D'la mare

Nici o vară fără mare! 

A venit, în sfârșit, vara și deja ne gândim la vacanță, stând și visând, întrebându-ne oare cum ar fi să fim pe plajă chiar acum, la început de sezon... După ce muncești un an întreg, este și normal ca visezi la un concediu așa cum ți-l dorești, fără griji și fără nervi. Nu întotdeauna socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg, însă unele lucruri pot fi controlate și chiar evitate. Deși ne plac absolut călătoriile cu bicicleta, aventurile în munți și drumețiile lungi, există ceva îngăduitor la o vacanță la plajă care o face atât de specială. A trecut ceva vreme de când nu am avut vacanță la plajă, dar asta nu ne-a împiedicat să visăm cu ochii deschiși la malul mării. În sezonul estival, litoralul României este asaltat de foarte mulți turiști... nu-mi doream asta. Cum nu poți să ai plaja ta privată să stai ca șeful și să nu te frece nimeni la melodie, am căutat să evit atmosfera de anul trecut din luna august când nu ai unde să pui cearșaful...Am povestit aici. Liniștea și lipsa aglomerației pot fi doar câteva dintre motivele pentru care extrasezonul este alegerea perfectă pentru o vacanță de vis la malul mării. Mereu zic că depinde foarte mult de ce-ți dorești și că un loc superb pentru mine poate fi total diferit pentru ceilalți. O săptămână la mare îmi pare insuficientă, așadar vor fi probabil două pentru mine, și o săptămână pentru Roxana. Ea vine abia marți, după ce termină cu examenele, și oricum nu dorește să stea mai mult de o săptămână. Mi-ar fi plăcut să fie și Cristi cu noi dar concediul lui s-a terminat și din păcate nu poate veni. Pentru că timpul trece pe lângă noi cu o viteză amețitoare, de ne trezim mâine-poimâine că „gata, s-a mai scurs încă o vară din viața noastră!”, am plecat la mare cu trenul în extrasezon... mi-am făcut bagajele și am tulit-o.! Ei bine, asta s-a întâmplat după un tur de biciclete de trei zile cu prietenii la Balaton. Povestea poate fi găsită aici. Mă gândeam ce să îmi iau la mine…costum de baie, șlapi, crema hidratantă. Îmi aduc aminte că nu mi-am cumpărat loțiunea de plajă. Dar lasă că o găsesc și unde mă duc. Cu ce mă îmbrac pe drum? Să nu îmi uit ochelarii de soare! Închid rucsacul întrebându-mă dacă am uitat ceva. Abia pot să îl închid dar parcă tot nu am pus ce trebuie. Le-am luat pe toate? Hai mai repede că întârzii la gară și mi-am ratat vacanța de vară. Asta s-a întâmplat pe la ora 16.30, la maxim 17.00 încă eram în casă și făceam bagajul și o oră mai târziu eram în gară, cumpărând o sticlă de apă și ceva de ronțăit pentru drum. Mijloacele de transport în comun, după ce că vin la un interval foarte mare, oricum nu vin la timp. Salvarea mea a stat într-un taxi, dacă nu îl opream, cred că pierdeam trenul.

...povestea mea de la malul marii!

Toată lumea își dorește o vacanță cât mai frumoasă. Indiferent dacă alegi să călătorești singur sau însoțit, călătoriile te fac mai independent în moduri pe care nici măcar nu ți le imaginai. O călătorie te poate purta în cele mai frumoase și diverse meleaguri, ca mai apoi, să te întorci un om mai bun și mai împăcat cu sine. 

Înainte de toate, hai să vorbim puțin despre ce înseamnă să călătorești cu trenul. Am mers cu trenul din gara de nord Timișoara și până la Neptun! „Aici trebuie să cobor, am ajuns în staţie”. Puțin dezamăgit de lunga călătorie. 

După un drum direct cu trenul peste noapte care a durat 15 ore, și care părea că nu se mai termină, în cele din urmă am ajuns în gara din Neptun! 

Situată între Saturn și Cap Aurora, la doar 3 kilometri distanță de orașul Mangalia, stațiunea Venus reprezintă una dintre cele mai frumoase zone din sudul litoralului românesc. Si totuși la intrarea în stațiune am avut impresia că sunt într-un cartier ca acelea din filme (ghetou). Nu că aș fi avut vre-o speranță să văd schimbări, dar speram ca măcar trotuarele să le repare însă după cum se vede sunt la fel ca și acum un an. 

La fel ca-n prima zi pe străzile din Venus...După mulți ani e la fel, municipalitatea nu a investit nimic. Trotuarele sunt însă neîngrijite și nu înțeleg motivul pentru care primăria Mangalia a lăsat pe ultimul loc această stațiune in timp ce Neptunul are trotuare noi și este îngrijit, la fel și Saturnul. 

Am ajuns la hotel de câteva minute și simțeam nevoia să mă odihnesc… Eu sunt omul plajei, dar doar ziua. Noaptea îmi trebuie 4 pereți, de preferat un hotel drăguț și confortabil. Aleg locuri care au ce îmi place, nu îmi setez așteptări nerealiste, mă informez despre preturi să nu par picat din lună. Mobilierul, camerele sunt minimaliste, nu mă așteptam la super lux, dar este foarte curat, cu pat dublu, prosoapele extrem de bine spălate, curățenie zilnică.

După ce m-am cazat, n-am mai avut răbdare să îmi desfac bagajele și să mă instalez pentru ca eram nerăbdător să simt briza mării pe care nu o mai simțisem de un an... Am mers să cunosc împrejurimile și să mănânc ceva, iar apoi la o relaxare pe plajă.

...si o baie!

Și am sosit, când tocmai era un soare nemilos... Întâlnirea cu marea a fost neaşteptat şi surprinzător de frumoasă, perioadă în care afluenţa turiştilor este scăzută, doar marea imensă şi cerul. Deloc asemănătoare cu cea din sezonul estival de anul trecut. În mare parte datorită amintirilor frumoase din trecut am ales să revin tot în Venus. 

Am pășit pe nisipul uscat și m-am oprit în fața unei cochilii mari, perfecte, pe care am văzut-o pe jumătate ascunsă în nisip. Una din acelea pe care vara le cumperi de la chioșcul de suveniruri. M-am aplecat să o ridic, dar o alta la fel de frumoasă mi-a atras atenția.

Plaja iți transmite o stare de libertate absolută, de liniște, de pustietate, ca și când ai fi ajuns în cel mai îndepărtat loc de pe planetă și ala e capătul pământului. Accesul pe plajă este gratuit, iar dacă vrei să închiriezi umbrelă cu sezlonguri, prețul este de 50 lei /zi (în weekend ar putea fi ceva mai scump). Bineînțeles, poți opta fără probleme și pentru statul cu prosopul pe nisip cum am făcut noi. 

 Prima senzație absolută de libertate....mi-am scos șlapii din picioare ca să simt nisipul sub picioare. Dorința de a privi infinitul mării m-a făcut să uit că am venit singur,  eram eu cu mine și cu gândurile mele... doar pescărușii mai erau în jurul meu, care erau într-o joacă continuă și valurile care se loveau de picioarele mele. Deocamdată, sunt singur dar... în zilele ce urmează o să ajungă și Roxana.

Valuri după valuri  fugeau spre spre mal de parcă vor să acopere tot uscatul. Acestea, combinate cu nisipul mă surprind de fiecare dată, încât simt cum mă pierd în nostalgia gândurilor și amintirilor de odinioară. 

Au fost zile când trebuia să ai mare grija la valuri și la curenți. Apa are o putere imensă în perioada asta și devine adâncă rapid, trăgându-te spre larg daca te aventurezi mai mult decât e cazul. Vântul sufla mai abitir azi, iar marea creează valuri și te îndeamnă să rămâi la plajă și la orele amiezii, urmând ca mai târziu să fi mândru de bronzul care te-a făcut roșu ca racul. M-am fript încă din prima zi la soare (fără să folosesc loțiune de plajă), că de adăpostit la umbră chiar nu poate fi vorba. 

Imediat ce am atins cu tălpile apa, era rece, dar a fost una din zile fierbinți și după prima baie în mare, te lași capturat. De la barul aflat în apropierea plajei se aude o muzică drăguță în difuzoare, nici prea tare să deranjeze, nici prea încet. Foarte potrivit cadrul pentru o zi de plajă relaxantă.

Marea la orele după-amiezii.

În dimineața asta am găsit o mare calmă, mângâiată de un soare nou. O linişte deplină, fără valuri ameţitoare. Apa mării mi s-a părut caldă și faină, numai bună de baie. Dacă vrei să te așezi pe nisip lângă apă și nu vei să stai la șezlonguri, trebuie să fii matinal pentru că spațiul destinat pentru cearșaf este limitat și destul de mic ca întindere iar odată ce se ocupă, nu prea mai ai unde să te așezi. Deocamdată nu este aglomerat nici măcar în partea a doua a zilei. 

Plaja este în general cu nisip fin. Intrarea e lină și mergi ceva până se adâncește, briza mării și mirosul deosebit de mare sărată, pot să zic ca e fix cum e mai bine, e potrivită pentru familiile cu copii sau celor cărora le place să se ia la trântă cu micile valurile.

Plaja e întinsă, amenajată și împărțită diverselor hoteluri de pe marginea ei, însă accesul e permis peste tot. Vestea proastă e că plajele în curând o să geamă de turiști și mare parte dintre ei sunt genul care-ți strică cheful.

Încet, încet, soarele se ridica deasupra mării. Ca într-un gest tandru străpungeau picăturile de apă apoi se aşezau calde pe întinsul întregii mări, mângâindu-i fiecare val, fiecare unduire, încălzindu-i fiecare abis.

Asta e o plaja cu vibe, pe care vii să stai la soare și să uiți de tine. Aici ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului, făcând baie și admirând răsărituri senzaționale😍

Am urmărit pescărușii, care ne-au oferit un spectacol pe cinste 

Acum găsești foarte puține locuri de mâncare de-a lungul stațiunii, încă nu au apucat să deschidă toți comercianții, dar găsești resorturi și hoteluri faine, dar și restaurante și teverne cu mâncare "bună", la prețuri cam mari după părerea mea. Indiferent unde mănânci, poți plăti cash sau cu cardul. Meniul meu favorit de aici, hamsiile și mujdei. Le găsești peste tot! 

Același hotel Rodica, și-n care revenim de vre-o trei ani, la fel ca-n prima zi...Hotelul se află la circa cinci-zece minute de plajă, la numai cinci sute de metri de mare. 

Una din marile mele plăceri pe lumea asta este cafeaua. Nu-mi place cafeaua la ibric și atunci când sunt plecat si am primusul cu mine, o beau opărită (turnat apă fierbinte peste cafeaua pusă în cană gen filtru) pe care o strecor imediat. 

După o zi lungă petrecută la plajă, seara poate fi petrecută într-o notă relaxantă așa cum vreau eu. Uneori mai petrec timpul și pe balcon cu o bere, alteori pe la numeroasele taverne si restaurante, gustând din preparatele oferite. Nu am avut Wi-fi decât prima săptămână. Au făcut ceva îmbunătățiri, înlocuind televizoarele cu altele noi, puțin mai mari. Bănuiesc că același lucru au făcut și cu routerele, le-au înlocuit cu altele noi, iar de atunci camera unde am fost cazat a rămas fără semnal.  Neplăcut din punctul ăsta de vedere 😞 

Weekendul care tocmai s-a încheiat a fost asaltat de foarte mulți turiști, care s-au bucurat de soare, mare și atmosferă de vacanță. Este locul în care soarele răsare în fiecare dimineață (dacă cerul este senin) 

Ați fi mirați câți oameni sunt deja la 7 pe plajă - unii, meditează, aleargă, își beau cafeaua la aerosoli sau pur și simplu au căzut din pat :)

La răsărit, cerul parcă mocnea printre nori. Raze de un portocaliu intens își făceau loc printre norii ce se adunau - momentul meu preferat. Plaja pustie, nisipul încă rece la orele dimineții, iar valurile gălăgioase creează o sonată a verii...nu avem ce face, ne predăm efectiv toate grijile și gândurile mării și ne vindecăm ușor, renaștem din interior  

Dimineața când ai vrea să oprești timpul în loc, să fotografiezi momentul, să îngheți orice mișcare care nu contează și să rămâneți doar tu și… MAREA cea MARE, infinită și albastră. Suntem singuri, doar noi cu noi și noi cu marea.

Scoici aruncate de mare pe plajă îşi trimiteau ecoul în aer. Am pășit pe nisipul umed. Simțeam cum sub tălpi se sfărâmau ca niște coji de ou.

O apariție spectaculoasă în peisajul de la mare, devenind în fiecare dimineață o atracție frumoasă.

Am urmărit aceste lebede minunate, care ne-au oferit un spectacol pe cinste. Urmăream și pescărușii cum se joacă cu valurile vântului și cum zboară milimetric pe deasupra mării în speranța că prind masa de dimineață.

Nu puteai cuprinde cu privirea unde începe apa. Priveam spre întinsul apei ca niște spectatori tăcuți, prinși în mrejele unor scene simple și fermecătoare pe care marea ni le oferea atât de natural și firesc.

Expunerea moderată la soare este, totuși, benefică pentru sănătate și ne ajută să obținem acea nuanță arămie a pielii pe care ne-o dorim. Cum pe mine mă obsedează bronzul, am tras chiar un pui de somn căci așa te ducea mediul ambiental, ce să zic. 

Deranjant pe vreme înnorată însă aur pentru momentele cu soare. Răsăritul a fost încercat de câțiva nori, dar până la urmă a fost bine

Fără fitze, fără sezlonguri, baldachine, terase sau alte comodități moderne și comerciale, îmi plăcea să fiu aici pentru plajă să stau pe cearceaf și atât. Si apropo, uneori sunt alge aici, cel puțin la mal se strâng destul de multe.

Soarele e aproape constant pe cer chiar dacă îl mai acoperă câte un nor. Să nu-ți lipsească loțiunea de protecție solară, căci e păcat să te arzi și să ratezi tot ce are de oferit restul zilei. Obișnuiam să urmăresc norii imaginându-mi că fiecare dintre ei iau diferite forme: o inimă, un fluture, un dragon. 

Spre seară atmosfera s-a animat cu o plimbare prin stațiuni. Azi trebuie să sosească și Roxana, a plecat de dimineață din Timișoara și ar trebui să ajungă cam într-o oră dacă trenul nu are întârziere.

În plimbarea mea mai arunc câte o privire și în spate

Îmi place să descopăr zonele în care merg în vacanţe, să aflu informații dincolo de internet despre fiecare loc, să fac fotografii multe (şi am început să fotografiez mai mult ceea ce vizităm şi mai puţin pe noi). Personajele principale din călătorii nu suntem noi, ci locurile vizitate, atracţiile pe care le admirăm.

Aici am văzut în premieră Titanicul, acum mulți ani

Stațiunea Jupiter evoluează chiar sub ochii noștri, de la un an la altul. Unitățile de cazare sunt tot mai multe și mai atrăgătoare.

Trec dintr-o stațiune în alta în drumul meu spre gară.

O gară într-o stațiune turistică (Neptun). O știu de peste 30 de ani, și e la fel, nu s-a făcut nimic. Tocmai am asistat cum un turist mai în vârstă, a căzut la coborare din tren, ajungând cu picioarele până aproape de linie, lovindu-se de bordură de a mai putut să se ridice decât ajutat. Distanța de la treaptă și până la peron este foarte mare.

Am făcut poze aici într-o plimbare seară de la gară și până la hotel, după apus.

Doar briza mării, răsăritul și dorința de a privi infinitul albastru, acea liniște amețitoare și pescărușii din în jurul meu m-au convins să fiu dimineață de dimineață pe plaja... Roxana, obosită de la drum, a mai rămas să doarmă. Între timp mi-am comandat o cafea, apoi și câte un frappe, pentru că, de ce nu?

Timpul deosebit de frumos a umplut plajele. În dimineața respectivă au fost valuri și nu prea ne-am bălăcit în mare, în timpul după-amiezii însă, vântul și apa s-au mai liniștit. O oază de liniște/ relaxare și o reflexie la cel mai înalt grad al frumuseții... 

Totul se schimbă, noi ne schimbăm în mod constant, prin urmare, tot ce este în jurul nostru se schimbă mereu și mereu, din ce în ce mai repede. Noi am stat până târziu tolăniți la soare întrucât soarele bate direct pe plajă până la apus și atunci parcă e momentul cel mai frumos al zilei❤️

Locul unde ars de soare aștepți pofticios șă guști mâncarea delicioasă.

La prânz am mâncat foarte bine la restaurantul din apropiere. Restaurantul e minunat atât din punct de vedere al priveliștii căci e fix pe plajă, dar și din punct de vedere al mâncării... extrem de scump și din punctul meu de vedere nemeritat, în funcție de aglomerație e posibil să se modifice și prețul...atmosfera în care mănânci e una geniala, cu marea în față și pe o muzică super potrivit peisajului❤️ Poți să plătești atât cash cat și cu cardul.

Spre sfârșitul zilei am ales să ne petrecem sera prin stațiune, așa că am plecat rapid la o plimbare prin zonă, o adevărată încântare pentru ochi! 

Pornim către magazine cu suveniruri, obiecte artizanale, unde sigur găsim ceva pentru cei de acasă, apoi ne retragem către liniște.

În ceea ce privește prețurile, închirierea sezlongurilor/ umbreluței pe o altă plajă, a costat 30 lei/ persoană

Răsăritul ne-a prins dornici să ne reluam povestea pe aceeași plajă care începe să aducă lume… Ne-am întins ca muștele pe nisip și am lăsat sunetul valurilor să ne detoxifice auzul. Acolo ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului si cele mai frumoase momente. 

Un vânt biciuitor. Marea a început sa se învolbureze, să îşi împingă valurile spre mine. Marea venea şi pleca, venea şi pleca, valuri dezmierdau şi mai ştergeau câte o urmă în nisipul ud. E gălăgie, dar e mai liniște decât în tăcere. O liniște cântată de Marea Neagră, pentru fiecare dintre noi. 

Marea ne alină rănile, ne răscolește amintirile, ne umple de energie și ne inundă viața. În valuri de fericire. Este un loc în care toate grijile se topesc în căldura verii, în timp ce stai întins pe plajă sau mergi să înoți în apă. Dacă vrei să înoți în larg, nu este cel mai potrivit loc. De fiecare dată când erau valuri, salvamarii (când erau) nu lăsau lumea să înoate și nici să intre în apa decât până la balize. Sunt curenți puternici care te trag în larg așa că o baie aproape de mal e mai recomandat chiar și pentru înotătorii experimentați.

Ziua de vineri nu era de plajă și am împărțit-o între Jupiter, Venus și Neptun. Mă așteptam să ne mai scoată puțin din monotonia zilnică a unui concediu sau care să ne diversifice programul de vacanță în zilele lipsite de soare, iar spre prânz ne-am întors. 

Am mai testat și alte locuri de luat masa și ne-a făcut o impresie super bună și mâncarea e deosebită. 

Ne-am oprit pe una din plajele din Jupiter, unde chiar dacă soarele nu ieșea la vedere, vântul era domol, iar marea albastră și ceva lume totuși. Multe amintiri frumoase s-au adunat și de la această plajă.

Aici fericirea celor mici este unică.

Soarele şi Marea îşi zâmbesc după nopţi albe pline de chemare! Exact ca în fiecare dimineață, voiam să prind răsăritul, dar ca-n toate, mai există și zile proaste! Și ca peste tot, te vor sâcâi puțin și algele care se adună la mal, dar dacă nu ești prea fițos vor trece rapid neobservate,  îți garantez.

Marea e mai puțin agitată ca ieri, soarele începe să ardă, iunie e la final și vacanța noastră la fel...

Ne-am împrietenit cu un câine (părăsit), care supraviețuiește numai de pe urma turiștilor care îi dau de mâncare. 

Câteva zile ne-am privit, ne-am vorbit, ne-am împrietenit... Îi plăcea să fie mângâiat. A stat pe plajă și cu noi, apoi, când era prea cald pleca să caute umbră.

O nouă zi pe mare şi pe ţărm. Doar câteva zile am putut să ne bucurăm fără aglomerație. Au început să apară turiștii gălăgioși și deranjanți, evident că și copilul va fi pe măsura părinților isterici, va plânge și țipa, va alerga printre cearșafuri. Au apărut, porumbul fiert și Kurtoșul. Aceste obiceiuri nu dispar. 

Au început și plimbările pe mare. Pentru doar 20 de lei, cu mic cu mare, vă invit la o plimbare. Asta se auzea la fiecare plimbare pe mare în portavoce. 

Priveliștea noastră frumoasă către mare s-a dus pe apa sâmbetei spre ultimile zile, când deja a început să se mai aglomereze. Multa lume se relaxa în apă dar și multe familii cu copii, mâncare și băutura adusă la pachet, câteva corturi pe margine, și copilul plânge și țipa, și alergă printre cearșafuri și-l va umple și pe al meu cu nisip. Și cu ei pe plajă nu va fi liniște pentru că mama îl va certa să nu intre în apă, pune șepcuța pe cap, bea asta, nu călca acolo, iar copilul va face crize că vrea în apă. Asta era tot ce puteai vedea și auzi pe plajă. Mno, ce să-i faci, așa e în plin sezon la mare! Deși tu ți-ai dori să nu-i mai întâlnești acolo și mâine, cealaltă zi, și cealaltă și cealaltă va fi la fel. 

Prin zona plajei pe lângă șezlonguri și umbrele, mai găsești și un soi de bar-terasă cu vedere spre mare (unde duduie muzica și poți să stai la umbră savurând rapid o bere rece, limonadă sau un frappe. Avea destulă căutare din ce am văzut) Ce e mai trist că pe plajă nu sunt cabine unde te poți schimba și de asemenea nici dușuri. Nici măcar coșuri de gunoi... Eu am dus gunoiul până la hotel pentru că nu aveam unde să îl las.

Trepte din piatra, coboară spre plajă sau urcă în drumul spre strada principală.

Unde mănânci?

În spatele plajei Lady M, este un restaurant aranjat foarte drăguț, cu câteva mese ce au priveliște directă la apă.

De asemenea tot în spatele aceleiași plaje, se găsește și cel de-al doilea restaurant (la Foișoare) cu destul de multe mese spațioase, mâncare foarte bună! În timp ce stăpânesc o bere rece, am comandat pentru început câte o ciorbă de fiecare. Roxana și-a luat o ciorbă de legume.

La felul doi am mâncat un șalău pane, dar am optat și pentru tigaie picantă cu pui și pilaf. Am băgat în noi cam tot ce ne-a dorit suflețelul...

Aici suntem într-un alt loc. Localul este chiar pe strada principală iar mesele sunt puse fix în curtea omului. Roxana a vrut să mănânce și altceva. Aveai de unde alege și alte feluri de mâncare, după poftă. Prețurile și aici mi s-au părut un pic mari ca peste tot. 

Și aici găsești multe preparate din peste dar și alte mâncăruri mai clasice, după preferință. Diferența e foarte mică și poate doar la unele produse, însă preturile sunt și aici mari. Mâncarea e gustoasă dar în porții nu foarte generoase.

De la stradă pare un local mic, cu doar câteva mese, însă odată ce intri o să vezi că sunt multe mese frumos ordonate, spațiul fiind exploatat la maxim.

Dupămasa, atunci când poți să  te bucuri de apă și plajă deopotrivă, am hotărât că nu trebuie să ratăm ultimul apus de soare și m-am așezat pe nisipul fierbinte. Ne-am așezat cu fața la apusul soarelui, ne-am relaxat și ne-am încărcat cu energie. Cel puțin pentru câteva momente. Era plăcut să stai acolo, fără vreun gând, doar privind în zare…

Este ultima zi de plajă, mâine vom pleca. 

Am stat noi ce am stat pe plaja, ne-am și bălăcit un pic, dar parca tot lipsea ceva. Mda, decât o bere, am băut un Alexandrion. Rememorez vara asta care a trecut repede dar de la care am reușit să fur momente geniale. Ca-n viata, tot ce trebuie trăit, merită furat. Nouă ne-a priit tare mult aici și desigur, mai sunt multe alte locuri deosebite. Singura experiență neplăcută a fost că trebuia să mergem la masă și mereu ne întrebam unde mâncăm și ce... toate restaurantele din zonă, aveau în principiu același meniu, de parcă aveau același bucătar. De preferat să evitați fast-food-ul turcesc! Ce-a mai proastă șhaorma pe care, din nefericire am mâncat-o aici, dezamăgitor la capitolul prospețime și gust, iar pe deasupra, destul de scump...Nici pizza nu m-a dat pe spate.

Vara e un sentiment, nu un sezon! Si azi e doar ultima zi la mare. La micul dejun am mâncat ceva bun comandat de la Foișoare (omletă), parcă și orez cu lapte, apoi ne-am întors în locul în care eram cazați…

E ultima privire din locul unde am luat masa cel mai des

Un tablou mirific si romantic, Lacul Neptun 2, amplasat de-a lungul țărmului Marii Negre, la est de stațiunea Neptun, unde unele povești prind contur și se trăiesc intens. 

Este locul unde pot să mă plimb și să mă simt liber, iar toata lumea poate fi a mea.

A venit și ultima zi din vacanta noastră când trebuie să plecăm

Așteptând trenul...

După aproape două săptămâni, aventura noastră se apropie de sfârșit....Finalul e simplu (sau poate nu) și deja cunoscut, vacanța se terminase… trebuia să ne întoarcem acasă. Cu greu m-am despărțit de mare… dar, o să ne întoarcem.

A fost una din ultimele zile înnorate în care am ieșit din cotidian și ne-am acordat un răgaz sufletesc. Ne-am amintit de noi, de universul infinit și de lucrurile care contează cu adevărat în viață. O vacanta pe litoral nu este completă fără o plimbare cu CiTy Tour, o plimbare pe faleza Cazinoului și o vizită la Delfinariu sau Acvariu. Noi le-am vizitat în vacanța de acuma trei ani. Am povestit aici.

Amintirile alături de cei dragi sunt cele mai de preţ avuţii. Astăzi ne vom plimba prin Constanța cu autobuzele CiTy Tour care circulă pe principiul Hop On/Hop Off (costul unui bilet este de 6 lei pentru un circuit complect sau 10 pentru toată ziua). Principalul avantaj este acela că poți întrerupe traseul turistic pentru a vizita obiective de interes continuându-ți călătoria cu un alt autobuz etajat, din oricare staţie (e valabil biletul achitat inițial de 10 lei).

Dacă mergeţi la mare pe litoralul românesc şi aveţi o zi mai înorată sau, pur şi simplu, v-aţi săturat de stat la plajă, puteţi face o vizită de o zi la Constanţa. Cea mai frumoasă destinaţie este, cu siguranţă, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, adică microrezervaţia de la Constanţa, în cadrul căreia se află Delfinariul şi Planetariul. 

Autobuzele CiTy Tour includ în ruta lor mai multe obiective turistice importante din orașul Constanța și din stațiunea Mamaia: Silozurile Anghel Saligny, Vechea Bursă Maritimă, Gara maritimă, Cuibul Reginei, Muzeul de Istorie și Arheologie, Edificiul roman cu mozaic, Moscheea Carol I, Cazinoul, Acvariul, Farul Genovez, Portul turistic „Tomis”, Delfinariu, Satul de Vacanță, Cazinoul din Mamaia si altele.

O plimbare pe faleză, indiferent de oră, este de neuitat: miros sărat de mare, bărci, vapoare și iahturi, mulțimi de oameni relaxați în concediu. Clădirea Cazinoului este deja după cum se vede în renovare de mai bine de un an și jumătate. Reprezintă un monument arhitectural unic în ţară şi în străinătate şi este emblema oraşului Constanța.

Faleza Cazinoului

Portul Constanța

Plaja din Constanța

Plajele din Mamaia

Delfinariu - un loc unic unde adulții uită că nu mai sunt copii, iar copiii au parte de amintiri de neuitat.

Faptul că mi-ar plăcea atât de mult să mai stau, să nu plec niciodată, şi cum îmi iau cu greu la revedere când mă pregătesc de întoarcerea acasă. E genial!

Așteptăm trenul spre Timișoara

Dunărea la orele dimineții

Călătoria din Constanța către Timişoara este o rută lungă, însă toată oboseală de pe drum se compensează cu frumuseţile naturale pe care le vedem

Am revăzut marea într-o mică evadare de 11 zile. Mi-a plăcut s-o revăd, să privesc în larg orizontul, să văd contopirea albastrului mării cu cel al cerului. Să privesc valurile amețitoare și zgomotoase în învăluirea brizei. Am regăsit-o primitoare, curată cu lume puțină, mai civilizată. Asta până în zilele de weekend, când vin toți și plajele geamă de românași scăpați de-acasă și mare parte dintre ei sunt genul care-ți strică cheful! Familii, mama cu ăla micu, tata, soacra, nașul, veniți de cine știe de unde din Maramureș, Cluj, Dolj, Moldova, au genți frigorifice cu bere la doză, care stau la soare în picioare, nu intră în apă. Genul ăla de oameni care vorbesc tare sau lăsau copii să țipe și să urle, fără să se gândească că deranjează juma de plajă. Eu înteleg că e loc sub soare pentru toată lumea dar dacă eu nu deranjez, voi de ce veniți să deranjați cu boxa pe plajă?? Si dacă cineva spune să lase mai încet...vine și replica! Ce, suntem la înmormântare, lasă-mă să mă simt bine! „În concediu suntem toți, și toți am venit aici să ne relaxăm și să ne încărcăm bateriile, iar dacă am venit la mare, vreau să aud valurile mării. La fel și cu copii, ai voștrii de ce trebuie să urle și să țipe?? Închei prin a spune că adevăratul concediu de odihnă și resetarea completă înseamnă cât mai departe de toată rutina și toată aglomerația din stațiunile pline ca de termite. Cu toate astea, vreau să mă mai întorc aici. O sa-i mai dau o șansă vara viitoare! Sau o sa-mi mai de-a ea mie o șansă să ne împrietenim mai bine, poate prin septembrie, de ce nu...