Circuitul culmii Rosia Noua...

 Ca parte a unui tur de o zi, ne-am întors în Munții Zarand, un lanț muntos situat în partea de vest a României. Zona este mai puțin frecventată, făcând-o ideală pentru cei care caută o aventură montană mai liniștită, departe de aglomerația altor destinații turistice. Traseul are ca punct de plecare comuna Petris. Am descoperit acest loc aproape din întâmplare, cu mulți ani in urmă. Uneori, trecutul și prezentul se întâlnesc în cele mai neașteptate feluri, iar poveștile continuă să fie scrise!  Este un traseu accesibil, de dificultate medie, ce atrage atenția prin sălbăticia peisajelor și diversitatea naturală, dar include porțiuni mai abrupte, pante moderate și secțiuni cu teren accidentat. Este recomandat drumeților cu o condiție fizică bună și cu echipament adecvat pentru munte. Diferența de nivel este de peste 1066 m, iar lungimea de aproximativ 44 km. Am plecat dimineața devreme, la ora șapte, din Timișoara. Cu toate că am mai parcurs acest traseu în 2023 (vezi aici), am decis să repet aventura indiferent de starea vremii, de data asta împreună cu Roxana și Flavius. Cu Roxana am colindat multe trasee și am creat amintiri care vor rămâne alături de mine pentru întreaga viață!  Dacă toată săptămâna a fost vreme cât de cât frumoasă, pentru acest weekend s-a anunțat cod galben de vânt și ploi în aproape toată țara, dar cum decizia era deja luată să mergem și în astfel de condiții, mi-am luat în rucsac geaca de ploaie, haine de schimb, lanterna, și nimic nu ne mai putea ține departe de această frumoasă tură, și nu am regretat. Am mai fentat noi ploaia și altă dată și s-a dovedit că a fost o idee bună, decizia luată  

Hai să pornim la drum!

Și, în sfârșit, a sosit momentul mult așteptat: Ziua a început cu ploaie, adică prost. Am pornit curajoși puțin după ora 7 din Timișoara pe autostradă până la Făget, am traversat o pădure și am ajuns la Săvârșin, iar de acolo am mai avut puțin până la destinație. 

Am ajuns pe la 9:30, am lăsat mașina în centru lângă școală, și am pornit pe traseu la 9:45 pe un fals plat de vreo 15 km până la Roșia Nouă, Obârșia. 

Mergem încet de a lungul firului văii, iar delurile stau parcă priponite de drumul îngust, creînd imaginea unui tunel al infinitului.

Cei 13 kilometri de asfalt s-au scurs repejor iar partea care ne interesează mai mult acum începe. Sunt mai multe trasee care se pot face în zonă. Aici... Drumul Regelui, un alt traseu pe care am mai fost...

Ghidați de un indicator, începem cum știm noi mai bine. 

De aici a început greul. Urmăm acest drum în urcare susținută spre creasta principală pe varianta Cruce albastră 

Traseele ce duc către mai multe vărfuri ce trec prin păduri de fag și brad, urmate de pajiști alpine. Zona este apreciată pentru flora bogată, fauna sălbatică care creează o atmosferă liniștită și pitorească.

Doar puțin am urcat și priveliștea se întinde asupra satelor împrăștiate.

Traseul este marcat cu cruce albastră, urmat apoi cu bandă roșie. E important să urmezi marcajele montane pentru a nu te rătăci.

De aici cuprinzi în priviri toată suflarea care mișună jos, iar imaginea îți dă impresia că ai cucerit o redută a frumuseții unui basm prea puțin cunoscut.

Odată ajunși în golul alpin și recompensa este pe măsură: o panoramă uluitoare care se întinde peste munți, văi și sate pitorești.

Clar vizibil de departe, urmează un parcurs frumos cu diferențe de nivel prin poieni pitorești întrerupte de mici pâlcuri de pădure. 

Culorile de primăvară încă nu erau la intensitate maximă, pomii și natura abia acum începe să prindă viață.

Și continuăm împinsul la bicicletă.

Traseul se urcă rapid în altitudine, traversând câteva serpentine și continuă pe crestele montane, unde întâlnești pajiști alpine.

Poți admira porțiuni din aceste masive muntoase, cu vârfuri și culmi ce se întind la orizont.

Iată-ne în sfârșit, după 5 km și 390 m diferență de nivel, ajungem la primul vărf, Tufari 662m

Primul popas mai lung al zilei l-am făcut aici. Ne-am luat masa și ne-am odihnit în același timp picioarele înainte de a ne îndrepta spre următorul vârf.

După ce ne mai revitalizăm un pic, continuăm plini de energie. Am mai fi stat, dar știam că trebuia să ne întoarcem și că mai avem mult de mers. Ne-am mai oprit din loc în loc ca să facem poze și să mai bem apă.

Continuăm pe poteca marcată cu banda roșie, în timp ce în depărtare se ivea și al doilea vârf al Munților Zarand, (Vf. Omeag 749 m). 

Îmi iau astfel demaraj pentru jumătate din urcare, apoi tot pe lângă bicicletă, cum altfel.

Munții Zarand, deși domoli, te pun față în față cu un efort considerabil. Ai o o grămadă de urcușuri și coborâșuri care te pot epuiza destul de mult.

Aici se unesc vânturile din toate direcțiile...Au urmat o serie de urcări și coborâri tehnice pentru kilometri buni, cu priveliști panoramice asupra formelor de relief din jur.

O linişte străpunsă doar de sunetul vântului...Fiecare pădure are magia ei – de la lumina filtrată printre crengi, la sunetul vântului prin frunze.

După alte porțiuni în sus și-n jos, și-n stânga, și-n dreapta, am ajuns la următorul punct de odihnă, cabana de vânătoare care este la jumătatea drumului. Aici se unesc și câteva din drumurile ce vin sau trec de cabană în partea hunedoreană. De aici începem să ne întoarcem

Aceasta parte de traseu străbate in continuare creasta și se invecineaza cu judetul Hunedoara, oferind o experiență completă a frumuseților naturale din regiune.

E un traseu în circuit de dificultate medie, care poate fi parcurs lejer în 5 h, de aproximativ 15 km.

Luăm ca amintire imagini de la toate vârfurile pe care le întâlnim.

Aruncăm o ultimă privire traseului pe care l-am parcurs și privim continuarea acestuia.

Încă menținem drumul de creastă bandă roșie. Bineințeles că drumul de întoarcere a fost mult mai ușor. Acum coboram dar în scurt timp urcăm din nou! 

Înaintând ușor cu gândul la obiectivul final și la peisajele frumoase ce ne mai așteaptau. 

Găsim aici mai multe gospodării din lemn, toate răsfirate pe câte o coastă a munţilor Zarand. În cele din urmă, după cca 15 km de creasta parcurși în această manieră, când la deal, când la vale, un indicator ne îndeamnă să continuam traseul de creasta și unul să schimbăm direcția spre dreapta (sud) spre Obârșia și Petriș

Apoi când începi să cobori, ca o revelație parcă, apar în fața noastră primele case pictate de la Obârșia. Un colt de țară rămas neschimbat de-a lungul timpului, cu peisaje care te cuceresc pe loc.

Ne-am oprit la o poveste dar și pentru câteva poze...

 O asezare frumoasă departe de gălăgia lumii și a civilizației...Oprim să luam apă de la izvor și admirăm, un adevărat Muzeu în aer liber. Din păcate au rămas neîngrijite și încet, încet, se vor degrada.

Nu am întâlnit urmă de om pe tot traseul, și ca element de noutate, în coborârea către sat, observăm o modernizare a drumului. 

Ieșim în ulița principală asfaltată din Obârșia și în scurt timp poposim în zona centrală de unde am plecat.

Obarsia. Este o așezare situată la nord-est de Săvârșin, între dealurile domoale pe care natura le colorează în nuanțe seducătoare. O localitate care te îmbie cu tot farmecul său impunător să îi descoperi ineditul locului... Am crede că asta e tot. De obicei, aici se termină o poveste, dar mai avem cca 15 km de asfalt ca să ajungem la Petris, așa că ne-am îndreptat ăn viteză spre mașini. Acestea fiind spuse, ne-am bucurat de natură și de mișcare, ceea ce vă invit și pe voi să faceți. Fiecare moment petrecut pe acest traseu aduce cu sine povești, emoții și amintiri care nu doar că scriu trecutul, ci și îmbogățesc prezentul. Vremea superbă a ajutat și ea. Eu m-am simțit așa de bine aici, și sigur în această frumoasă localitate voi reveni oricând cu drag!