bicicleta polivalentă care le face pe toate. Mulți dintre noi alegem un mtb întrucât nu doar că merge bine offroad, dar evident că merge bine și pe asfalt. Este poate cea mai răspândită bicicletă din România cel puțin. Confortabilă, fiabilă și eficientă cam indiferent de teren. 

După 19,5 km opresc pentru o pauză de hidratare, imediat la trecerea unui pod (un fost stăvilar).



“Nimic nu se compară cu plăcerea simplă de a merge pe bicicletă.”

Astăzi am fost călător curios și nostalgic. O revenire la malul Timișului, care e atât de frumos.

Mă surprind plăcut de fiecare dată și au fost întotdeauna o alegere excelentă aceste trasee.

Știam că apa este mare și că ar fi inundat un sat de pe lângă Lugoj. Ploile căzute masiv în ultimile zile a dus la creșterea excesivă râului. 

Unul dintre locurile mele preferate de copil a fost Timișul, locul în care mergeam să înotăm în fiecare vară.

Ceea ce uimeşte cel mai tare, este cantitatea mare de apă ce curge la vale, dar nu sunt surprins să văd Timișul atât de mare, l-am mai văzut așa.

Nu știu cum se face că pe-aici am făcut pană. Dar nu s-a desumflat complet. N-am vrut să accept că e pană, m-am  gândit că poate doar a pierdut aer pe la valvă sau ceva. Am umflat-o și părea să țină, dar până la urmă s-a desumflat iar. Am dat roata jos și m-am apucat de treabă, am schimbat camera.

Am stat cam 20 de minute, mă simțeam destul de bine. În timp ce fotografiam peisajul fabulos de pe dig, am meditat multe lucruri: viață, inundații, frumusețe, natură, prostii...

Nu era deloc bine să mă apuce ploaia de pe-acum - nu aș avea unde să mă adăpostesc.

O plimbare cu barca poate fi de asemenea o aventura sublimă, demnă de încercat cu prietenii, dar de unde barcă?  Pentru mine locurile acestea sunt perfecte pentru relaxare.







Aici pedalez prin luncă, pe marginea râului și, încă nu a ieșit apa chiar dacă mai jos este ajunsă până la dig . 

Singurul loc în care trebuie să fii atent la direcția traseului este în apropiere de localitatea Hitiaș, pe la kilometrul 32 (deja parcursi) unde am făcut dreapta peste un pod care traversează Timișul și am urmărit malul celălalt.

În caz de vreme nefavorabilă, as fi putut în orice moment să fac cale întoarsă sau să caut o altă ruta de întoarcere de aici, pe asfalt.

Voi coborâ cotind la stânga pe drumul luncii imediat ce trec podul, o potecă superbă pe malul apei. 

Am reușit să ajung până aci. Un lucru este sigur. Drumul duce către vad iar eu trebuie să mă întorc înapoi la pod.

Corcodușe, fructele de sezon pe care le găsim la marginea drumului



Am descoperit un alt traseu pe malul apei. Trec de balastiera de la Hitiaș, drum pe care l-am descoperit foarte bun dar se înfundă într-un desiș de netrecut și trebuie să fac din nou cale-întoarsă.


Ambrozia este la ea acasă. Deocamdata este verde, încă nu este toxică

Lucrul care mi-ar fi plăcut e că aș fi mers și prin vad dacă era apa mică.


Există și varianta pe asfaltat până la Lugoj, așa că voi merge pe acolo dacă vremea permite și vremea este drăguță. Voi încerca măcar să fac kilometri mai mulți pentru că timp am suficient până la lăsarea serii,




Traseul pe care îl parcurg azi se întinde pe mai mulți kilometri și nu prezintă un grad de dificultate ridicat.

La asfalt am accelerat ritmul, și am dat la pedală mai serios - nu eram nici la jumătatea traseului 🙂





Nu am mâncat prea mult în această zi (am ținut-o mult pe lichide), și nu m-am oprit pentru masa de prânz decât după Jabăr...



Lugoj


Timișul la o zi după ce era să inunde Lugojul


A scăzut cam un metru sau chiar mai bine





Călătoria nu e decât la jumătate, și urmează drumul spre casă, prin Buziaș.


În drum spre Buziaș

Pe asfalt mă simțeam ca într-o excursie rapidă. Nu mă gândeam la nimic altceva decât la peisajul din jurul meu, ce bună e vremea și ce bine este pe bicicletă.











Timpul este prețios și nu strică să-l folosim în interesul nostru. 

La Buziaș am făcut un popas, la avion. Stau la masă și mă dreg cu o bere


Din nou la drum



Pauzele scurte la magazinele sătești erau plăcute. 

Am mai făcut o ultimă pauză într-un magazin sătesc din Uliuc, de unde am mai luat ceva pentru energie, după care mi-am făcut curaj să-i dau până la capăt fără oprire.


















Pe parcursul întregii zi, am primit șase alerte de fenomene hidrometeorologice periculoase: și totuși, în ciuda acestor alerte am avut o zi însorită. Am prins și un apus plăcut și liniștit însă încă mai aveam până la finiș.


Ei bine, ‘făcutul de poze’ m-a mai întârziat destul de mult, dar eu zic că a meritat fiindcă vă pot arăta și vouă ce locuri frumoase există!

Uneori timpul trece de partea noastră şi ne oferă posibilitatea de a descoperi locuri cu adevărat impresionante. Trebuie doar să vrem să le descoperim şi să lăsăm deoparte pretexte precum lipsa de timp sau alte resurse. Spre sfârșitul acestui tur am ajuns în zona pădurii Giroc (pentru a nu știu câta oară) de unde m-am întors în oraș. Cam așa ar putea arăta o zi de dat în Lunca Timișului. O tură în care mergi „la sigur”, în care eu am adunat aproape 150 km, și pe care o poți termina fără griji la o bere pe înserat. Toată ziua m-am bucurat de o vreme excelentă, mai bine nici că se putea: un cer albastru presărat cu nori pufoși, care veneau și plecau. Recunosc că m-a ajutat și vântul în prima parte a traseului până la Lugoj, însă la întoarcere îl aveam dor din față.

Comentarii

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Cheile Garlistei - Mutii Aninei

Poiana Marului - O noapte la cort