Retezat pe noi carari

În căutarea iernii • Enjoying our first snow

Cerul nu iartă, frigul te seacă - Cârnic, Cabana Pietrele, Valea Stânișoarei
Deși foarte rece, încotro să pornim ? Este mereu întrebarea care ne frământă pentru fiecare weekend ori de câte ori încercăm să planificăm un traseu la munte. Dar, deschid harta și analizând traseele parcurse până acum și cele lăsate mereu pentru mai târziu, decid rapid direcția.

Nu am mai fost de ceva vreme în Retezat, cu toate că mi-as fi dorit să mergem şi în perioada de vară. Stiam că îşi doreau foarte tare şi alţii să meargă, și... am stabilit ca sâmbătă să ne trezim devreme şi să pornim la drum. Este weekendul prelungit ce a marcat dubla sărbătoare Sf. Andrei – Centenarul Marii Uniri. Dimineața vine cu acelați cer senin de ieri şi cu o trezire foarte matinală. M-am trezit la 5, după cum stabilisem, ca la 6:30 să fim deja în maşini să plecăm. Trebuia să fie un traseu lejer până la Stânișoara (adică mai lejer decât la Galeşul, unde inițial voiam să mai mergem o dată). E perioada de început a drumeţiilor şi l-am simţit puţin cam greu... dar a fost mult mai mult. Oricum Retezatul e prea frumos ca să te mai gândești și la efort. Trebuia sa fie soare, frumos (chiar dacă prognoza era cu temperaturi negative), şi să ne bucurăm de prima zi de decembrie pe munte, ceea ce s-a şi întâmplat. Urcarea de la Cârnic via Cabana Pietrele până la Stânișoara am făcut-o pe o vreme superbă din toate punctele de vedere. Chiar dacă nu a fost soare la plecare, a fost la Cabana Pietrele, ne-am bucurat pe deplin de el, pe toată perioda cât am poposit să luăm masa.
Pentru a ajunge la Cârnic e simplu, se merge pe șosea vreo 13 km de la drumul principal ce leagă Hațegul de Petroșani, de la Ohaba de sub Piatră. Apoi mai vreo 5 km pe un drum pietruit (parcă ceva mai bun decât era în primăvară). La Cârnic nu eşti chiar în inima muntelui. Pentru asta trebuie să laşi maşinile şi să urci la Cabana Pietrele. Și chiar dacă pentru a ajunge la Pietrele mai trebuie să urci o oră şi jumătate din Cârnic, aici este cel mai bun punct de plecare pentru orice traseu ai vrea să faci în Retezat. Deocamdată cabana este închisă, nu se ştie când sau dacă se va mai deschide. Noi am fost aici de mai multe ori, însă doar iarna şi primăvara, și doar o singură dată în perioda călduroasă a verii.  Atunci am urcat prin august cu mașinile până la Lacul Gura Apelor, apoi pe biciclete până în Poiana Pelegii - Am relatat aici întâmplarea. Tot atunci am ajuns și pană la coada lacului Gura Apelor, dus întors pe ambele maluri.

Lacul Stânișoara este un lac glaciar amplasat în căldarea Retezatului, la o altitudine de 2000 m. Are o suprafață nu foarte mare și o adâncime maximă de un metru, fiind foarte colmatat. Orizontul este dominat de vârful Retezat, 2485 m. Malul lacului este un bun popas, de unde începe urcarea spre Șaua Retezat.
Mai jos aveti o “selectie” de 61 de poze, cu cele mai frumoase cadre.

Perfect team.
Sunt drumuri ce ne caută demult și-ajung la noi când noi suntem plecaţi în căutarea lor, pe alte drumuri (octavian Paler)

Iată-ne ajunşi în Retezat (Cârnic)! Aici am găsit o iarnă în toată regula.

Ce facem mai departe ?

Iarna nu este treabă ușoară să urci în Retezat. De preferat sa fii prieten cu vântul și cu frigul, și să fii echipat pentru orice situație, întrucât, aici e rost mereu de vreme neprielnică.

Ca să ști că ai venit pe munte (şi nu la munte) o mică urcare-i amplasată chiar în debut. Apoi plimbarea, la ,,deal" pe drumul forestier. Anevoios dar care te scoate imediat din amorțeală.

De la Cârnic spre Cabana Pietrele, am luat drumul pădurii cu un popas la Cascada Lolaia.

Ajungem unde drumul spre casacadă se desparte de cel spre care noi mergem. Cascada, se află la doar 10-15 minute de unde am lăsat mașinile, și se aude încă din drumul forestier.

Spre cascadă coborâm o serie de scări, iar vuietul apei devine din ce în ce mai puternic. Ne oprim de fiecare dată la cascadă când urcăm dinspre Cârnic pentru că la fiecare tură sunt și persoane care încă nu au văzut cascada.

Cascada Lolaia se află la altitudinea de 1050 m, în valea Nucșoara colectând apele a 4 pârâuri: Stânișoara, Valea Rea, Pietrele și Galeșu. Cu două dintre aceste pârâuri ne-am întâlnit deja prin alte ture; am fost chiar până la obârșia lor. Pârâul Galeșul pornește din lacul cu același nume, unde am fost, și pârâul Pietrele care ne-a însoțit pe valea cu același nume, până la lacul omonim, ce se întindea liniștit și păzit de munți semeți într-o largă căldare glaciară. Aici avem posibilitatea de a cobori lângă râu, cineva a și facut-o.

Întrucât accesul s-ar fi făcut pe o pantă accidentată, coborârea către cascadă este amenajată frumos cu scări și balustradă din lemn și cu un balcon la punctul de belvedere.

Tractorul ce aproviziona cabana Pietrele, pare abandonat de mai mult timp.

O privire inapoi.

Ne aclimatizam ușurel, pe măsură ce luăm altitudine. Nu foarte rece, probabil pe la -8 grade, dar multă umezeală😀

Pauză! Deja? De ce ? Uite-aşa!

De la Cârnic până la Cabana Pietrele se poate urca dar cu mare grijă pentru că drumul e foarte distrus de la ape, nici tractorul nu mai poate urca pe el. Posibil ca din acest motiv a rămas pe drum mai jos.

La prima curbă semnul cu dunga albastră pe care trebuia să îl urmărim, părăsește drumul și pătrunde în pădure, așa că ne ducem și noi pe la umbra copacilor. Ar mai fi până la cabană circa 15-20 min.

Pentru început e doar în sus cu repetiţie, printre rădăcini şi crengi ajutătoare de brăduţi. Panta-i proiectată s-o simţi şi re-simţi. Din fotografii sigur nu bagi de seamă tot ce-ţi iese în cale.

După ce am început urcarea prin pădure, o parte din traseu am fost colegi de drum cu alţi turişti! Se îndreptau și ei spre Cabana Pietrele.

Aici drumul este pieptiş prin pădure, "cum ne place nouă, calea mai dificilă", Glumesc, panta câteodată e destul de solicitantă dar foarte frumoasă prin pădurea de brad, dar după 10 minute ajunge din nou la drum... era doar o scurtătură.

Loc de popas înainte de căsuțe.

Căutăm un loc de popas unde să putem mânca.

Aşadar, pierdem vro' juma' de oră cu un popas aici la căsuțe, unde am și mâncat, puțin, e adevărat.

Cu așa o vreme superbă bineînțeles că facem și o sesiune foto pe cinste.

Am stat o vreme aici de drag. Locul ăsta e de-a dreptul fantastic, îmi place la nebunie.

Poate plecăm şi noi azi! Ne pregătim... cu ochii pe sus!

Trecem o punte peste Stânisoara spre Cabana Pietrele.

Cabana este amplasată in zona centrală a parcului, la confluența crestelor secundare ale masivului, şi reprezintă de asemenea punct de plecare pentru 6 trasee turistice. Până nu demult acest loc oferea locuri de cazare, și posibilitatea unde puteai să mănănci. Acum este închisă şi nu se știe până când sau dacă pentru totdeauna.

Traseul marcat cu triunghi și cruce albastră pornește de la Pietrele, traversează poiana, de unde se trece în Valea Stânişoara printr-o pădure. La capătul de sus, se apropie de pârâu și peste circa 15-20 minute trecem din nou puntea.

Acest traseu este marcat cu cruce albastră și triunghi albastru.  

După un urcuș mai lejer, ne părăsește crucea albastră la dreapta către Râușor, traversând Şaua Ciurilă. Aşa că, urmăm triungul albastru spre Stânişoara şi suntem atenţi să nu o luăm spre Râuşor.

În dreapta se va vedea tot mai bine Culmea Lolaia. Dincolo de aceasta culme este Valea Ştevia înspre Rausor.

Curând pădurea se retrage şi lasă loc jepilor încăpăţânaţi şi bolovănişului acoperit cu zăpadă specific acestui masiv atât de frumos. Fiind un traseu pe care nu am mai mers devine fascinant prin noutatea pe care ne-o oferă. Îmi doream doream sa ajung pe aici. Anul trecut am avut o tentativă, dar s-a stins pe drum. Nu-i nimic, a fost să fie atunci Ciurilă. Şi, cum visele se împlinesc câteodată... Mai târziu, dar se împlinesc.

 Și iar a dispărut soarele! Într-un final suntem în golul alpin și după vreo trei ore și mai bine de mers, ne vedem în apropierea vârfului Lolaia de Nord. De aici până la Stânişoara să tot fie vre-o oră de mers. Traseu în continuare în ascensiune, semănând foarte mult cu traseele: Gales si Valea Pietrele. Și iar a dispărut soarele!

Jneapăn cât vezi cu ochii ! Şi sălbatic, şi aventuros, deopotrivă! Parcurgerea văii nu pune probleme de orientare. Urmăm aşadar poteca şi marcajul prin frumoasa Vale. Începem și urcușul accentuat, până pe pragul glaciar.

Dincolo de aceată culme se află Valea Pietrele pe care mi-as fi dorit sa ne întoarcem

S-a întâmplat să trec şi să nu văd sprintenele capre negre căţărate pe stânci…, însă colegii mei au avut ochi de vultur (binoclu) reuşind să le prindă şi pe obiectiv. Poate că data viitoare o să am mai mult noroc.

Pe stânga potecii pârâul coboară în cascade printre lespezile uriașe. Peste puțin timp trecem de zona cu blocuri mari de stâncă, și jnepeni și ajungem pe treapta următoare.

Am ales, mergem pe varianta de sus, după care coborâm până la Lunca Stânișoarei, trecem apa și un ultim urcuș ne scoate la Lacul Stânișoara (2000m). Altfel, se urcă susţinut dar fără impedimente şi, cu un pas constant, te încadrezi uşor.

Să vedem ce e mai departe pe traseu...

Ultimul urcuș până în Căldare, ne-am procopsit cu un vânt continuu, la fel şi la plecare până la intrare în pădure.

Traseul continuă spre Şaua Retezat, marcat triungi albastru. De aici se intră în zona stâncăriilor, se ajunge la baza Hornului Mare, de unde ar trebui să se vadă zigzagul potecii (atunci când nu este zăpada), care te scoate în șaua Retezatului (2251m). Ascensiunea e destul de grea. De pe Retezat se poate ajunge înapoi la Cabana Pietrele chiar pe Culmea Lolaia, si se coboară pe la Ciurilă. Ar fi trebuit să zărim vârful Retezat sau Lolaia Sud spre dreapta față de cum am urcat, într-o altă perspectivă decât cea din iarna trecută pe urcarea spre Saua Lolaia când pur și simplu ne-a tăiat respirația apărând brusc printre razele de soare, apoi ascunzandu-se printre nori. Încercam să îmi formez o privire de ansamblu a acestor două văi, pentru a înţelege mai bine traseul pe unde am venit şi posibilităţile de alte ture în această zonă.

La Stânișoara aceeași atmosferă superbă, începem să simțim cu adevărat Retezatul cu lacurile superbe și vârfurile sale stâncoase ce se ascundeau în norișori albi precum mireasa în spatele voalului îmi furau privirile și gândurile. Din păcate nici acest lac nu a fost ferit de procesul de colmatare, abia mai are 1 m adâncime.

E o zona din Retezat pe care mă bucur că am văzut-o! De pe Şaua Retezat se poate face şi Bucura, prin două locuri (Curmătura Bucurei şi Poarta Bucurei). Îmi doream tare mult ca de aici să coboram pe Curmătura Bucurei apoi Valea Pietrele, dar era prea târziu pentru asta. Aveam în plan şi o traversare printr-un loc nemarcat, dar chiar şi aşa riscam să ne prindă întunericul încă înainte să coborâm în Valea Pietrele. Şi nu cred că îşi doreau toţi acest lucru, aşa că ne-am întors pe acelaşi traseu pe care tocmai am urcat.

Poza de grup.  Mulţumesc colegilor din drumeţii fără care nu aş fi reuşit să ajung în atâtea locuri minunate.

Și-am făcut cale întoarsă! Ne-am grăbit să ne întoarcem - vântul începea să bată tot mai tare iar noi speram să mai prindem măcar o ora de lumină și să ajungem măcar până la intrarea în pădure. Norii de deasupra şi ceaţa care s-a lăsat încă înainte de a ajunge în căldare, nu ne-a permis să vedem vf. Retezat.

După cum constatați, astăzi nu am cucerit nici un vârf. Coborârea am făcut-o la frontală, pe poteca ce duce înapoi la Cabana Pietrele. Ajungem la parcarea de la Cârnic unde mașinile lăsate acolo, așteptau liniștite proprietarii. Am încheiat cu bine încă o tură Hike,
într-o zi în care unul e mai patriot decât celălalt. Într-o zi în care fiecare "a sărbători" altfel această zi și totul a ieșit mai mult decât minunat. Tura a vizat Cascada Lolaia, Cabana Pietrele dar şi lacul Stânișoara, amplasat pe la 2000 m altitudine, totul într-un timp de aproximativ 9 ore și 19 km parcurși. Traseul prin munți a fost lung, dar de o frumusețe rară, chiar dacă vremea a vrut să ne mai ascundă în ceață o parte din frumuseți.

Relive 'Cârnic - Lacul Stânișoara și retur'