Taul dinte Brazi si lacul Gales

Din nou revenim pe cărările Retezatului, la doar o săptămână şi cu aceeaşi dragoste pentru acest colţ din minunaţii noştri Carpaţi. 
E primăvară, dar cui ii pasă!  În Retezat, zăpada e vedetă iar distracţia va fi până la ultimul petic de zăpadă. Dacă pe creste, soarele e prizonier, el e totuşi rege! El dictează distracţia şi stabileşte regulile. Fără doar și poate, drumețiile de iarnă au un farmec aparte. Amintirea lor e prețioasă ca orice lucru obținut cu trudă. Senzația de-a fi în aceste locuri e greu de egalat, iar munții înalți au atras și vor atrage drumeții în orice anotimp. 
Încerc să redau o mică parte din frumuseţea copleşitoare a acestor munţi, dar pentru a înţelege cu adevărat farmecul locului, trebuie neapărat să-i străbaţi potecile aşa cum şi noi am făcut-o.
Recunosc, ambițiile noastre sunt uneori nemărginite, dar de data asta traseul a fost simplu: am plecat sâmbătă, 24 martie 2018, în felul următor - cu maşina până la Nucşoara Cîrnic, iar de acolo, pe jos.
Pornind de la Cârnic, înaintăm pe valea Nucşoarei, un drum forestier în urcuş susţinut (marcaj bandă albastră), până la poteca (marcaj triunghi roşu) ce traversează pe rînd pîrîul Pietrele şi Galeş urcând apoi susţinut, prin pădurea de molid, până la indicatorul spre Tăul Dintre Brazi. Tăul este situat la altitudinea de 1,760 m, în Valea Galeşului, pe malul stâng al torentului cu acelaşi nume, între Culmea La Oboare şi Culmea Văii Rele. Continuăm drumul spre pragurile glaciare ale văii, ieşind la loc deschis în poiana plină cu jnepeniş, unde putem înbrăţişa cu privirea, culmile Vaii Rele şi Galeşului, aflate pe stînga şi respectiv pe dreapta văii cum urcăm.  Firul potecii ne poartă spre Lacul Galeş, sărind, printre jnepenii din care se profilează Zâmbrii cei falnici. Este o privelişte ce te lasă fără grai, chiar dacă apa este îngheţată si acoperită de zăpadă.

Primăvară polară

În martie, când la câmpie se împrimăvăreză, pe munte iarna este în toi. Anul acesta primăvara a venit cu vreme nefiresc de rece și zăpadă a căzut zile în sir.

În drum spre Cârnic

Cârnic

La pas prin Parcul Național Retezat

Grăbim paşii în aerul răcoros al dimineţii.

 Ne-am pornit veseli și urcăm împreună prin zăpadă şi bolovăniş. Urmărim marcajul apoi marcajulși în mod neașteptat, zăpada nu ne pusese probleme serioase la mers, chiar nu avem deocamdată nevoie de rachete.

Plăcerea de-a merge pe munte se transformă în curând în anduranță.

La scurt timp după ce ne-am urnit de la barieră, spre stânga se desprinde, aşa cum arată şi un indicator, o potecă, apoi o scară de lemn care coboară la Cascada Lolaia, dar avem un traseu destul de lung și nu mai pierdem timpul.

Aici părăsim drumul forestier ce duce la Cabana Pietrele

Trecem apa învolburată a pârâului Stânişoara şi intrăm în urcuş susţinut prin pădure.

Mai rar cu pauzele şi urcăm în continuare.

După circa 10 de minute de la primul indicator spre cabana Pietrele, ajungem la primul indicator care arăta 3 h până la Galeş, Ne înscriem pe marcaj şi coborăm usor spre părăul pietrele.

Valea Pietrele

Traversăm pârâul Pietrele pe un podeț de lemn și urmăm poteca îngustă ce suie în adâncul pădurii. 

La lacul Gales se poate ajunge pe marcajși ca să ne putem înscrie pe valea Galeşului trebuie să trecem de 2 culmi (Culmea Pietrele şi Culmea Valea Rea)

Nu e nevoie sa deschidem potecă prin rotatie pentru că ea există. Prima parte e destul de lejeră, prindem altitudine lent. După aceea, coborâm, trecem iară apa, și panta e din ce în ce mai abruptă iar poteca din ce în ce mai îngustă.

Traversăm Valea Rea pe un alt podeț din lemn.

Ne oprim din când în când să ne tragem sufletul. Dacă până aici ne-am distrat, deacum incepe urcarea serioasă. Se dovedeşte a fi mai grea decât anticipam, sau mai degrabă decât ne-am fi dorit.

Aici se ramifică traseul. La indicator facem dreapta si până la Tăul dintre Brazi, mergem pe marcaj

Până la Tăul dintre Brazi, putem merge şi pe marcajeste chiar mai ușor, iar ceva mai tarziu vom întâlni un nou indicator cu marcaj către Tău, cu o abatere de 20 min (dus-întors), dar lăsăm această variantă pentru întoarcere.

Stratul de zăpadă crește văzând cu ochii. Nu e chiar de rachete, până la Tăul dintre Brazi, mergem pe urmele deja bătătorite, dar ne mai ușuram bagajul cu două kg.

Trecem pârâul și urmează o urcare prin pădure, mult mai abruptă decât pe marcaj triunghi roşu. Traseul până la tău, este bine marcat

Ne angajam într-un urcuş foarte solicitant prin pădure, câştigănd repede altitudine.

Această ultimă parte a traseului scoate tot untul din noi. Apoi, panta se domoleşte, şi în depărtare se vede un luminiş. Este Tăul dintre Brazi.

În circa 3/4 ore am ajuns la Tăul dintre Brazi (1740m) ce apare subit, din adâncul pădurii, fiind acoperit cu zăpadă, aşa cum defapt era și de  aşteptat.

 Tăul dintre Brazi, un lac, înconjurat de pădure. Un, un fel de oază şi de liniște pe timp de vara. O linişte deplină - totuşi, acolo, tăcerea vorbea pentru mine!

În faţa mea, fix sub picioarele mele, este Tăul Dintre Brazi. 
De aici zăpada e neatinsă și ne bazăm pe forțele proprii. După ce ne mai odihnim câteva minute, ne luăm rachetele în picioare şi pășim prin zăpada neumblată căutând marcajul spre lacul Galeş.

În pădure e zăpada cu duiumul, și după cum se vede... picior de om nu a fost pe aici în această iarnă. Zăpada are o crustă atât de dură încât ne sustine pașii, ceea ce e foarte bine pentru cei fără rachete.

E un loc special la care se ajunge greu. Trecem încet pârâul Izvoarele Galeșului, fascinți de perfecțiunea peisjului și pornim mai departe la gol alpin pe marcajul

Abordăm pieptiș o pantă dificilă in căutarea potecii pe care o bănuiam pe aici. Pe teren înclinat e destul de dificil cu rachetele în picioare. E ca la parada modei! Tendința normală de a călca drept e anulată de contactul rachetei cu suprafața înclintă care te forțează să îndoi glezna într-un mod nefiresc.

Stratul de zăpadă e mai cosistent decât în pădure iar panta e a naibii de abruptă aici, şi trebuie să avem grijă la fiecare pas.

Pădurea începe să se rărească şi ieşim la lumină, având largi panorame înaintea noastră.

Panta este adesea undeva în jur de 30-40 grade cred, dacă nu chiar mai mult, şi este un adevărat efort să ne ţinem pe picioare. Alunec la un moment dat, dar mă redresez repede. Cînd ești pe rachete, bețele de trekking nu sunt un moft, ci un echilibru in mers. 

După ce depăşim pragul de 1800 m, pădurea rămâne în urmă lăsând locul jnepenişului prin care poteca noastră işi croieste drum.

O dată cu câștigarea altitudinii, zăpada are o altă consistență iar norii care aleargă pe boltă sun de bun augur, împiedică soarele să înmoaie zăpada. 

Noi continuăm pe vale, urcănd încet, dar sigur spre capătul ei.

Traversam locuri cu jnepeniș și ne mai cufundam, printre crengi, atenti sa nu ne prindem picioarele prin capcanele pe care le intind acestia.

Poteca, pe care o intuiești, este destul de largă, urcă permanent, putin înclinat.

Cu o ultimă încordare, urcăm panta spre lac. Abia țin pasul cu cu trupa. Asta-i ritmul lor, nu aleargă.

Un scurt popas

În scurt timp ajungem la lac. S-a mai ridicat puțin ceața și deodată, s-a arătat o vale incredibilă, se vede o căldare înghețată și liniștită, ca-n povești. Mă uit mai bine şi îmi dau seama că e chiar lacul Galeşu, bineînțeles inghețat și acoperit de zăpadă!

Mi s-a părut un cadou pe care numai eu puteam să îl apreciez cu adevărat. Așa cum toată iarna asta, când mi-a fost mai greu, mereu vremea a ținut cu mine. Sus am uitat de oboseală. M-am uitat în jur și am respirat adânc, în circa 5/6 ore cu tot cu pauze, am ajuns la lacul Galeș (1990m)

Cu permisiunea norilor, pentru prima oară, ni se arată neașteptat o rază de soare, oferindu-ne un preview spre frumusetile piscurilor frumos dantelate pe albastrul cerului.. Deşi nu e soarele pe care mi-l doream, el si-a facut aparitia chiar în momentul în care noi am ajuns, și e mai mult decât perfect. Vremea perfectă e aceea de care ai nevoie. In cazul nostru ăsta e cuvantul. PERFECT.

Poza de grup

Volumul lacului este întreținut de un torent care coboară de la cele trei lacuri cunoscute sub numele de Zănoagele Galeșului. Apa lacului dă naștere la pârâul Izvoarele Galeșului, cu un debit mic, al cărui debit crește, de obicei, în timpul precipitațiilor abundente, care după ce străbate zona plină de grohotiș și jnepeni se unește cu apele Văii Rele și se îndreaptă spre Tăul dintre Brazi.

De aici sunt ușor vizibile: În stânga Vf. Mare cu ai săi 2463 m e ca o piramidă, în dreapta Vf. Țapului (2370 m) între ele ca un ferăstrău gigantic Porțile Închise, un nume ce stârnește respect aici prin dificultatea traseului. Lacul mai este mărginit de Culmea Valea Rea (dreapta imaginii) și de Culmea Galeșului (stânga imaginii). Volumul lacului este întreținut de un torent care coboară de la cele trei lacuri cunoscute sub numele de Zănoagele Galeșului.

Dând ocol cu privirea, desluşim şi un indicator cu poteca ce ne-ar duce spre Valea Rea. 

Ne revenim din euforie doar când ne învăluie alt nor. Ce vreme excepțională am prins,  a fost grozav.

De aici se deschid perspective spre noi trasee - fie urcând spre Şaua Vîrfului Mare, fie spre Zănoagele Galeşului, Şaua Zănoagelor, coborând apoi la frumosele Lacuri din Valea Rea.

De la Lacul Galeș am coborât înapoi spre pădure. Urcuşul până aici a fost o adevărată aventură pentru mine.

În timp ce cu greu ne despărţim de acest loc minunat, visez la ziua în care voi reveni aici cu cortul. Vraja acestui loc lasă amintiri greu de uitat.

De aici până la drmul forstier şi masini, cobori efectiv prin pădure, la o înclinație destul de mare. 

La întoarcere, urmărim doar marcajulocolim Tău dintre Brazi, şi traversăm aceleaşi 3 podulețe peste ape.

Coborârea a fost mai ușoară și mai rapidă, desigur. După atâta hoinăreală, ajungem la mașini obosiți, dar bucuroși și cu o nouă reușită. O tură care s-a derulat în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi gheaţă. Dificultate medie, durata dus-întors 9-10 ore. A fost a treisprezecea mea drumeție de iarnă și-a cincea din Retezat și am mai învățat ceva. Aceste drumeții mi-au arătat că afli multe despre tine în situațiile astea de oboseală îngrozitoare, efort fizic mare, nevoia de a lua decizii.