Din categoria Solo... Un traseu simplu, foarte simplu.
S-a întâmplat la început de primăvară, din dorința de a scăpa de Timișoara, dar mai ales de a-mi menține condiția fizică și am decis să petrec o zi prin locuri știute, chiar dacă în fiecare zi aș putea să bat potecile de acolo, ieșind chiar la mijloc de zi, în soarele plăcut de aprilie... Ziua de vineri mi-a adus vremea excelentă, cu un cer aproape senin. Se mai iveau ceva nori răzleți, vânt slab și temperaturi chiar mai ridicate decât mă așteptam. Sunt rare ocaziile când mai prinzi vreme bună de ieșit la o tură. Şi de data asta am prins-o! Pe lângă faptul că ai unde să-ți omori timpul, este o tură relaxantă în care poți face pauze și reaproviziona, la nevoie. Am mai povestit despre acest traseu și aici. Deși relativ aproape de noi, nu toată lumea știe de acest traseu. Totuși, acest traseu poate fi adaptat în funcție de cât mult dorești să pedalezi și oricum, nu vorbim aici de munți și urcări nesfârșite ci doar de un drum drept la șes. Povestindu-vă vouă, îmi povestesc și mie peste ani și îmi mențin vie această experiență unică.
Unul dintre traseele pe care-l poate parcurge oricine cu un minim de experiență pe MTB, desigur, adaptând viteza condițiilor de pe traseu. Atunci când lucrările se vor finaliza, acest traseu va fi doar o amintire frumoasă, de aceea încerc să mă bucur de el că nu știu când mai am ocazia.
Pornirea o fac de la mine de acasă pe asfalt în sensul acelor de ceasornic și continui așa până la Ghiroda, de unde intru pe drum de pământ. Este foarte convenabil întrucât, înainte de plecare, te poți aproviziona de la magazin, cam cu orice.
Aici urmăream rățuște sălbatice
Este bine de știut din start că traseul de față este destul de ușor. Se pornește pe el, evident, dinspre Ghiroda. Se desfășoară în buclă și din acest motiv, startul poate fi de oriunde..
De aici începi mica aventură off-road. Vei merge pe drum de pământ, drum de iarbă, Vreme caldă de început de primăvară cum n-am mai prins, soare cât cuprinde, stare de spirit pozitivă 100%. Mai bine nici că se putea.
Până să parcurg o bucată din traseu, am vrut să ajung pe acolo pe “șantier”, ca să vedem cum se construiește pas cu pas podul peste Bega.
Bega
În scurt timp te vei reîntâlni cu asfaltul, dar nu pentru mult timp. Dacă faci tura pe aici, vei continua cu drum liniștit, parțial asfaltat, pietriș sau pământ, ușoară pentru toți kilometri. Acesta fiind și motivul pentru care tura este atât de accesibilă. Întoarcerea... pe asfalt pe pistă, este prin oraș. Este puțină umbră așa că pregătește-te să transpiri puțin.
Așa gândesc unii să se descotorisească de mizeria de acasă
Prin urmare, acest traseu, în anumite zile, ar putea fi, de asemenea, mult mai dificil de tratat decât în condiții ideale, cum ar fi vreme însorită și teren uscat.
În general aici bate vântul extrem de tare, momentele când doar adie fiind foarte rare.
Traseul este absolut minunat, iar singura mențiune aveți grijă, sunt foarte multe turme de oi și stâne, deci și prin urmare întâlnim și câini. Unii sunt legați, alții sunt liberi iar pentru a gestiona cel mai bine situația, potențial periculoasă, cel mai important este să nu o iei la fugă pe bicicleta. Câinii se vor lua după tine, considerându-te pradă.
Pedalez, și mă apropii de satul Giroc, pe la km 21, deci pe la mijlocul traseului. Aici poți face și pauza principală a zilei dacă mergi până în sat. Eu prefer să merg spre pădure și cotesc spre stânga, pe pistă și o sa merg până la Timiș.
Merg mai departe, aventura continuă, și prin pădure și ajung la un așezământ religios, la o mănăstire.
Sunt deja pe traseul „clasic” de pe lângă pădure, însă undeva înainte de dig voi face dreapta, iar după ce mai merg puțin pe un drumuleț secundar, ajung la mănăstire. Aici poți face o pauză mai lungă.
Am dat de ciuflengarii ăștia! Trebuie să spun că îmi plac câinii și am o iubire deosebită față de ei și pentru mine mai orice câine e frumos și deștept și tot ce trebuie.
Simțindu-mi prezența m-au lătrat, iar atunci când m-au văzut, au venit la mine la smotoceală și pozat. Ne-am împrietenit imediat.
Era singurul care avea frică să se apropie și stătea tot timpul la o distanță... nu mă lăsa să îl ating.
Și prin lunca Timișului avem destule stâne dar, nu prea am întâlnit câini agresivi. Dacă ai o problemă cu câinii, este bine să ai un partener sau parteneri de traseu. Când grupul e mai mare, este întotdeauna mai bine.
Evident că pe drum după vreo cinci minute am mai cules blănos care mi-a ținut companie necondiționat. Probabil păzea oile din apropiere.
Mă aflu pe malul râului Timiș. Ca să faci o pauză te poți opri unde vrei indiferent dacă faci o tură scurtă sau lungă, iar dacă timpul călătoriei nu este o problema, poți sta cât vrei acolo unde găsești locul care-ti place..
Odată ajunși în luncă, chiar și după ploaie se poate face o tură. Se zvântă repede, este foarte nisipoasă, iar orice derapaj e răsplătit cu imagini faine ale prafului în soarele de la apus.
Cum spuneam, aici poți face o pauză mai lungă, poți trage la o băncuță pe care să te așezi dacă obosești sau vrei să devii gânditor, în timp ce te bucuri de priveliștile curate ale Timișului și urmărești rotocoalele pe care păsările le fac pe deasupra..
Este foarte liniște, ești doar tu cu bicicleta. Este efectiv odihnitor și ține minte, nu trebuie să te grăbești dacă ai avut totuși grijă dimineață și ai plecat la drum la o oră suficient de matinală.
Dupămasa a fost divină, cu o adiere slabă a vântului, soare cald și multă liniște.
Mai departe pornesc în partea a doua a traseului, zona mea preferată, tot pe centură spre Utvin. Mă aflu la km 34 al traseului, iar de aici avem încă o porțiune de asfalt nu foarte lungă
Privire spre Chișoda
Avantajul primăverii este că toată natura revine la viață, totul este de un verde crud, intens, rapița de un galben incredibil, iar peste tot, fiecare gard, crâng sau albie de râu leneș de câmpie, toate sunt pline de fel de fel de flori.
Ajung la liniile de la triaj PO Timișoara Cet pe care le traversez, nu înainte ca să mă asigur. Dacă vrei să pui capăt trseului și nu vrei ca să mai continui, există un drum spre dreapta care te scoate în Chișoda.
Mă gândesc uneori oare ce gândesc animalele atunci când si ele ne privesc.
Distracția continuă până în cartierul de pe strada Polonă, Freidorf. Sunt doar la un pas de finalizarea traseului dar avem în plan să fac și o oprire pe undeva.
Până la urmă apare și un tren, doar ce am trecut liniile de cale ferată.
La final de tură, intrând pe pista de biciclete, spre stânga, la circa 3 km poți opri la terasa de la Utvin (la pod), sau la Sânmihaiu Român, la Livadă, pentru a-ți reumple rezervoarele cu o bere sau ceva bun de mâncare. Până la Livadă sunt aproximativ 7 km
Simte-te liber să faci câte pauze vrei. Finalul e pe pista de biciclete la dreapta către Timișoara..
Până una alta cât timp am băut o bere m-am trezit în ditamai norălăul.
Avem aici drum de asfalt (pista de biciclete).
În mare, tura poate fi considerată destul de ușoară, fără dificultăți tehnice, potrivită pentru orice nivel de antrenament și desfășurat pe drumuri fără trafic deocamdată. Este ideal de pedalat cu prietenii, părinții, copiii. Ține însă cont de faptul că dacă este cald, poate fi epuizant, nu se găsesc surse apă. Am făcut acest traseu de mai multe ori. Așa că dacă tura este prea lungă pentru tine, o poți scurta în orice moment. Bicicleta potrivită pentru acest tur este bicicleta gravel sau mtb. Am închegat o buclă, foarte ok de altfel, cu start și finiș chiar la mine acasă. În total mi-au ieșit aproape 54 km cu aproape 114 m diferență de nivel. Nu este cine știe ce, însă mai aveam treabă în ziua respectivă și oricum, este suficient dacă tot ce vrei este să vizitezi puțin zona pe bicicletă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.