Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Începe sezonul de mișcare, cu toate că el nici măcar nu a încetat: O evadare din viața cotidiană prin Pădurea Verde Am scăpat de frig cu totul, ziua crește și strălucirea sărbătorilor s-a dus și ea. „Am trecut cu bine și de perioada din an în care toate anunțurile te bat la cap să începi o dietă nouă, să te duci la sală”. Pe scurt, tocmai "am scăpat de perioada cea mai nasoală a anului". Astea sunt momentele în care, mai mult ca niciodată, ai nevoie de ceva la care să-ți zboare gândul. O gură de aer proaspăt este benefică și fizicului și psihicului nostru! Deși Pădurea Verde se află la o zvârlitură de băț de unde locuiesc, aproape că am uitat complect cât poate fi de frumoasă o plimbare prin acest loc al Timișoarei. Încercăm o ieșire din spațiul cotidian, în spațiul natural, o comuniune cu natura, într-un cadru natural perfect, și atmosferă de familie și echipă. Obțiunile sunt destul de diversificate și totuși limitate când vine vorba ce poți face la Pădurea Verde. Până nici aerul respirat în acest loc nu este atat de proaspăt pe cât ar trebui. Continental, fabrica de anvelope din apropiere, poluează foarte mult zona. Această oază de verdeață (Plămânul verde al Timișoarei, cum i se mai spune) este împărţită de Timişoara şi Dumbrăviţa și este străbătută de poteci și trasee de pământ, ideale pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta, însă doar atunci când timpul e frumos și nu plouă. Au fost trasate, patru astfel de rute marcate de un triunghi colororat. Traseele sunt amenajate pe diferite grade de dificultate, pentru a oferi oportunităţi de parcurge a pădurii, în funcţie de experienţa utilizatorului bicicletei. Acestea sunt: traseul verde (scurt) - 2.2 km, traseul albastru (mediu) - 3.2 km, traseul roşu (lung ) - 4.4 km şi orange - 4 km (străbate principala zonă de vânătoare din pădure). Grădina Zoologică de la marginea pădurii unde putem admira specii autohtone de animale sălbatice, dar şi animale domestice, și Muzeul Satului Bănățean, aflat în imediata vecinătate mai salvează puțin situația, dar realitatea rămâne că nu avem... de exemplu, o zonă adecvată pentru drumeții sau picnicuri în mijlocul naturii. Trebuie sa ne mulțumim doar cu o plimbare prin pădure. Traseul nu este recomandat pe ploaie. Sâmbătă 31 martie 2018 După o săptămână agitată trebuia să vină și weekend-ul mult așteptat. Apropierea weekend-ului mă face de cele mai multe ori să mă gândesc pe ce cărări să-mi port pașii. Roxana tocmai a venit de la cursuri și m-a sunat încă de pe drum, până să ajungă acasă, spunând că e foarte frumos afară și că își dorește să ieșim la o înghețată, la o plimbare. Scoate-ți copii în oraș sau la pădure. N-o fi ziua lor de naștere dar puțin "family time" nu strică nimănui. Și da, inghețata o dai tu. Când îți intră ceva în sânge nu mai scapi. Lăsăm toate supărările acasă și plecăm! Ocazie perfectă pentru o relaxare în apropiere de casă. Chiar aveam poftă și chiar trebuia să ies din casă, și să mă bucur de peisaje. Nici nu contează adevăratul motiv, ci doar că acel impuls există. Păi vremea era nu frumoasă, extraordinar de frumoasă toată dimineața și...când să plecăm, ce să vezi !! cerul este plin de nori și soarele nu se mai vedea. Nu mi-am făcut griji deoarece nu credeam că o să plouă, și mi-am continuat drumul, deși nu aveam nimic de ploaie. Lucru care s-a și întâmplat; ploaia nu a veni, iar noi ne-am bucurat de o vreme superbă în dupămasa ce ne-a mai rămas. Pădurea Verde este un adevărat spaţiu ideal pentru recreere.
D'ale primăverii. O plimbare de dificultate minimă dar de o frumusețe ce compensează cu ușurință lipsa unei provocări serioase, porneste de la grădina zoologică, din zona... Muzeul Satului, și ajunge la lacul de acumulare Dumbrăvița. Este suficient să urmați marcajul ca să ajungeți la destinație.
Pădurea Vede din Timişoara, pare a fi locul unde tradiția se întâlnește cu nevoia acută a oamenilor de relaxare. Pentru început, trecem de bariera de la intrarea în pădure. Această primă parte a traseului (drum forestier) este practicabil în orice anotimp și face legătura cu lacul de acumulare din Dumbrăvița. Noi cotim spre dreapta și urmăm poteca prin pădure.
Pași lini și relaxare - toate astea într-o companie alături de dragii mei copii, cu care să mă simt perfect.
Pe potecă ne răsare în cale și primele bălți - ele vor fi pe parcurs mai multe.
Pădurea verde este locul unde putem descoperi.
Alergarea prin pădure pare sa fie la fel ca mersul, doar puțin mai intens, o experiență foarte plăcută pentru unii. Am văzut multe persoane alergând dar și bicicliști. Un lucru minunat.
Intersectăm drumul principal și continuăm mai departe pe potecă. Indiferent de timp, mișcarea este binevenită, mai ales dacă are loc prin pădure
Pe lângă plăcerea de-a merge prin pădure, admirăm orice floare apărută în cale.
Poteca ne poartă mai departe în dreapta, în partea de nord a pădurii, spre lacul de acumulare Dumbrăvița.
Pârâul Behela, limpede ca o picătură de rouă, curge ușor.
Natura care abia prinde culoare, pune treptat stăpânire, oferind peisaje frumoase la fiecare pas.
Traversăm Behela
Liniște, frumusețe cât vedeai cu ochii. Până la urmă, rămâne la decizia fiecăruia dintre noi cum vedem lumea care ne înconjoară, și cum alegem să interpretăm. Am ajuns la marginea pădurii, un alt punct principal de atracție, lacul de acumulare Dumbrăvița
Pe ultimii kilometri tânjim după biciclete.
Vremea bună, distracția dar și buna dispoziție ne-au ajutat la o plimbăreală plăcută.
Parcă-i toamnă....
Of, ne apropiem de sfârșit… dar să știți că… SFÂRȘITUL NU-I AICI, și ca orice poveste, fie ea frumoasă sau nemaipomenită, are un început, cuprins și a trebuit să aibă și… un drum de întoarcere. Ieșirea din pădure la aproximativ două ore și-un pic de la start. Recunosc, nu prea ne-am grăbit, am făcut-o încetișor, cu răbdare și… împinși de la spate rău de tot. O sâmbătă în care am funcționat cam așa: noroi, frunze, crengi și crenguțe mai mult sau mai puțin uscate. Chiar aveam poftă și chiar trebuia să ies din casă, și să mă bucur de peisaje. Uneori, însingurarea, ne trezeste gandul trist. Nici nu contează adevăratul motiv, ci doar că acel impuls există. O simplă ieșire prin împrejurimi te face să te simți bine și îți dă impresia că ai cea mai frumoasă zi. Orice moment ai alege să vi aici este potrivit pentru o ieșire din cotidian. Pădurea te așteaptă cu freamătul ei. Până la o alta tură, vă las cu bine !
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.