I'm back
Un nou weekend în care singura distracție este o tură solitară cu bicicleta. Suntem oficial în toiul verii, lucru confirmat din plin de atmosfera și natura din jur. Deși ploile își fac simțită prezența tot mai des în ultima vreme, asta nu mă împiedică să visez la noi călătorii. Totul e plin de viață, soarele zâmbește, iar eu mă simt plin de energie și entuziasm. Totuși, în dimineața asta am pornit la drum destul de nehotărât. Speriați de ploile și inundațiile din ultima perioadă, majoritatea din grup au preferat să rămână casă weekendul acesta, refuzând o ieșire la munte. Dar cum vremea se anunța frumoasă, era păcat să nu profit de ocazie pentru o plimbare pe două roți. Ca să încep cu începutul, planul inițial era să mă întâlnesc cu Ion în parcarea de la Kaufland Dumbrăvița pentru o tură pe asfalt. Planul s-a năruit rapid când am realizat că mi-am uitat telefonul acasă. Fără el și fără portofel, a trebuit să mă întorc din drum. Când am fost gata de plecare, era deja prea târziu ca să mai ajung la întâlnire, așa că am decis să pornesc singur, unde văd cu ochii. Fără un plan concret, am pedalat spre Ghiroda, iar de acolo am intrat pe Traseul 4, în direcția Parcului Dendrologic Bazoșul Nou. Sunt trasee pe care le cunosc deja pe de rost, unde riscul unor surprize neplăcute – cum ar fi o pană de cauciuc în mijlocul pustiului – este minim. După o scurtă oprire la magazinul din sat pentru provizii, am pornit să explorez locurile ascunse de pe malul Timișului, urmând un drum de pământ de la marginea localității. Pe cât posibil, voi evita șoselele principale în favoarea drumurilor lăturalnice și mai puțin umblate, hotărât să documentez întreaga aventură în fotografii.
Mișcare și voie bună indiferent de anotimp
De cele mai multe ori când vorbim despre workout-uri, ne gândim mai degrabă la o sală de sport, decât la un peisaj de vis. Ei bine, mersul cu bicicleta înseamnă că te poți plimba pe oriunde îți place. Poți să te plimbi pe două roți să vezi orașul, poți să alegi o pistă de biciclete care te poartă între două orașe, sau poți să alegi trasee special amenajate prin natură.
Fără să fie concepute special pentru bicicliști, traseele sunt variante ciclabile ale unor drumuri care au și o altă utilitate: ulițele satelor, drumuri județene și comunale, drumuri forestiere și de căruțe sau poteci, oferind biciclistilor opțiuni „de a descoperi regiunea în ritmul pe care aceasta îl merită”.
Desi nu plănuisem nimic, astăzi aș putea explora multe locuri frumoase.
Atunci când începem să căutăm ceva aproape, reuşim şi să găsim opţiuni. Adevărată provocare apare atunci când te-ai săturat de locurile vizitate des şi vrei să vezi ceva nou.
O oază de relaxare. Acele momente în care putem da uitării tot ce înseamnă griji, stres, anxietate sau stări negative.
Drumurile sunt bune de parcă nu ar fi plouat de cine știe când. Mă speria doar gândul că voi găsi noroi.
Cel puțin în ultimii 7-8 ani, mtb-ul este bicicleta polivalentă care le face pe toate. Mulți dintre noi alegem un mtb întrucât nu doar că merge bine offroad, dar evident că merge bine și pe asfalt. Este poate cea mai răspândită bicicletă din România cel puțin. Confortabilă, fiabilă și eficientă cam indiferent de teren.
După 19,5 km opresc pentru o pauză de hidratare, imediat la trecerea unui pod (un fost stăvilar).
“Nimic nu se compară cu plăcerea simplă de a merge pe bicicletă.”
Astăzi am fost călător curios și nostalgic. O revenire la malul Timișului, care e atât de frumos.
Mă surprind plăcut de fiecare dată și au fost întotdeauna o alegere excelentă aceste trasee.
Știam că apa este mare și că ar fi inundat un sat de pe lângă Lugoj. Ploile căzute masiv în ultimile zile a dus la creșterea excesivă râului.
Unul dintre locurile mele preferate de copil a fost Timișul, locul în care mergeam să înotăm în fiecare vară.
Ceea ce uimeşte cel mai tare, este cantitatea mare de apă ce curge la vale, dar nu sunt surprins să văd Timișul atât de mare, l-am mai văzut așa.
Nu știu cum se face că pe-aici am făcut pană. Dar nu s-a desumflat complet. N-am vrut să accept că e pană, m-am gândit că poate doar a pierdut aer pe la valvă sau ceva. Am umflat-o și părea să țină, dar până la urmă s-a desumflat iar. Am dat roata jos și m-am apucat de treabă, am schimbat camera.
Am stat cam 20 de minute, mă simțeam destul de bine. În timp ce fotografiam peisajul fabulos de pe dig, am meditat multe lucruri: viață, inundații, frumusețe, natură, prostii...
Nu era deloc bine să mă apuce ploaia de pe-acum - nu aș avea unde să mă adăpostesc.
O plimbare cu barca poate fi de asemenea o aventura sublimă, demnă de încercat cu prietenii, dar de unde barcă? Pentru mine locurile acestea sunt perfecte pentru relaxare.
Aici pedalez prin luncă, pe marginea râului și, încă nu a ieșit apa chiar dacă mai jos este ajunsă până la dig .
Singurul loc în care trebuie să fii atent la direcția traseului este în apropiere de localitatea Hitiaș, pe la kilometrul 32 (deja parcursi) unde am făcut dreapta peste un pod care traversează Timișul și am urmărit malul celălalt.
În caz de vreme nefavorabilă, as fi putut în orice moment să fac cale întoarsă sau să caut o altă ruta de întoarcere de aici, pe asfalt.
Voi coborâ cotind la stânga pe drumul luncii imediat ce trec podul, o potecă superbă pe malul apei.
Am reușit să ajung până aci. Un lucru este sigur. Drumul duce către vad iar eu trebuie să mă întorc înapoi la pod.
Corcodușe, fructele de sezon pe care le găsim la marginea drumului
Am descoperit un alt traseu pe malul apei. Trec de balastiera de la Hitiaș, drum pe care l-am descoperit foarte bun dar se înfundă într-un desiș de netrecut și trebuie să fac din nou cale-întoarsă.
Ambrozia este la ea acasă. Deocamdata este verde, încă nu este toxică
Lucrul care mi-ar fi plăcut e că aș fi mers și prin vad dacă era apa mică.
Există și varianta pe asfaltat până la Lugoj, așa că voi merge pe acolo dacă vremea permite și vremea este drăguță. Voi încerca măcar să fac kilometri mai mulți pentru că timp am suficient până la lăsarea serii,
Traseul pe care îl parcurg azi se întinde pe mai mulți kilometri și nu prezintă un grad de dificultate ridicat.
La asfalt am accelerat ritmul, și am dat la pedală mai serios - nu eram nici la jumătatea traseului 🙂
Nu am mâncat prea mult în această zi (am ținut-o mult pe lichide), și nu m-am oprit pentru masa de prânz decât după Jabăr...
Lugoj
Timișul la o zi după ce era să inunde Lugojul
A scăzut cam un metru sau chiar mai bine
Călătoria nu e decât la jumătate, și urmează drumul spre casă, prin Buziaș.
În drum spre Buziaș
Pe asfalt mă simțeam ca într-o excursie rapidă. Nu mă gândeam la nimic altceva decât la peisajul din jurul meu, ce bună e vremea și ce bine este pe bicicletă.
Timpul este prețios și nu strică să-l folosim în interesul nostru.
La Buziaș am făcut un popas, la avion. Stau la masă și mă dreg cu o bere
Din nou la drum
Pauzele scurte la magazinele sătești erau plăcute.
Am mai făcut o ultimă pauză într-un magazin sătesc din Uliuc, de unde am mai luat ceva pentru energie, după care mi-am făcut curaj să-i dau până la capăt fără oprire.
Pe parcursul întregii zi, am primit șase alerte de fenomene hidrometeorologice periculoase: și totuși, în ciuda acestor alerte am avut o zi însorită. Am prins și un apus plăcut și liniștit însă încă mai aveam până la finiș.
Ei bine, ‘făcutul de poze’ m-a mai întârziat destul de mult, dar eu zic că a meritat fiindcă vă pot arăta și vouă ce locuri frumoase există!
Toată ziua m-am bucurat de o vreme excelentă, cum nu se putea mai bine: un cer albastru, senin, presărat cu nori pufoși care veneau și plecau. Recunosc că vântul m-a ajutat în prima parte a traseului, până la Lugoj, însă la întoarcere l-am avut doar din față. Spre sfârșitul acestei aventuri, am ajuns în zona Pădurii Giroc – pentru a nu știu câta oară – de unde m-am îndreptat înapoi spre oraș.Cam așa arată o zi reușită de pedalat în Lunca Timișului. O tură în care mergi „la sigur”, la finalul căreia am adunat aproape 150 km în picioare și pe care o poți încheia relaxat, la o bere, pe înserat.Uneori, timpul ține cu noi și ne oferă șansa de a descoperi locuri cu adevărat impresionante. Trebuie doar să ne dorim asta și să lăsăm deoparte pretextele legate de lipsa de timp sau de resurse. Natura este acolo, gata să fie explorată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.