Am stat vreo oră şi-am cugetat, tot amânând să iau o decizie. Am descoperit că putem face un tur destul de drăgut de jur împrejur fără să fie nevoie să ne întoarcem pe acelaşi drum, adică o buclă perfectă pe un drum în curs de devenireeee... o alternativă care s-ar dovedi numai bună pentru evitarea traficului infernal din oraș. Timișoara stă foarte prost la capitolul centură dar și la piste pentru biciclete. Se făcea că am mai bătut câmpii și cu prietenii, când nu știam cu exactitate traseul centurii și de atunci lucrurile s-au mișcat în directia bună, dar încet. Uitându-mă acum pe fotografii, mă duce gândul la o comparaţie. Aveam o speranţă - mică, miiiică - că lucrurile s-au schimbat de la ultima mea tură. După cum spuneam și într-o poveste anterioară, aici e o zonă fermecătoare de biciclit, de-a dreptul insipirațională. Sincer, dacă vrei să petreci câteva ore în natură, acesta e locul perfect. Nu mă pot gândi la un loc mai bun de pe lângă Timișoara🙂 Ideea că după o sănătoasă alergătură cu bicicleta te poţi recupera la o bere undeva printr-un sat din apropiere sau chiar undeva la soare, pe un nisip. Timișul m-a fascinat mereu.
Despre centură plănuiesc să revin cu o poveste mai încolo, atunci când va fi pe terminate, aşa că acum ne interesează traseul în sine, mai precis drumul în materie de natură, peisaj.
De povești este sătulă toată lumea!
Curiozitatea acestor lucrări s-a transformat ca o nouă formă de plimbare pe bicicletă, revenind după aproximativ un an de zile. Un itinerariu clasic, cu o lungime de 41 kilometri. Acesta începe din drumul european 70, din apropierea localității Ghiroda
Așa că, inopinat, am hotărât ca atractivul drum de centură să ne ducă într-o frumoasă plimbărică. Și, fără să ne grăbim, la orele 13 eram deja pe traseu. Oricum până la sfârşitul zilei aveam suficient timp să batem câmpii.
La fix 1 km de la plecare ajungem la traversarea provizorie peste Bega. Ultima dată se lucra și nu se putea trece și a trebuit să ocolim pe podul de la Ghiroda.
Peisajul de aici și mai departe e unul tipic de șantier.
Digul, ne amintește de multe trasee de bicicletă. Îi dăm înainte oprindu-ne din loc în loc să admirăm priveliștea…De aici ne așteaptă cca 32 km de drum de pâmânt 🙂
Cu frumoasele lanuri de rapită.
De fapt la cum arăta drumul când se întâmpla excursia asta o să mai dureze mult până va fi finalizat.
Parcă, parcă s-a mai pus mâna pe ici, pe colo, de la ultima tură.
Drumul se lățește încet-încet și pe traseu chiar sunt porțiuni finalizate cu asfalt 🙂
Se mai întâmplă cică şi minuni. Am ajuns și la o porțiune deja asfaltată, însă nu e foarte lungă
Trecând liniile de cale ferată, traseul trece aproape de o stână și e posibil să ne atace câinii de acolo, fiind destui de mulți.
În sfârşit, primăvara ne întâmpină cu pomii în floare. Miroase a primăvară, la fel și temperaturile spun același lucru… deși în timpul zilei soarele nu este încă stăpânul absolut...
Sunt plini de flori şi verdele naturii trezește pofta de escapade.
Mi-au plăcut şi perspectivele largi care se deschid. Pur și simplu e un loc în care poți absorbi natura. E foarte fain aici, merită să vii să și pedalezi atunci când vremea bună.
Nu prea mai circulă trenul pe aici cum circulau o dată 🙂
Chiar și așa ne asigurăm la traversarea liniilor
Undeva în apropiere se termină drumul de centură si intrăm pe pista de biciclete de-a lungul malului Bega. Până să se lase seara, putem pune capăt drumeţiei de aproape 32 kilometri cu un popas la Sânmihaiul Român în fermecătorul loc al bicicliștilor de la Livadă.
Din momentul în care am simţit asfaltul sub picioare, s-a dus naibii totul. Cristi nu voia la Livadă și nici nu am reuşit să-l conving, așa că ne-am continuat drumul la dreapta. Am ajuns în cele din urmă la finalul traseului după aproape trei ore şi jumătate-patru.
Cum era deja după-amiază, urmăm drumul de pistă către casă. Am ajuns acasă după vreo jumătate de oră.
Mi-a plăcut. Atât plimbarea cât și prezenta lui Cristi (nu a mai ieși de mult). Acestea fiind spuse, la numai câțiva kilometri distanţă de Timișoara, natura trepidează de viaţă. Peluzele întinse şi pădurile vă oferă mediul ideal pentru plimbări relaxante, pentru drumeţii voioase, pentru ture lungi cu bicicleta şi mult mai mult. Bicicleta îţi oferă şansa de a descoperi Timișoara de dincolo de superficialitatea pliantului publicitar. Dacă vă bate gândul să bicicliţi pe acolo – şi ar fi bine să vă bată – atunci e musai să aveţi făcute temele de acasă și să nu porniți pe o vreme ploioasă, fiind încă multe zone de pâmânt.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.