Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr

Pista de biciclete Timisoara-Serbia.

Timpul nu stă în loc....

Primăvara se apropie cu încă o ocazie de a ne face planuri și de a stabili noi obiective ambițioase. Excursiile cu prieteni în special cu grupuri, sunt binevenite și chiar indicate. Tura noastră din Sâmbăta Mare (înainte de Paști), începe pa asfalt, și pentru o bună perioadă de timp urmează traseul clasic din zonă, care este pe pista de biciclete ce leagă Romania de Serbia, și care se poate face în general și pe cursieră. S-a ales pista de biciclete astfel încât tura să aibă un impact minim asupra traficului rutier. Putea fi orice. Ideea era să let it go și să te bucuri de moment. Traficul privit de la ghidon este groaznic în ceea ce privește atenția și respectul acordat bicicliștilor.... De foarte multe ori ca și biciclist am fost pus în dificultate de șoferi. Alte variante pe asfalt unde nu sunt piste, cum e spre Buziaș, Pișchia, sunt extrem de aglomerate și periculoase, așa că nu găsim niciodată ceva ce să ne mulțumească pe deplin, deși sunt multe variante extrem de frumoase. Pista a devenit una din locurile preferate de pedalat pentru marea majoritate a bicicliștilor din Timişoara. Așadar, avem o noua ocazie excelentă de a mai cunoaște câte puțin din obiceiurile altor bicicliști și de a îți face noi prieteni. Eh, sună bine. Tot ce ne dorim este să ne relaxăm, să uităm pentru câteva ore de zgomotul orașului și să redescoperim din nou locurile frumoase chiar dacă am mai parcurs acest traseu... Cu o lungime de 45 km tura poate fi considerat destul de ușor. Cu toate astea, ține cont că distanța totală de 45 km nu este totuși atât de mare, iar într-o lungă zi de primăvară ai tot timpul din lume pentru a o parcurge, cu tot cu pauze.

Cum plecarea mea a fost din zona Modern, am să descriu povestea începând de acolo. Mișcat grozav de repede, ajung la Badea Cârțan unde rămân pe malul drept al râului Bega. Legea zice că dacă ai pistă ești obligat să o folosești, iar dacă mergi prin altă parte, ești amendat. Vreau o linie cât mai directă, să ajung mai repede la punctul de întâlnire. Trec pe sub podul Decebal și ajung în Parcul Copiilor, un parc cu stejari înalți și loc de joaca pentru copii. Se continuă pe sub podul de pe strada Michelangelo, apoi trec si de Parcul Rozelor (acesta este un parc plin de trandafiri, neapărat de vizitat când aceștia înfloresc), după care trec de parcul Justiției și de parcul Catedralei până pe Splaiul Nicolaie Titulescu. În cele din urmă traversez podul Eroilor la autogară, unde mă întâlnesc cu restul trupei. Am ajuns la fix (aproape deodată cu cealaltă gașcă).

Drumul nostru începe pe malul stâng al Begăi, de la autogară, iar la Utvin se va traversa podul, urmând ca până la ecluza de la Uivar să pedalăm pe partea dreaptă a digului. Doar atât ne-am propus să mergem...Pentru cei ce doresc să prelungească traseul mai pot pedala încă câţiva kilometri până la frontiera cu Serbia însă atenție că sunteți pasibili de amendă în caz că depășiți indicatorul de avertizare cu ,,Fâșia de Protecție". La trecerea peste pod, exista 2 popasuri de unde se poate servi mâncare, băuturi, deserturi. Primul este ,,La Pod Popas" din Utvin și ,,La Livada Bănățeană" din Sânmihaiu Român. Așadar ai tot mai multe motive de a face sport și de a te bucura de primăvară și o bere rece în același timp.

Numeroase locuri de relaxare. Prima oprire este în satul Sânmihaiu Român. Când ești la drum lung și te apucă foamea și mai ai nevoie și la baie prinde bine un popas. 

 Pe tot traseul se găsesc opt refugii laterale, fiecare dotat cu băncuţă, coş de gunoi şi loc pentru parcarea bicicletei. Este foarte important să te hidratezi, așa că apa plată este cea mai indicată în astfel de situații. Lăsăm berea pentru final.

Știm că o plimbare în aer liber nu este completă fără niște poze împărtășite, la fel cum timpul petrecut în mijlocul naturii împreună cu prietenii este cel mai relaxant.


A crescut destul de mult numărul de persoane care merg pe biciclete iar pista de biciclete (de-a lungul canalului Bega), este destul de atractivă. Există porțiuni de pistă cu denivelări, pietriș, iarbă ieșită prin asfalt, sau chiar asfalt spart.

Azi e una din zilele acelea... La cum  arată cerul, tragem speranțe totuși că ploaia va uita de noi și că vom putea ajunge să finalizăm traseul cu bine. Mai mult, putem să ne bucurăm de temperatura ideală pentru pedalat.

O mică pauză o mai avem și la ecluza de la Uivar...Aici ne vom odihni puțin înainte de a face cale întoarsă.

Canalul Bega este cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al României.



Totul  este îmbătrânit, vechi la această ecluză.

Așadar, spre final poposim la Livada Bănățeană. Am avut destule motive să ne bucurăm de o bere rece. Frecventat pentru popas și restaurant, în ultimii ani, Livada Bănățeană s-a dezvoltat atât de mult încât apare printre primele opțiuni pe lista de preferințe a bicicliștilor.

Bineînțeles că nu am fost singurii, la fiecare terasă întâlnești bicicliști, dar ne-am făcut loc și noi printre ei. De la bar se poate comanda atât mâncare, preparate tradiționale care sună și arată foarte bine, cum ar fi mici sau pizza, dar și multe altele. Am petrecut mai bine de o oră excelentă cu ceva mici și bere, apoi am pornit spre oraș pe același traseu.

A urmat drumul spre casă, trecând prin piața Libertății. M-am pierdut  puțin prin centrul istoric. Este cea mai veche piață a orașului, iar străduțele pietruite care conduc către ea te poartă înapoi cu sute de ani.

Clădiri deosebite, străzi sau colțuri urbane superbe. Centrul este complet restaurat, iar aici este locul unde se țin toate evenimentele importante – un plus de autenticitate și culoare locală.

O plimbare pe străzi, cu ochii la clădiri și detalii, este pentru mine unul din cele mai plăcute moduri de a-mi reîncărca bateriile.

Întrucât toată excursia a fost de doar 45 km, adică mai scurtă decât o raită de cumpărături, weekend-ul acesta am vrut să aducem un plus de energie și sunt sigur că am reușit asta...Pentru cei care sunt încă la început de drum în ce privește bicicleta, dar vor să se bucure de soare și mișcare, un weekend de explorare pe pistă este cea mai bună idee. Tot ce ai de făcut e să te urci într-o dimineață pe bicicletă și să pornești la drum, vei aprecia cu siguranță o plimbare pe malul apei. Ideal cu o bicicletă de oraș care îți oferă confortul necesar pentru plimbări la pas.

 

Comentarii

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Cheile Garlistei - Mutii Aninei

Poiana Marului - O noapte la cort