La pas, prin Retezat

Cred că mi-a plăcut, a fost ce trebuia.

Având doar o zi la dispoziție, am pornit dis de dimineață alături de câţiva prieteni spre Râușor, sâmbătă 29 decembrie 2018. „Cine se scoală de dimineață departe ajunge”, dar și somnicul ce dulce e el! Și pe măsură ce trec anii, se face parcă și mai dulce. Azi ne vom aventura de la Râușor prin Valea Valereasca și culmea Prelucele! Nu am mai fost pe acest traseu și abia aștept - este un traseu nou pentru toată lumea.
Plecăm din Timișoara la ora 6:30 am, sperând să ajungem cât mai de dimineață posibil. Pe autostradă, Mely a avut pană (explozie) la mașina pe care o conducea, în care și eu eram. Având în vedere că este vorba doar de-o singură zi, acest lucru ne-a cam limitat programul. La 10:00 suntem în Râușor, cu întârziere. Lăsam mașina în apropiere de pârtie - acolo s-a găsit loc, mai jos fiind totul ocupat. E mai dificil să ajungi fără lanțuri la roti în perioada de iarnă până în acest loc din cauza pantei mai mari și-a alunecușului. Ne echipam, iar la ora 10:30 suntem deja pe traseu. Mai trebuia să vină Mihai, ce a rămas să ne aștepte la Otelu Rosu așa cum ne-am înțeles prin telefon (noi fiind mult în urmă), dar... nu știu cum s-a întâmplat că nu ne-am întâlnit și am ajuns la Râușor înaintea lui iar restul așteptau si ei deja de o oră bună. Era foarte târziu ca timp, și băieții nu au mai vrut să aștepte plecând înainte. iar eu nu aveam cum să iau legătura, neavând semnal la telefon.

Mergem pe triunghi rosu, prin valea Valereasca, pe un traseu bine marcat, urcând în șaua Muncelu, apoi continuând pe culmea Prelucele. Este un traseu ce se poate parcurge tot timpul anului, nerecomandat în sezonul de iarnă în porţiunea cuprinsă între Vf. Prelucele şi Vf. Retezat. Mi se pare idilic, mirific, și aș mai sta o zi, pe puțin.

„Ultimele zile ale anului 2018 sunt gata să treacă prin clepsidra timpului! ”Un traseu mai intim, departe de lumea gălăgioasă!

În continuare traseul urmează drumul de acces la pârtia de schi, împreună cu traseul cruce albastră ce merge spre Cabana Pietrele prin Șaua Ciurila și cu traseul de creastă bandă roșie ce merge spre localitatea Pui pe Valea Ștevia.

Aici, lângă drum, la baza pârtiei de schi, traseul nostru lasă spre stânga cele două trasee menționate mai sus și se înscrie pe Valea Valereasca pe care la un moment dat o lasă în stânga, urcând în Şaua Muncelu – 1587 m alt.

Continuăm să urmăm drumul de-a lungul văii Valereasca, marcaj triunghi rosu!

Privire în urmă.

 De la Râușor, se țin pe lângă noi și doi căini. Ne vor urma pe tot traseul până pe culmea Prelucele și înapoi.

la început traversăm printr-o zonă împădurită cu molid, apoi printr-o zonă de pădure tot mai mică și mai diversificată ca specii.

Traversăm pârâul Ștevia

Valea Valereasca

Mergând prin Valea Valereasca, întâlnim o stână lângă drum, iar la aproximativ 3,5 km de la Râușor întâlnim vechea stână Vălăreasca, acum abandonată.

Dupa aproape un ceas si jumătate de la plecare, trecem de stâna părăsită, traversând pârâul Valereasca.

 Pe aici e bine.

Ne întoarcem cu toţii spre muntele nostru. De aici și până în Șaua Muncelu, începe urcușul printr-o porțiune unde lipsește pădurea.

Dacă până aproape de stână urcușul a fost constant, fără pante abrupte, de aici îcepe greul.

Urcăm destul de susținut în șaua Muncelu, croind cărare prin zăpada deja tot mai mare

Din șa, schimbăm direcția de mers spre stânga (sud) apoi continuăm tot susținut printr-o zonă de jnepeni pe Culmea Prelucele-Retezat până sub Vf. Prelucele – 2265 m alt.

În pădure urcarea devine mult mai abruptă, chiar foarte „alunecoasă”. 

E o porţiune ce necesită puţină atenţie, nefiind foarte periculoasă, dar oricând poţi aluneca.

De pe șaua Muncelu, avem vedere spre valea Valereasca, dar întâlnim mereu luminișuri și poieni din care se văd varfurile și culmile din partea nordică a retezatului atunci când nu e ceață.  

Zăpada e mult mai mare deatât.

Poteca continuă să urmărească fidel culmea și câștigă altitudine la fiecare pas, tufișurile de jnepeni alternând cu pâlcurile de lespezi de piatră acoperite cu multa zăpadă, atât de familiare aici.

Privire spre muchia Valereasca ce desparte Valea Valereasca de valea Stânișoara

Jnepenii sunt predominanți, cu greu ne croim cărare în zăpadă printre ei

Unul dintre cei doi căini care ne-a condus pe tot parcursul traseului.

Ceața s-a ridicat. Până aici, ne-a chinuit un urcuș destul de susținut, pe care l-am parcurs în aproximativ 4 ore prin zăpada de peste un metru. Am început să urcăm la 10:30, iar acum este aproape ora 15.

Aici efortul ne este răsplătit de o priveliște largă. Peisajul oferă vizibilitate și înspre Rezervaţia Gemenele, iar in depărtare lacul Gura Apelor. Sentimentul de a urca, de a fi aici sus în nori și de a simţi acel aer merită tot efortul.

Tot aici, ne-am bucurat de o pauza mai lungă, timp în care am mâncat și am făcut poze, multe. 

Poza de grup

De aici, din culmea Prelucele, vezi imaginea de ansamblu. Dar poți să vezi mult mai departe și să înțelegi că dacă vrei să ajungi departe e nevoie de perseverență, și o condiție fizică bună. Urmează un urcuș la fel de susținut, destul de abrupt, cu pasaje superbe și spre valea Ștevia, care se finalizează în vârful Retezat. Mi-ar fi plăcut să ajungem până în preajma vârfului Precucele, dar nu ne mai permite timpul să continuăm dacă vrem să ajungem înapoi pe lumină. Ne chinuim totuși să găsim o fereastra (în nori) prin care sa zărim vârful Prelucele (2265 m), astfel că perspectiva a fost destul de puţin ofertantă

Pornim din nou prin valea Valereasca înapoi la Râușor 

Această coborâre abruptă se termina din nou la vechea stână Vălăreasca. Am coborât pe același traseu pe care am urcat mult mai repede decât mă așteptam.

Stâna din valea Vălereasca.

Acest adăpost este închis cu o ușă și are un pat din lemn.

După o pauză de maxim zece minute, pornim așa ușor către Râușor ținând urma pe drumul forestier pe care am venit.

Pozele nu îmi apartin toate! De la mine, de la alții... (Calin și Claudiu) am creeat povestea! 
Traseul a fost următorul: Râușor – drum forestier – Lunca Valereasca – stâna Valereasca – Șaua Muncel – Culmea Prelucele. Distantă 9 km si o elevatie de 628 m. Alt. max 1807m. La urcare am făcut puțin peste 4 ore, mers încet.
Tocmai mi-am luat rămas bun de la încă un an, în decorul cel mai drag mie, întâmpinând-ul pe cel care vine cu brațele deschise și cu amintiri frumoase! A fost un an minunat pentru mine, dar putea sa fie mai mult de atât, de aceea am vrut să-l închei tot pe munte. De fiecare dată sentimentul de a fi acolo a fost fantastic, și ca toate turele la munte, a fost minunat. Am avut o zi frumoasa de iarnă și un peisaj de poveste alături de prieteni cu care îți dorești și alte ture “Pentru vremurile bune, recunoștință, pentru cele rele, multă speranță, pentru fiecare zi, o dorință și mereu, mereu, fericire. Aceasta este ceea ce vă doresc în noul an. Un an nou fericit! La multi ani”

Relive 'La pas de anul nou in Retezat'