Turul Balatonului pe bicicletă

 Cu răsărit și apus!

Am intrat deja în sezonul concediilor, al vacanțelor și, implicit, al călătoriilor. Mi-am dorit și anul acesta un concediu în care mersul pe bicicleta să fie în prim plan. Fie că vizitez o țară sau doar călătoresc cu mintea pe cărări de vis, toate drumurile mele m-au făcut ceea ce sunt, un om fericit. Roby, a venit cu o propunere greu de refuzat: circuitul Balatonului pe biciclete, așa că am prins o fereastră de câteva zile și am zbughit-o la Balaton în Ungaria să vedem ce surprize vom găsi... Nu știam prea multe despre cum o să fie vremea, dar am avut mare noroc de trei zile superbe de sfârșit de primăvară cu mult soare pe întreaga durată. O să vedeți în poze că nu ne-a deranjat niciun norișor, chiar dacă pe cer au existat. Eu, Mely, Roby, Vanda, Mircea și încă o persoană au fost cei 6 care au pornit în aventura în jurul lacului Balaton. Am pornit din Timișoara vineri dimineața la 6, pentru a ajunge în orașul Balatonkenese la prânz...Călătoria până acolo s-a făcut cu mașina lui Mely și a lui Roby pe care s-au suspendat și cele 6 biciclete. Acolo ni se va alătura și Fogoros, colegul și prietenul nostru din Sibiu care vine direct din Germania, și pentru că nu ajunge la timp ni se va alătura din mers. Nu știam foarte multe despre Lacul din vestul Ungariei, dar am citit că Balaton-Felvideki Nemzeti Park (Parcul National al Regiunilor Muntoase Balaton) - cuprinde lacul Balaton și o mare parte din regiunile montane din nordul lacului. Este rezervație naturală din 1979 și cel mai mare lac din Europa Centrală, localizat în regiunea Somogy, situat la 150 km vest de Budapesta, județele Somogy și Veszprem. Este la altitudinea de 104,8 m față de nivelul mării, cu o suprafață de aproximativ 600 kmp și o lungime de 77 km - cel mai mare lac, cu apă dulce, din Europa Centrală, înconjurat de numeroase sate și stațiuni. Este supranumit “Marea Ungariei”. Adâncime medie 3-4 m, cea mai mare, 11,5 - 12,4 m, lângă peninsula Tihany. Lacul din vestul Ungariei reprezintă una dintre principalele atracții turistice ale tarii, un punct uriaș de atracție pentru bicicliști unde se poate merge cu bicicleta de-a lungul lacului Balaton...

Circuitul şi povestea. Vă invit mai departe să vedeți Balatonul prin ochii mei, plus câteva imagini preluate de la Roby și să trăiți această experiență minunată alături de mine.

Un traseu provocator pe care eu îl văzusem doar pe internet și recunosc că abia aștept să-l parcurg.!

Am plecat dimineața devreme, pentru a evita traficul aglomerat de vară din prea frumoasa noastră țărișoară. Zorii zilei făceau deja spectacol la orizont… Primul și primul lucru ieșim prin vama Cenad. Trecem rapid de vamă. Se pare că suntem pe placul grănicerilor cu care schimbăm câteva zâmbete și pentru a simți că am ajuns cu adevărat pe tărâm unguresc, punctăm Balatonul pe hartă și marcăm locul de unde începem mica noastră aventură. Nu mergem pe autostradă iar drumul până acolo nu e grozav, șoseaua are multe denivelări, dar, cred că merită să faci un compromis. Pot spune că avem drumuri mult mai bune în România.

În drumul până la Balaton am avut sandwichiuri la noi, și am oprit doar două opriri pentru necesități. Prima oprire a fost la Cenad la un schimb valutar pentru a cumpăra forinți iar a doua oprire a fost în parcarea unei mici benzinării din Ungaria.

Parcarea din Balatonkenese, chiar lângă pista de biciclete, un oraș pe malul lacului de pe care urma să ne începem traseul. De fapt cam toate orașele sunt pe malul lacului. Încă de la plecare am avut roata moale (pe pană) iar ca să pot pleca, a trebuit să o repar. Deși m-a deranjat extrem extrem de mult că am început weekendul cu probleme (aceleși care mă pândesc de mai mulă vreme), am scos roata din spate să văd ce păţise peste noapte, că doar era totul nou, ce pana mea! Am înlocuit camera spartă cu una nouă și am pornit la drum. 

Zeci de persoane cu bicicletele roiau în locul unde ne-am lăsat noi mașina parcată. Se spune că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, dar în cazul nostru e chiar mai bună. Așadar, fără să mai căutăm loc de parcare, aici era perfect fără să contribuim la bugetul maghiar. 

Echipați și pregătiți de drum, pornim ușor spre lac. Tot ce ne dorim este să ne relaxăm, să uităm pentru câteva zile de zgomotul orașului și să descoperim locuri frumoase.

Ne oprisem pe malul unui mare lac, şi când zic mare… nu prea îi vedeai capătul din lungime. Întâlnirea cu lacul a fost neaşteptată şi surprinzător de frumoasă. Deocamdată nu ne grăbim, admirăm și facem câteva fotografii, timp era!

”Din primul moment, am știut că va fi o aventură faină” – pentru că e Balaton, şi pentru că aşa simt şi eu ori de câte ori descopăr un loc nou! Chiar dacă totul părea pustiu, am rămas profund impresionaţi de cum arată malul lacului, totul era curat, aranjat şi îmbietor.

Doar lacul imens şi cerul. Pornim de-a lungul țărmului sudic în sensul acelor de ceasornic, cu vânt din spate și nor pe cer.

Fără nici o problemă de orientare, prima parte a traseului este când pe pistă când pe drum dar totul este foarte bine amenajat.

Lacul este înconjurat de nenumărate stațiuni de odihnă și tratament.

Ne fascinează tot ceea ce vedem. De aceea uneori luăm o puză și admirăm.

O scurtă pauză

Treptat pista ducea când pe faleză, când traversa prin localități. De regulă există indicatoare și pe alocuri (în intersecții mai ample) Circuitul este marcat cu săgeți adiționale pe asfalt. Oricum, de rătăcit e tare greu să te rătăcești.

O bicicletă cu greutate! În gențile laterale de pe bicicletele noastre avem tot echipamentul: un cort, o saltea și un sac de dormit precum și un aragaz mic și lucruri de gătit.

N-am stat prea mult. Azi e zi de relaxare, așadar pedalăm puțin sub 50 de kilometri. Am privit lacul, am tras o poză, și ne-am văzut mai departe de drum. 

Așa arată o bancă pustie

Așa arată o bancă ocupată. Nu prea departe, de la ultima oprire am oprit iar, furați de frumusețea peisajului. 

Si așa arată o bancă și mai ocupată

O poză ca între băieți! 4 prieteni, făcând ce le place, într-un loc superb, la ora potrivită. Și două fete. Mulțumim Vandei pentru această reușită...

După scurtele pauze ne-am suit pe biciclete. Pe lânga Balaton există mai multe drumuri, o cale ferată moderizată care înconjoară lacul și o autostradă.

Într-o singură imagine avem așa: cale ferată reabilitată, trecere la nivel peste care nu simți că treci, tren modern cu vagoane în care poți urca cu bicicleta.

În general, există pistă de biciclete pe întreg conturul lacului, iar acolo unde nu există, ești avertizat că se termina pista și se poate merge la fel de lejer pe drumul național. În mai toate intersecțiile bicicliștii au prioritate iar acolo unde nu au, este bine semnalizat acest lucru. În zonele în care circulam pe același drum cu mașinile, eram depășiti doar dacă exista un spațiu mai mare de 1,5 m, altfel mașinile rămâneau în spatele nostru. Există totuși și mulți șoferi care nu sunt obișnuiți să împartă strada cu bicicliștii, așa că ar trebui să aruncați întotdeauna două priviri înainte de a traversa strada, chiar dacă aveți dreptul să traversați primul.

Pista era destul de circulată ţinând cont că era vineri şi că lumea era la muncă. Aici am întâlnit un grup de români din Brașov care aveau aceleși intenții, turul lacului dar în sens invers. 

Locația este extrem de frumoasă.

Am lăsat sunetul valurilor să ne detoxifice auzul. Vântul bătea cu putere, iar valurile se repezeau continuu să înghită țărmul. 

Priveam spre întinsul apei ca niște spectatori tăcuți, prinși în mrejele unor scene simple și fermecătoare pe care lacul ni le oferea atât de natural și firesc.

 Casele din zonă sunt frumoase, iar curţile sunt pline de vegetatie și flori. Le admirăm din mers .

Ne-am oprit aici, unde n-am stat prea mult, din cauza vântului. Am privit lacul, am tras două poze, cu pletele-n ochi și ne-am văzut mai departe de drum. Însă nu prea departe, am oprit iar, furați de frumusețea peisajului.

Râul Zala oferă cel mai mare flux de apă lacului, în timp ce Sió (canalizat) acesta, reprezintă singura gură de scurgere.

Siofok este unul dintre centrele turistice ale Balatonului, aici ne oprim pentru o a admira locul.

De aici, imediat intrăm în Zamardi - o altă localitate cu o vedere excelentă spre Tihany și loc de cinci stele pentru plajă.

Cea mai amenajată plajă este cea dintre Balatonaliga și Balatongyörök (vest de Keszthely).

Sunt multe cișmele pe traseu, iar la ce căldură este trebuie să ne amintim mereu să ne hidratăm. Oboseala poate duce la o concentrare slabă (mai ales la călătoriile mai lungi).

După-amiezi vântoase! Vântul are direcție predominantă NE->SV, fapt ce produce o eroziune accentuată a malului din SV. Un lucru este însă cert, dimineața, este relativ calm totul, dar începe puternic după-amiaza. 

De la Zamardi am pornit urmând traseul către Balatonföldvár

Cadrul natural este de vis. Doar accesul facil face de multe ori ca zona să fie prea aglomerată pentru gustul meu.

Din când în când mai dăm de câte o faleză unde putem să ne strecurăm printre alți turiști pentru a surprinde nişte cadre sau pur şi simplu a contempla şi admira apa Balatonului.

Rățuștele foarte prietenoase, nu se speriau atunci când eram în preajma lor.

Zone de luat masa în aer liber. Pe traseu sunt o mulțime de magazine, restaurante și locuri de unde poți să te aprovizionezi iar prețurile sunt absolut decente.

La toate toaletele la care am fost, n-am văzut niciuna murdară. Niciuna! Să nu mai lăudăm lucrurile care ar trebui sa fie normale și banale (hârtii igienice, săpun, wc-uri, dus, etc). Chestiile astea țin de civilizație. Cele mai multe cu intrarea liberă.

Am întâlnit cele mai vântoase porțiuni pe partea sudică, vântul bate foarte puternic!

Am găsit multe astfel de (Bike Safe) kit-uri complete de reparație

Sunt piste făcute așa cum trebuie si, mai ales, pe unde trebuie (pe la umbră și, acolo unde e posibil, cât mai aproape de malul lacului). 

Așa arată majoritatea trecerilor peste calea ferată

Trenurile mergeau cu viteză și foarte silențios, le auzeai doar când erau foarte aproape.

Ne-am tot făcut planuri de campare și-apoi le-am tot schimbat din diverse motive, ba prea aglomerat, ba nu ne-a plăcut până am ajuns aici, unde chiar a fost fain. Roby deja avea o lista cu campingurile, dar știam cam câți km pedalăm pe zi și în funcție de asta s-au stabilit zonele în care am început să căutăm un locșor de cuibărit sub stele. Dar la capitolul cazare/campare, Balatonul este 100% turistic, deci de jur împrejur vom găsi campinguri, pensiuni și hoteluri la tot pasul și pentru toate buzunarele. Mai exact, totul se deschide undeva la începutul lui Mai și se închide la sfârșit de Septembrie. Clar există și cazări care funcționează pe toată durata anului însă opțiunile se restrâng cu mult. 

Prima zi a fost mai mult de acomodare, ne-am familiarizat cu zona și tragem pe dreapta după aproximativ 45 km la Diós Camping din Balatonföldvár. Cazare am găsit la 3100 forinți de persoană plus cort. 

Din cauza avertizărilor meteo, Mely a montat și un tarp pe care lam folosit ca acoperiș... Scopul a fost să avem corturile uscate când le adunăm dimineață.

Campingul este unul foaaarte mare, cu pomi și dotat cu tot ce trebuie: parcare, toalete, dușuri, bucătărie și zonă de luat masa, posibil să mai fie și altceva, însă noi nu am fost decât la intrare. Tariful nu este atât de piperat, condiții decente, curățenie și liniște. Wifi nu a mers unde am campat noi, doar la intrare în zona de receptie. Din ce am văzut, mai sunt și rulote care pot fi închiriate.

Sunt zile atât de pline încât abia când te pui seara în cort, pe saltea realizezi cât ești de obosit. Și mulțumit.

Seara am stat la o bere la lumina lămpii... am băut, am povestit ture de bicle, totul ca a doua zi să o luăm de la capăt.

Ochii deja mi se închid, am scăpat telefonul de vreo două ori. Mi-au trebuit doar vre-o 10 minute să adorm, şi am dormit aşa de bine încât... sper c-o să visez frumos, la fel cum și vouă vă doresc!

Acum e doar un semn dar mâine e aproape azi…

Am obiceiul de a mă trezi primul. Nici acum nu a fost o excepție. Good morning Balaton! 

 Mă trezesc la 3 dimineața, de la câțiva stropi de ploaie ce ne-a luat prin surprindere. Nu știu dacă am avut trei ore de somn, dar au fost dulci și calde, în sacul de dormit pentru zero grade. Când am ieşit din cort, după alte două ore de somn, am dat de o dimineață timidă, o zi absolut senină. 

Totul s-a derulat foarte rapid... ne-am băut cafeaua, am mâncat, am făcut bagajul pe la 9:00 şi... la drum!

Nu am fost singuri care au campat aici, au mai fost și câteva mașini de nemți, dar și bicicliști care au campat la rulotă, însă au plecat de dimineață. În cazul lor, ei vor trebui sa revină seara pentru ca a doua sau a treia zi să plece mai departe. Indiferent de modalitatea aleasă, e un traseu pentru oricine știe să pedaleze. Nu e o regulă că trebuie sa-l parcurgi în întregime, dar poate fi o modalitate faină și ieftină de a explora plajele și localitățile învecinate. 

După o primă noapte petrecută la Diós Camping, ziua începe iar pe bicicleta pedalând către lac.

Vântul era domol, iar lacul mai liniștit.

De abia aici am concluzionat că am uitat să pornesc aplicaţia de GPS de pe pauză de la ceas, aşa că biata de ea s-a trezit dimineaţa, ca după o beţie zdravănă, într-un alt loc faţă de ce îşi amintea cu o seară înainte.

Deși am văzut pe mai mulți încercând pistele de pe lângă Balaton, nu se pretează pentru pedalatul sportiv. Este riscant sa treci cu 35 km/h pe lângă un grup de mai multe persoane, este riscant chiar și cu 20 km/h. Și grupuri din astea tot o să gasești pe traseu.

Un loc de popas pentru bicicliști.

Primăvara este momentul în care multe restaurante și cafenele își redeschid zonele de luat masa în aer liber, cu toate acestea, acestea sunt adesea periculos de aproape de pistele de biciclete și fac mai probabile coliziunile cu pietonii neatenți, înfometați de soare. Tocmai era cât pe ce să asistăm la un incident (biciclist și pieton), bicliclistul reușind să frâneze la timp

Ne-am relaxat cu o pauză bună. Berea ungurească mi s-a părut mai slabă decât cea românească - nu toată din ce am băut mi-a plăcut.

Pe lângă lacul Balaton, recent, o parte din piste a intrat într-un program de reabilitare. Este mai lată, mai bine semnalizată, iluminată și lângă ea s-a construit o alee pentru cei care doresc să meargă pe jos, dar sunt si piste în care îți "rupi" bicicleta.

Acest traseu este spectaculos, cu vederi frumoase. Vedem și azi puhoi de bicicliști pe tot traseul, majoritatea mergând în sens opus. 

Nici nu vreau să-mi imaginez ce-i aici peste vre-o lună, poate nici atât.

 Liniştită partea asta de traseu, când mai lină când mai în valuri dar apogeul zilei a început undeva după a doua jumătate a zilei.

Am oprit pentru a ne delecta cu o înghețată care a venit perfect împotriva soarelui ce prinsese curaj și începuse să ne încălzească da, parcă tot o bere mergea mai bine. 

Primele semne de vară au sosit în sfârșit. Chiar și soarele puternic trebuie luat în considerare, mai ales când te afli pe bicicletă. Trebuie să fii acoperit de sus în jos și cu ochelari, sau să folosești o protecție solară pentru a te proteja de radiațiile UV! Eu sunt pățit si am stat cu maneci lungi.

Pista e în general bună, dar sunt și porțiuni de pietriș, gropi sau denivelări, astfel că m-am ales cu o nouă pană (la aceeași roată), dar cu ajutor de la colegi mă descurc în timp record. Câte o pană pe zi, sau tura și pana. E deja stresant mai ales că totul e nou (roți noi, gume noi). Scoatem un timp record la schimbatul camerei și continuăm spre un loc de parcare ca să ne întâlnim cu Fogoroș, colegul nostru de la Sibiu care a ajuns cu o zi mai târziu. Am mai văzut și alți bicicliști (și am văzut bicicliști câți n-am văzut în toată viața mea), opriți la marginea drumului care s-au confruntat cu aceeși problemă - pană. Deci nu am fost singurul...

Prânzul nostru copios a fost servit la Lamantin büfé una din multele taverne de fast food de la marginea drumului. Era cam trecut de ora prânzului, eram frânți de oboseală și cu o foame de lup, doar ne-am oprit!!! Fiecare masă începe evident cu o bere rece, ce altceva puteam să bem pe o astfel de căldură, lunecă precum pe sine. Orice mâncare tradițională sau nu, prețuri de la modeste la mari în funcție de clasă și stil, porții generoase, uneori compatibile cu gusturile noastre alteori nu, funcție de preferințe, dar toate gustoase, care pot fi plătite cu cardul.

După masă, am încălecat pe biciclete în scopul cuceririi câtorva dealuri de pe malul nordic al lacului. În timp ce ne îndreptam spre colțul de vest al lacului, am putut vedea Râul Zala, cel care oferă cel mai mare flux de apă lacului, apoi am ajuns în aici făcând un popas. 

Pista de cele mai multe ori e pe mal sau în apropierea acestuia, cu copaci care să-ți tină umbră.

Următoarea pauză o facem la Keszthely un mic orăşel chiar în capătul lacului. Aici ne despartim în două grupuri. O parte au optat să se odihnească la hamac și au rămas la umbra pomilor, iar Roby, Vanda, și eu am făcut un mic ocol pentru a vizita centrul orașului. Atracția plimbării de astăzi va fi Palatul Helikon - un impresionant gigant de arhitectură barocă.

În drum spre palat, oprim la Biserica Maicii Domnului, în apropierea acesteia aflându-se și Középkori templom alapfalai (Zidurile de fundație ale unei biserici medievale)

Pornim pe o zonă pietonală spre Parcul Castelului

Locul așteptă să fie descoperit. Palatul arăta foarte bine şi pentru a-i vizita grădina şi partea exterioară se poate intra pe gratis.

Palatului Helikon - un impresionant gigant de arhitectură barocă, al treilea ca mărime din Ungaria

În interior găzduieşte un muzeu şi multe surprize iar pentru mai multe informaţii, aici găsiţi site-ul oficial al Palatului Helikon. 

Nu avem timp să-i vizităm încăperile, și nici nu știu dacă era posibil însă ne bucurăm de grădinile din împrejurimi.

De-a lungul traseului nu este multă apă – găsim aici și realimentăm să ne țină până ajungem la următorul loc.

Ne plimbăm apoi pe străzile care sunt mărginite de niște case ca niște bijuterii. De aici intrăm iarăși pe pista de biciclete și ne așteaptă drum întins. 

Totul mi se pare atât de frumos încât nu am cuvinte.

Mergem aliniați unul în spatele celuilalt, la o distanță care să ne permită să economisim cât mai mult energia. Cadența e perfectă și toți pedalăm fără scoatem un cuvânt.

E drum întins, dar e imposibil să te plictisești. Peisajul e mereu altul. Odată străbatem niște ținuturi mlăștinoase cu sălcii, stuf și papură, apoi trecem prin păduri de conifere și, desigur, imaginea lacului, pe care navighează veliere, iar pescarii stau cu undița priponită pe mal.

După ceva timp pista ajunge din nou la malul lacului. Plimbarea până aici a combinat cele mai pitorești locuri de biciclete asfaltate din regiune.

Tot pe asfinţit am găsit cazare și în Balatongyörök, la Darina Camping, aproximativ la acelasi preț si în aceleasi condiții dar mai aglomerat decât în prima noapte. De exemplu pentru o noapte de campare, o persoană plus cort trebuia să scot suma de 3400 de forinți.

De fiecare dată când când campăm, ne căutăm fiecare locul întocmai ca gâștele care zboară organizate perfect. După ce toată lumea și-a ales locul perfect, am ales și eu, aici și abia așteptam să campez, să mă relaxez.

A fost o plimbare faină si această zi, a doua, în care am făcut 75 de km. Împreună cu Roby, Fogoroș și Mircea, am plecat la primul market pe care l-am găsit în apropiere, de unde am luat două beri și o apă la 2 litri, era tot ce aveam nevoie, pe catre le-am cărat în mână. Odată cu lăsarea întunericului majoritatea s-au băgat la somn - am rămas doar eu cu Fogoroș la povestit până aproape de miezul nopții.

Dimineața și primele raze de soare.

Pe drumul spre baie...

Liniște deplină la ora 6. Am obiceiul de a mă trezi primul. Nici acum nu a fost o excepție. Lumea încă dormea iar eu mă plimbam.

Am dormit bine! A doua cazare la Balaton a fost cel puțin la fel de faină ca prima, dar ușor diferită - excluzând faptul că am avut curent și baie comună cu apă caldă, am mai avut si o mașină de spălat rufe și bucătărie dotată cu tot ce trebuie. Tot ca avantaj, la aproximativ 500 m am avut magazine cu de toate și restaurant.

Dimineaţa se arăta cum nu se poate mai bine, soarele ne surâdea din nou şi ne invita la pedalat! I was thrilled! O nouă zi, o nouă aventură începe pe bicicletă.  Ne-am propus să plecăm la ora 9, la fel ca ieri, deşi poate ar fi trebuit să plecăm mai pe răcoare. 

Azi avem o zi lungă şi interesantă! Am dejunat, am pregătit bagajul şi duşi am fost! 

De aici ne-am făcut cumpărăturile majoritatea dintre noi.

I-am dat galop spre Alsóörs, Veszprém. Drumul continuă prin păduri și pe faleze, iar peisajul nu are cum să te plictisească.   

Eu zic că merită să faci un popas de câteva minute aici! M-am bucurat de privelisti, m-am minunat de peisaje.

Au urmat multe urcări și coborâri dar în mare grabă.

Această regiune deluroasă de pe țărmul nordic este cunoscută ca o importantă regiune viticolă, în timp ce malul sudic, plat, este recunoscut pentru stațiunile sale.

Balatonul, în special, este un loc uimitor pentru ciclism, deoarece zona oferă amestecul perfect de piste urbane pentru biciclete, o atmosferă relaxată pe malul apei și vederi deluroase si de-o parte și de alta asupra Balatonului.

Locuri de popas frumos amenajate găsim la tot pasul

Este o regiune frumoasă, De pe pistă se văd în depărtare nişte dealuri îndrăzneţe, dar zărim și foarte aproape ruinele cetăţii Szigliget.

Partea până la Szigliget are o pista groaznic de proastă, și nu doar aici, au mai fost și până acum, cu denivelări și mă scutura de la rădăcinile copacilor care au spart asfaltul, de mă tot gândeam să nu rup coburile, care erau destul de încărcate. Parcă nici nu îmi era atât de coburi cât mă gândeam la portbagaj ce părea destul de fragil pentru un astfel de drum și putea ceda oricând.

Îmi plac foarte mult cărările și potecile prin pădure sau de pe dealuri, dar detest o pistă prostă și plină de gropi și denivelări ca și cea de aici. Bine, recunosc: partea asta nu a fost prea plăcută și din când în când se mai auzea un “Auch!” sau chiar o înjurătură de la hopul care nu s-a văzut.

Drumul care duce la ruinele cetății. Priveliștea asupra împrejurimilor e frumoasă și face ca efortul de a ajunge acolo să merite însă toți au trecut în viteză prin acest loc. Poate data viitoare!

Ajungem în Badacsony - trecem pe lângă dealuri întregi pline de vie. Datorită solului vulcanic și/sau calcaros, s-au dezvoltat multe plantații de viță de vie cu vinificație de calitate superioară.

În timp ce ne bucurăm de priveliștea lacului sau efectuăm un tur cu bicicleta, simțim fiorul de a fi aproape de un vulcan, sunt doar câteva dintre posibilitățile oferite unui ciclist entuziast în Balaton. 

Ca să fie in concordanță cu împrejurimile, oprim la o podgorie într-un loc minunat din Badacsony pentru o primă degustre.

La o poză de grup

Și încă una...

Micuța cramă

Fiecare pauză a noastră înseamnă abandonarea bicicletelor acolo, unde există un loc de sprijin. Dezavantajul de a nu avea cric!

Continuăm zona de dealuri spre Tihany pe malul Balatonului urmărind să trecem prin localităţile: Badacsonytomaj - Badacsonyörs -  Balatonszepezd - Zánka - Aszófő şi Tihany.

Muntele Badacsony (437 m) este un fost vulcan, cu coloane de lavă pietrificată. În apropiere sunt podgoriile pentru vin roşu, preferate ale unui vechi ordin călugăresc. Aici sunt două din cele mai frumoase crame, vechi de două sute de ani. De jur - împrejur mai sunt multe crame, pivnițe subterane frumos amenajate, cu clădiri tradiționale, unele cu vedere la lac.

Badacsonytomaj - Biserica Sf. Imre

În această parte a traseului, pista merge mult timp paralel cu șoseaua. Ziua e mult mai călduroasă și traseul are puțină umbră. În plus, bate și un vânt ușor. Din față, desigur! Suntem pe general bine, dar simțim că mușchii nu trag la fel cum o făceau ieri. 

Badacsonyörs - aici mergem până la malul apei

În tura asta nu am prea avut vedere spre apă, de aceea ne abatem de la traseul obișnuit pentru un drum care ne duce aproape de lac într-un loc pescăresc. A fost o zi calduroasa, dar am mers mult pe la umbra și n-am avut nicio problema. Pe partea asta a bătut vântul cu și mai mare ură.

Vederi panoramice incredibile spre locul în care am fost cu o zi-două în urmă

Ne oprim în acest loc iar Roby e cel care ne salvează traducându-ne meniul care era doar în maghiară, iar ospătarul nu vorbea nici o altă limbă decât cea nativă. Aici, ne-au cucerit irevocabil cu un mic dejun, pâne prăjită cu pastă de creier, care ar fi eclipsat orice masă a resorturilor de lux, mai bbem și câte o bere-două și totul a fost perfect. Nu toți însă au dorit să mănânce lăsând acest lucru pentru mai târziu, astfel că ne planificăm să mai poposim încă o dată mai târziu. 

Eu avem MTB. Pista este în general în stare bună, însă în foarte multe locuri mai avem și denivelări, asfalt mai grunjos sau porțiuni nu atât de comode. 

Este o linişte deplină pe această bucată de drum. Nu am întâlnit bicicliști decât foarte puțini, numărul lor fiind foarte mic pe partea nordică.

Aici ne refacem rezervele de apă. Nu am avut nimic de genul, apă cu magneziu sau cu multivitamine. Am luat apă de aici și mi-a ajuns până la sfârșitul drumeției. 

O pauză de regrupare!

A urmat porțiunea spre peninsula Tihany. Pe de o parte această peninsulă este cea mai frumoasă parte de pe traseu, cu case acoperite de stuf și magazine cochete și aranjate. Spre compensare însă, e și zona cu cele mai abrupte urcușuri. Mie mi s-a părut partea cea mai grea din tot traseul.

O pistă care arata foarte bine

Tocmai am trecut de peninsula Tihany, pe care am ratat-o. Oprim aici pentru o regrupare.

Pista este marcată, cu semne de circulație care te anunță inclusiv să limitezi viteza atunci când urmează o curbă periculosă. Ritmul este bun, erau aproape 30 de grade și vânt ușor din față, așadar pedalarea e mai grea. 

Drumul continuă pe faleză, iar peisajul nu are cum să te plictisească. Soarele ne-a dat mari bătăi de cap. A fost o zi călduroasă pentru pedalat, iar dacă nu erau copaci pe marginea drumului nu-ti doreai să te oprești: cum te dădeai jos de pe bicicletă simțeai cum te învăluie valul de căldură. 

Traseul ce înconjoară lacul nu e chiar așa de plat! Partea de traseu  între Szigleget - Tihany - Veszprem - Balatonkenese este o zonă de dealuri, deci... aș putea spune că am întâlnit toate urcările de pe pista de biciclete din jurul Balatonului. Nu sunt foarte abrupte, nici foarte lungi. Totuși plimbarea pe malul sudic a lacului m-a impresionat mai mult -  foarte multe puncte de belvedere, faleze și parcuri, dar și mai mulți bicicliști. Poate m-ar fi împresionat mai mult peninsula Tihany pe care am ratat-o.

Plimbări cu vaporașe, veliere, bărci cu vâsle sau electrice.

Continuând pe pista iar in Csopak o sa luăm o pauza pentru a mânca.

Dar, a fost foarte fain sa ne bem berea , undeva pe malul lacului

După o zi atât de plină de evenimente, am luat masa la un Fast food de pe malul lacului Balaton, la Csopak Strand. 

Apăi,... felu’ ăsta îi mult mai lesne de mâncat, decât de povestit, zău... Vorba-ncepe cu o salată și c-un piept de pui fain, tăiat fromos. Toate-n farfurie îs minunăţie... Bunătăţuri la Csopak Strand!

Experiența culinară a fost bună. Am băut și câte-o bere apoi ne-am urcat pe biciclete și ne-am îndreptat spre Alsóörs, un sat în districtul Balatonfüred. Nu mai era mult, circa 7 km până la locul în care ne-am decis să înoptăm.

 Riviéra Camping - aici am găsit campare la preț mai accesibil decât la Camping Utca, vizitat cu putin timp mai devreme.  Pentru o noapte de campare trebuia să scot suma de 4800 de forinti, cam mult dar ceva mai mici decât în altă parte.

Am reușit să termină și această zi, și încă având o medie bună la pedalat. Nu a fost ușor, dar a fost cu siguranță una dintre cele mai frumoase ture făcute! Cert este că a fost o plimbare pe cinste și abia așteptam să ne cazăm pentru ultima noapte și să ne relaxăm cu o baie în lac, sau chiar la duș, dar asta e deja o altă poveste. Am reușit chiar să montez și cortul! Nu aveam nici un chef, sentimentele de oboseală și bucurie se întrepătrund dând naștere unor emoții unice 

Vizităm și partea de ștrand…Un loc în care poți petrece o zi fără să te plictisești. Poți face aici băi în aer liber, sau te poți relaxa în zona de agrement frumos amenajată cu măsuțe, bănci și șezlonguri.

Roby și Mely se bălăceau în apa lacului, eu m-am mulțumit doar cu o baie la duș.

Lacul are un aer rural care mie mi-a plăcut mult. Și mai are și niște rațe simpatice, cărora le place să fie hrănite și pozate.

Ai spune că am calculat-o la fix având în vedere faptul că atunci când am ajuns tocmai se instala un apus cu un soare mare de un roşu aprins. În acea seară ne-am relaxat pentru ultima noapte. Ne-am pus fundurile obosite pe băncuță si ne punem la povești deși suntem obosiți, ne culcăm aproape de miezul nopții. 

Momentul acela în care ai dormit atât de bine încât dimineaţa te trezești şi ești extrem de fresh, odihnit şi relaxat! Trebuie să spun că eu m-am simțit excelent la toate cele trei campări și mai departe le recomand cu încredere și drag! 

M-am trezit la 5:30, cu jumate de ora mai devreme ca răsăritul soarelui să își facă apariția, constat apoi cât de bine a făcut cine sau ce m-a trezit, căci am avut vreme să le fac pe toate în liniște fără nu trezesc pe nimeni.

Pe la 6 am pus și de-o cafea, dar ar fi fost poate mai fain să ne bem cafeaua, undeva, la o cafenea pe malul lacului; e bine până la urma și aici...

Dușurile și grupul sanitar

A treia zi am făcut 77 de km până la camparea din Alsóörsiar, astfel că în dimineața în care urma să ne întoarcem la Timișoara am făcut și diferența de 25 de km care ne-a rămas să ajungem la mașini, acumulând astfel un total de 221 de km. De aici am plecat, aici ne întoarcem, și uite așa am înconjurat lacul de jur împrejur, l-am străbătut cu bicicleta. Trei zile pline de zâmbete și sudoare, emoții și sentimente minunate! Această excursie de 3 zile a îmbinat perfect plăcerea de a pedala cu vizitarea câtorva obiective turistice cheie și degustarea celor mai delicioase mâncăruri și băuturi din locuri minunate.

Balatonul este o destinație populară pentru bicicliști. Am văzut atâtea familii cu copii pedalând împreună, cât și vârstnici... După 221 km a fost foarte distractiv și plăcut să pedalăm cu greu, cu bine, cu zâmbete şi cu epuizare, pot să spun că această tură a fost excelentă, și că în fiecare zi am dormit în câte un județ, Somogy, Zala și Veszprem - mă bucur atât de mult că am putut să o bifăm pe lista noastră! Experiența s-a dovedit a fi la fel de specială ca și vederea lacului. Ne-am depășit limitele, ne-am pus mușchii la treabă, ne-am simțit bine, obosiți, dar fericiți. O tură bună este aceea în care te resetezi și distanțezi de tot ce făceai înainte să pleci de acasă. „Peste câțiva ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut. Așa că ridică ancora”. Infrastructura "excelentă" doar parțial, dar zona este cu adevărat frumoasă şi merită revăzută oridecâteori cineva propune Balatonul! Vom reveni... Poate un pic mai bine calculată, poate un pic mai îndrăzneaţă, poate cu prieteni, poate singur dar cu orice preţ, dacă bicicleta este o pasiune pentru tine, nu ezita! Îți spun, e nebunie curată și crează imediat dependență.