Iarna in Retezat - Ascensiune pe saua Lolaia

Râușor - Tăul Stevia - Șaua Lolaia 


Cu drag vă povestesc despre cum aleg sa-mi petrec timpul liber... cred că drumetia ar intra lejer în orice top.

Iată că și acest sfârşit de săptămână ne-a prins tot la munte, şi când spun munte, mă refer la trasee greu accesibile, fără şosele, fără telecabine sau alte facilităţi. Cum să stai acasă când s-a anunțat vreme frumoasă (temperaturi neobisnuit de mari și cer senin pentru această perioadă) și ești iubitor de munte? Clar, iți programezi o tură la munte. Am ales dinou în Retezat şi pentru că avem zăpadă, masiv aflat relativ aproape de Timisoara. Accesul pâna în zona de agrement Râușor se face pe o sosea asfaltată DJ 686. circa 180 km, și aproximativ 3 ore de mers. 

Ne trezim la ora 5.10 așa încât la ora 6.30 pornim pe traseul Timișoara - Lugoj - Caransebeș și imediat după Sarmizegetusa, înainte de satul Cârnești, urmăm un indicator la dreapta spre Clopotiva, Râul de Mori, unde lăsăm în dreapta drumul ce duce la Gura Apelor și o luăm spre stănga pe sub Cetatea de Colț spre stațiunea Râușor. Cetatea este vizibilă în partea stângă a drumului (DJ 686 / Suseni), în sensul de urcare, iar vizavi de cetate, în partea dreaptă se află Mănăstirea Colț. Ajungem în circa 3 ore la o altitudine de 1250 m și lăsăm masina în apropiere de baza pârtiei de schi Râuşor. Echipați corespunzător acestui tip de tură (bocanci și haine călduroase, parazăpezi dar si Rachete), căci e totuși februarie iar la 9:00 dimineața (sunt -5 grade Celsius și zăpadă peste tot), pornim la drum. Indicatorul aflat la baza pârtiei ne spune că avem 3 trasee marcate către Varful Retezat: prima variantă urcă prin stânga pârtiei de schi către Şaua Ciurilă marcaj cruce albastră (un traseu pe care deja am fost) de unde urmează Culmea Lolaia către Vf. Retezat marcaj banda galbenă. A doua variantă pornește din dreapta pârtiei de schi, urcă către Refugiul Ștevia – Tăul Ștevia - Șaua Lolaia - Vârful Retezat pe marcaj banda roșie urmată de banda galbenă. Al treilea traseu trece de baza pârtiei de schi urmând în amonte drumul forestier de pe Valea Valereasca (una din apele ce formeaza Valea Râușor) către Șaua Muncelu de unde continuă pe Culmea Prelucele către Vf. Retezat marcaj triunghi roșu. Durata traseelor afisate pe indicatoare par să nu corespundă ritmului nostru de mers, trebuie să fi un foarte bun sportiv pentru a reuși să parcurgi acei timpi.
Pentru această tură ne-am propus să ajungem doar până la Lacul Ștevia marcaj banda roșie, și retur. Ce-i drept că mă gândeam eu și la Șaua Lolaia, dar am zis... hai să ne vedem la Lacul Ștevia și mai vedem, dacă ne permite timpul, vom urca ca doar... nu mai era decât un pas până sus. 
Pornim prin pădurea de molid ce urcă susținut spre adăpostul Condor. Că eram 12, că eram 14 la numărătoare, aproape că nu mai contează, cert e că pe tot parcursul traseului dus-întors nu am fost dect 11 care am mers ca un adevărat grup. Înaintăm în Valea Ștevia, în prima fază ne suprapunem peste Traseul Curioșilor, dar îl părăsim peste puțin timp și trecem pe lângă refugiului Condor (Ștevia) fără să ne oprim. Aerul rece face pasul vioi, în februarie natura este intr-o binemeritată pauză, iar în pădure este o liniște deplină, doar pasii prin zăpadă şi clipocitul vesel al pârâului acoperit și el cu zăpadă îl mai auzin unoeri, şi acesta doar când mai câștigăm înălțime şi ieşim din pădure. La acastă altitudine pădurea lasă loc jnepenișului, perspectiva se lărgește, iar valea se deschide: în stânga ne însoțește Culmea Lolaia iar în dreapta Culmea Prelucele și ajungem în preajma unei caldare glaciară. Întreaga porțiune care pe timp de vară e plină de jneapăn înalt și lespezi uriașe, acum era acoperită de aproximativ 1m de zăpadă. Tufele de jneapăn îngropate, marcajul pe stănci a dispărut iar o parte dintre noi, cei cărora le lipseau rachetele, aproape la fiecare pas intrau până la genunchi în zăpadă, chinuindu-se apoi să scoată piciorul blocat. După o scurtă pauză și după ce gustăm câte ceva de prin rucsac, ne sfătuim să urcăm până în Șaua Lolaia. Un ultim urcuș dar foarte solicitant și obositor ne stopează orice altă decizie și stabilim întoarcerea pe același traseu chiar înainte de a ajunge sus, și chiar dacă unii doreau o intoarcere pe culme. Pauzele au fost mai dese , mai lugi , dar în final răzbim, câștigăm rapid altitudine și ajungem în Șaua Lolaia (2225 m). Diferenta de nivel de 1045 m și până aici ne-a luat cu tot cu pauze circa 6:30 ore de mers doar dus. Am prins vreme frumoasă exceptând norii exact când am ajuns sus: vreme tipică de munte. Dar nu ne-am supărat, am avut din plin soare care ne-a ajutat să facem şi câteva fotografii reuşite. Sperăm să vă placă. Este ora 15.50, şi pornim pe traseul de întoarcere, iar efortul prelungit de peste zi începe sa-şi spună cuvântul. 

Cu aparatul de fotografiat, încec să vă trezesc entuziasmul. Stiu că multi dintre amicii și prietenii mei, ar vrea din tot sufletul să se apuce serios de treaba asta cu drumeția. Vă spun că merită să încercați. 

Galerie de POZE

Vino cu noi la munte să îți creezi amintiri frumoase!

Datorită drumului bun ajungem bine la Râușor

Lăsăm mașinile ca și data trecută udeva nu foarte departe de baza salvamont Râușor, într-o parcare (1231 m alt.)

În zona de agrement Rausor există și o pârtie de schi: lungime 1200m, dif. de nivel 330 m, înclinație maximă 38 grade.

Aici lângă drum, la baza pârtiei de schi se află un stâlp indicator cu mai multe săgeţi. Se urcă pe poteca turistică către Refugiul Ștevia – Tăul Ștevia - Șaua Lolaia - Vârful Retezat (marcaj banda roșie)

Pârtia de schi Râușor

Nu intrăm bine în traseu că suntem întâmpinați de un copac căzut de-a curmezișul, reușind să trecem cumva pe sub el.

Traseul marcat cu bandă roşie, pornește de la baza partiei de schi (dreapta), urmează o potecă prin pădurea rară de molid pe o pantă solicitantă și destul de lungă care necesită ceva condiție fizică.

Înaintăm în Valea Stevia, în prima fază ne suprapunem peste Traseul Curioșilor, dar și îl părăsim peste puțin timp.

Lăsăm Răuşorul în spatele nostru şi o luăm prin pădure. Urcăm spre Refugiu Condor ce se afla la limita superioară a pădurii, la doar 100 m dreapta (vest) faţă de potecă.

Aerul rece face pasul vioi, în pădure este o liniște deplină, în perioada asta din an (februarie), natura încă este într-o binemeritată pauză.

Cum luăm altitudine și ne apropiam de ieşirea din pădure cum începea să crească şi grosimea stratului de zăpadă.

Pe traseu sunt câteva luminișuri care te pot induce în eroare privind punctul de iesire din padure.

Cam din acest loc am fost nevoiți să ne punem rachetele de zăpadă pentru că poteca a dispărut.

Ca orientare, refugiul Condor este undeva mai în spate de acest indicator la cca 100 m în dreapta față de potecă. De aici se urmează poteca turistică până la Lacul Ştevia (2060 m).

După ieşirea din pădure, urmează un parcurs printr-o zonă cu o mare diversitate de specii de plante ce sunt acoperiti cu zapada, în care jnepenii sunt predominanţi.

Porţiuni cu zăpadă extrem de mare şi viscolită în unele locuri.

Ieșind în pajiștea alpină, în față se zărește piscul semeț al vf. Retezat (2482 m alt), iar în dreapta acestuia, ceva mai mic vf. Prelucele (2265 m alt.).

Perspectiva se largeste, valea se deschide, in stanga ne insoteste Culmea Lolaia iar in dreapta Culmea Prelucele, printre care continuă urcușul nostru, printr-o zonă de jnepeniș și grohotiș.

La acasta altitudine padurea lasa loc jnepenisului si incet incet ajungem in prima caldare glaciara.

Ochii ne sunt aţintiţi spre vârful Retezat de dinaintea noastră.

Traseul isi croieste drum printre jnepeni acoperiti de zapada.

Fiind o zi senină privirea răzbatea până departe, cu vizibilitate pe întinderi mari. În plan îndepșrtat zărim depresiunea întinsă a Țării Hațegului, acoperită de nori. Practic aici suntem desupra norilor.

De aici traseul se inscrie pe un urcuş ceva mai abrupt, pe care-l parcurgem pe partea stângă (est) a unei limbi de lespezi de piatră, ne scoate pe un prag înjnepenit, unde se află o bifurcație a potecii.

Continuind urcarea, depasim o zona mai inalta, de unde și privelistea va tot mai spectaculoasă

O priveliște frumoasă către vf. și Culmea Prelucele.

Desigur, in față se înalță Retezatul (care de aproape nu mai pare retezat), iar în stânga se continuă Culmea Lolaia. 

Traseul marcat (banda roșie) trece prin apropiere și apoi o ia în stânga, urcând spre Șaua Lolaia. Practic traseul urcă Retezatul prin N-E. Este intuitiv cam unde ar putea să fie lacul, nu ajunge nici un marcaj până la el. Atunci când nu este zăpadă e o potecă spre înainte, care se desprinde din cea marcată.

Trecem de bolovanii mari și ajungem (după circa 200 m) la Lacul (Tăul) Ștevia, așezat la baza peretelui nordic al Vf. Retezat, intr-o frumoasă căldare. 

Nu am întâlnit alti turisti pe acest traseu, decat vre-o doi care urcau sus pe crestele spre care și noi privem destul de des.

Vârfurile înzăpezite, înconjurate de gulere de omăt spulberat de curenții de aer, par ținte de neatins. Stomacul îşi cere drepturile, aşa că aici se impune o pauză. După ce vizităm lacul, căutăm un loc la pietre unde să stăm şi umblăm la bunătaţile din rucsac, timp în care şi stabilim că ar fi interesant să urcăm spre şaua Lolaia şi eventual să continuăm pe ea spre N.

După o ușoară coborâre spre lac, reveninim pe traseul marcat și intrăm intr-un urcuş către est, spre culmea Lolaia.

Urmează porțiunea finală, un ultim urcuș foarte solicitant, cu dificultăți de menținerea echilibrului pe o porțiune, printre jnepeni şi lespezi de piatră acoperiti cu zăpada, apoi pe un traseu abrupt, care necesită atenţie. 

Zăpada ne-a pus la încercare condiția fizică îngreunând mult ascensiunea, dar am câştigăm rapid altitudine, şi ajugem in Şaua Lolaia (2217 m). În acest punct întâlnim marcajul bandă galbenă, traseul ce vine dinspre Cabana Pietrele (1480 m), parcurgând întreaga culme de la Vf. Ciurilă, Șaua Ciurilă, Lolaia Nord (2188 m), Lolaia Sud (2287 m) și Șaua Lolaia (2217 m). Timpul parcurs pana aici (7 ore) ne aduce o oboseală însoțită de o respirație accelerată.

Efortul pana aici ne este răsplătit de o privelişte magnifică. Undeva sub nori de la stanga spre dreapta ar trebui sa vedem Vf. Mare (2463 m), Vf. Papusa (2508 m), Vf. Peleaga (2509 m), Vf. Bucura II (2372 m). Vf. Bucura I. Dupa intalnirea cu traseul marcat cu bandă galbenă care urmăreşte Culmea Lolaia la stânga, urmeaza in dreapta o urcare dificilă şi abruptă de circa 265 m diferenţă de nivel, cu finalitate în Vârful Retezat (2485 m).
Este ora 16.45. si soarele incepe sa se ascunda in spatele norilor limitandu-ne vizibilitatea.

În cele din urmă ne vedem nevoiți să întrerupem admirarea frumuseților de la altitudine și să pornim pe traseul de întoarcere.

Ajungem în vale , pe aici cândva trecea un pârâu, sau mai bine zis trece în toate anotimpurile, mai puțin iarna când e acoperit de zăpadă. 

Coborâm înapoi pe același traseu spre valea Steviei. De aici încolo este o coborâre continuă și ținem lângă liziera de jneapăn. Înainte de a intra în pădure arunc o ultimă privire înapoi spre creastă și vf Retezat , ZAMBESC ! 

Ajungem la ref Condor! Acoperit de zăpadă pare a fi căsuța piticilor din povești. S-a lăsat cu o mică pauză preţ de 10-15 minute.

Ispectăm locul si constatăm că starea actuală a acestui refugiu lasă de dorit.

Refugiul Condor (1770 m) e dotat cu o sobă pentru lemne, are o bucătărie unde se poate găti și are un loc de dormit unde cred că ar putea liniştit să doarmă 4-5 persoane. La nevoie chiar mai mulţi. Există lămpas, fierăstrău şi topor.

Se instalează și întunericul destul de repede și coborâm prin pădure spre Râușor la frontale. Efortul prelungit de peste zi incepe să-și spună cuvântul, oboseala se instalează rapid și picioarele încep să nu ne mai asculte pe zăpada înghețată. Parcă călcăm din pod, nu mai aveam mersul sprinten de dimineață.

Mai lungă-mi pare calea acum la întoarcere către mașini, parcă nu se mai termină coborărea. Ultimii doi km ii strabatem pe beznă, la lumina frontalelor. Este ora 18.15 și ajungem la mașini, obosiți dar fericiți că am fost acolo într-o zi atât de frumoasă. Amintirea cuceririi unui obiectiv nu va fi egalată de prea multe lucruri pe lumea asta.

 Şi cum muntele nu pleacă din loc vom aştepta și alte ocazii care cu sigurantă se vor ivi.
 În încheiere vă recomand muntele în general, iar munţii Retezat în special pentru frumusetea lor aparte, şi pentru multele lacurile glaciare.
 Zile insorite sa aveti pe oriunde umblati!