Vârful Poiana Cu Peri Provocare, descoperire și distracție
Să ne mișcăm. Este ora 9.00 și e sâmbătă, 10 martie 2018. Un traseu frumos şi relativ uşor cu plecare din Băile Herculane, porneşte de pe malul Cernei, de la izvorul termal Diana (foto 3, Baia Diana - centru istoric), şi duce mai întâi la izvorul Munk, Grota cu Aburi, Poiana cu Peri şi Peştera Hoţilor/ Grota Haiducilor (din spatele hotelului Roman). Poteca urcă mai accentuat 10-11 serpentine, şi ne conduce la izvorul Munk, sub o stâncă înaltă de apox. 30-40 m (foto 20). Foarte putin mai sus de la plecare, până să ajungem la izvor, găsim un vechi rezervor de apă (foto 12). Pe un copac se află o săgeată cu direcţia spre izvor (foto 11). Găsim în preajmă şi alte săgeţi indicatoare spre diverse obiective. Depăşim valea unui mic pârâu pe partea cealaltă, traversăm pe un podeț din lemn (foto 14) și urcăm mai departe pe aceeași potecă. Pe un alt copac se află o săgeată cu direcţia spre foişorul galben. Urcăm și întâlnim un foișor galben unde facem un scurt popas cât să bem un ceai și să admirăm împrejurimile (foto 23). Ne deplasăm mai departe spre foişorul Ciorici și spre Grota cu Aburi. În continuare urmăm ambele marcaje, triunghi albastru si bulina galbenă, iar poteca urcă în serpentine lungi, domoale. Ajungem destul de repede la o intersecţie unde marcajul triunghi albastru se desparte de marcajul triunghi rosu, și coboară spre Grota Haiducilor, pe care și noi o să coborâm la întoarcere. Marcajul nostru, triunghi roșu, urcă. Iată că ieşim pentru scurt timp din pădure, în dreptul unui minunat punct de belvedere (stânca Sisi) unde se află Foişorul Ciorici (foto 29). De pe o stancă de calcar, cu lapiezuri, avem o bună perspectivă spre abruptul Muntilor Suscu şi Hurcu din Munţii Mehedinţi (foto 31). Aici întâlnim mai multe plăcuţe indicatoare, printre care şi cea spre Grota cu Aburi care ne indică că am avea 10 minute de mers până la ea. Alegem să coborâm pe marcajul punctul galben spre direcţia nord (foto 36), şi după mai puţin de 10 min. ajungem. Poteca coboară prin pădure făcând serpentine mai strânse și destul de abrupte, chiar alunecoase pe alocuri. Intrarea are o treaptă, la baza căreia ies aburi fierbinți și parcă un huruit continu se aude, cum apa ar clocoti într-un spațiu îngust (foto 42). Urcăm deasupra treptei de sub care ies aburii și exploram pentru scurt timp grota care este o pestera îngustă, de doar 14 m lungime. Urcăm înapoi spre foişorul Ciorici, în spatele căruia se mai află alte câteva stânci, pe marginea unei prăpăstii, de unde ne oprim pentru câteva poze şi admirăm o bună parte din munţii Mehedinți și Valea Cernei spre aval, apoi ceva mai spre stânga şi spre amonte (foto 47). Din vecinătatea acestui foişor se desprinde un traseu spre Foişorul Roşu / Poiana cu Peri. Revenim pe Vârful Ciorici şi continuam urcusul pe poteca marcată cu triunghi albastru spre Foisorul Rosu (foto 48). Ajungem pe Vârful Elisabeta (629m alt.) şi la foişor, unde ne oprim pentru alte câteva poze (foto 50). Aici putem zări spre vale o parte din staţiunea Băile Herculane. De la locul de popas, continuăm să urcăm, ocolim o zona stâncoasă prin stânga, şi ajungem la un adăpost părăsit, o căsuţă din lemn (foto 60). Mai departe ne înscriem pe o şa mai largă, umbrită de pădure, şi în final ieşim pe culmea munţilor Cernei (foto 66), în Poiana cu Peri (768m alt.). Aici întâlnim marcajul de creastă banda roşie ce vine din stânga, de la Gara Băile Herculane, şi continuă spre culmile din ce în ce mai înalte ale Munţilor Cernei. Din Poiana cu Peri se poate continua pe poteca de culme a muntelui, sau putem să ne întoarcem în staţiune pe varianta directă, pe Cracul Arendaşu, a cărei potecă solicită puţină atenţie până la intrarea pe traseu (foto 75). Poteca ne conduce pana la un popas din apropierea izvorului Munk, unde intâlnim marcajul bulina galbena (foto 82). Continuăm la stanga pe el si intersectăm traseul pe care am urcat ca apoi sa ne inscriem pe marcaj triunghi albastru ce ne conduce spre malul Cernei, insă nu înainte să vizitam Peştera Hoţilor/ Grota Haiducilor. Avem de urcat câteva trepte şi de trecut de o poartă metalică (foto 95)
1. Piata Hercules.
Dezamăgirea mare a fost însă centrul vechi al stațiunii Băile Herculane: din păcate Baile Herculane este un oraș plin de tristețe, având clădirile și atractiile turistice foarte degradate, în care nu s-au mai făcut investiții de câteva decenii, lăsate în paragină. Deși se văd urme de renovare/reabilitare, prin stațiune bântuie un aer de oraș părăsit 😞.
2. Locul unde am lăsat mașinile.
3. Ne uităm în jur. Undeva aici ar trebui să fie începutul traseului de creastă, cu săgeţi indicatoare spre traseele şi obiectivele pe care le vom vizita.
4. Urmăm scările din Piaţa Hercules din stînga izvorului termal Diana, aflat în centrul istoric.
5.
6.
7.
8. Urmează o cale clară care urcă în serpentine pînă la izvorul Munk.
9.
10.
11.
12. Rezervorul de apă.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20. Ajunşi aici observăm în peretele de stâncă (jos la baza ), izvorul
21. De la Izvorul Munk continuăm urcusul în dreapta pe poteca cu punct galben până la locul numit Foișorul Galben, unde se află primul vârf al muntelui, cunoscut sub numele de Piscul Jubiliar
22. Dupa doua serpentine suntem pe Piscul Jubiliar, unde întâlnim un mic foișor. Am citit undeva că Piscul a fost numit astfel datorita evenimentului din anul 1896 de la Herculane cu prilejul inaugurării canalului Porțile de Fier (astăzi aflat sub apele lacului).
23.
24.
25. O privire pe hartă asupra traseului.
26. De la Piscul Jubiliar urcăm în continuare şi curând ajungem la un alt drum. Aici traseul se desparte. la stânga traseul nostru iar la dreapta traseul marcat cu triunghi albastru (programat pentru coborâre), care vine de dincolo de Hotelul Roman, ce trece pe sub Peștera Hoților și urcă 5-6 serpentine până la acest loc de întâlnire.
27.
28.
29. Înainte sa ajungem la Grota cu Aburi, la Piscul Ciorici (413 m). Aici este o constructie din lemn oferind o priveliste fantastica spre Valea Cernei, dar si spre Muntii Mehedinti, precum vf. Hurcului si Șuscu. Tot aici apare un marcaj ce indică faptul că mai sunt 30 minute de parcurs până la Foisorul Roșu.
30.
31. Ne abandonăm pentru câteva minute rucsacii, și mergem ușor spre diferite părți ale acestui loc, pentru a admira abruptul Muntilor Mehedinţi.
32.
33.
34.
35. Inainte de a ajunge la Grota cu Aburi, apare un marcaj ce indica faptul ca mai sunt 30 minute de parcurs pana la Foisorul Rosu.
36.
37.
38.
39.
40.
41.
42. Grota cu Aburi este o pestera ingustă, de doar 14 m lungime, încărcată cu vaporii degajați de apă unui izvor termal care tasneste prin crapaturile peretelui din stanca. Intrind in pestera auzim bolboroseala aburului.
43.
44.
45.
46. Revenim pe Vârful Ciorici şi continuăm urcuşul prin pădurea destul de rară de carpen şi frasin, pe poteca ce se înscrie pe muchia muntelui, marcată cu triughi albastru.
47.
48.
49. Dupa circa10 -15 min, şi după ce am ocolit un vărf stâncos prin dreapta, ajungem pe Varful Elisabeta (625m alt.) Aici intâlnim foisorul roşu, o construcție din lemn masiv amplasat pe un vârf de munte.
50.
51. Perspectiva era interesantă pentru că de aici se deschide o priveliste fantastică spre Masivul Domogled, Valea Cernei şi stațiunea Baile Herculane.
52. Vedere din Cernei spre Mehedinți
53. Ajunsi aici luam o pauza de masă şi privim panorama care se deschide larg spre Valea Cernei și abrupturile Munţilor Mehedinţi. O priveliste fantastica spre Baile Herculane, o zonă de vis, înconjurată de munți, izvoare și păduri.
54. Dupa pauza facuta continuam drumul tot in sus dar mai lejer, poteca fiind foarte usoară.
55. De la acest ultim foișor, ocolim o zonă stâncoasă prin stânga, şi continuăm să urcăm pe culme.
56. Înainte de a ajunge la Foisorul Rosu, apare un marcaj ce indică faptul că mai sunt 50 de minute până la Poiana cu Peri.
57.
58.
59. O potecuță urcă domol prin pădure, pe un picior de munte, iar mai apoi ajungem la o căsuţă, un adăpost părăsit.
60. Minunat loc de popas.
61.
62. Poteca continuă pentru o bucată scurtă pe o porţiune orizontală ca apoi să ne înscriem pe povârnişul unei a doua pante împădurite şi în final ieşim în Şaua Poiana cu Peri (768m alt.) dar un pic mai sus găsim și Poiana Cicilovete sau Poiana Lungă.
63.
64. Traseul iese în poteca de creastă a Munţilor Cernei (marcată cu bada roşie), putin mai la sud de saua Poiana cu Peri.
65. Izvorul Elizaveta ar fi trebui să fie aproape de traseul triunghi albastru, nu l-am văzut însă nici nu l-am căutat.
66. În final ieşim în vârful Poiana cu Peri (760 m alt.).
67.
68. Ne aflăm pe culmea Munţilor Cernei, iar de aici avem privire înspre vest (Mehadia). De aici se coboară lin prin poieni şi livezi .
69. În locul în care ne uităm, în sfârșit scăpăm rucsacurile, fără să știm dacă greutatea sau căldura ne-au deranjat câteva ore. Da - este foarte cald. Aici este finalizată o etapă din traseu pentru că va trebui să ne reintoarcem pe un alt traseu.
70. Poza de grup
71. Din Poiana cu Peri se poate continua pe poteca de culme a muntelui, sau putem să ne întoarcem în stațiune pe marcajul triunghi rosu, a cărui potecă trece pe Cracul lui Arendașu.
72.
73.
74. Revenim în şa şi ne înscriem spre sud-vest cu poteca de creastă banda rosie, urmând să o părăsim repede spre sud-est pe triughi rosu, după ce întâlnim ruinele unei gospodării.
75. Traseul trece printr-o zonă cu pădure de fagi, unde menţinerea potecii de creastă solicită puţină atenţie.
76. Deși nu există urme, iar marcajul este destul de prost, mergem de-a lungul coamei.
77. La un moment dat ajungem la ruinele unei gospodarii unde marcajul triunghi rosu se desparte de marcajul de creastă banda rosie (769 m alt), care se îndreaptă spre (sud), gara Băle Herculane. Din acest punct ne orientăm spre stânga (sud-est) pe Cracul lui Arendaşu, printr-o pădure rară de stejari şi carpeni. Poteca are un caracter mai dificil deoarece traseul coboară sustinut direct pe versant până la un punct de popas unde intersectează poteca marcată cu bulină galbenă.
78. În Poiana cu Peri se află cîteva ruine de sălașuri țărănești și grădini protejate cu garduri din lemn.
79.
80.
81.
82.
83.
84. Ajungem la un punct de popas, unde intalnim marcaj punct galben ce urcă din strada Zăvoiului, pe lângă pârâul Valea Mare, apoi pe câteva serpentine mai largi până pe Platoul Coronini, care se îndreaptă spre Izvorul Munk.
85.
86. Poteca este lina și coboară ușor, iar noi din acest punct facem stânga. În câteva minute am ajuns deasupra izvorului Munk unde se deschide o mica panoramă spre Piscul Jubiliar.
87. După puțin timp ajungem la pârâul Munk, unde traversăm pe partea cealaltă continuând tot în dreapta. Jos sub noi puțin mai la dreapta se afla izvorul Munk.
88. O secțiune scurtă a unei abordări mai clare este înaintea noastră. Locul aici fiind foarte sălbatic, nu este potecă și nici marcaj, aşa că merg mai departe pe firul apei pentru a vedea unde conduce. Cu toate acestea, nu avem nici o îndoială că aceasta este direcția cea bună, dar voiam puțină aventură. După câțiva zeci de metrii trecem repede în căutarea unei abordări a traseului spre creastă pe versantul din stânga.
88. Speram să vedem și animale sălbatice în această zonă, special căprioare. Am gasit foarte multe urme cum căutau mancare.
89. Atacăm o pantă abruptă "drept înainte" spre piscul Doda (504 m). Urcăm cu îndrăzneală prin prinderea tufișurilor și a ramurilor de copaci. Un amestec de grohotiș, spini si cregi uscate ne îngreunează foarte mult ascensiunea. În cele din urmă renunțăm, era tot mai abrupt și stâncos și nu stiam ce ne asteaptă mai sus. Concluzie: aceasta nu este calea noastră, așa că ne întoarcem.
90. Ne întoarcem la "descoperirile" interesante și la poteca de mai devreme care este mult mai sigură. Mă bucur totuși că am avut acest curaj urcănd și până aici.
91.
92. În continuare coboram în serpentine largi, prin pădure spre Grota Haiducilor, ieșind apoi la drumul asfaltat lângă Hotel Roman, dar nu înainte de de a vizita grota.
93.
94. Ajunși jos aprope de stradă, poteca intră în stânga spre Pestera Hotilor. Niste săgeți indicatoare ne indică exact locul așa că nu avem cum să ratăm.
95. Ajungem la peșteră, și mă bucur pentu că o găsim deschisă. Puțin mai jos găsim un afiș cu taxa ce trebuie plătită la intrare (5 lei), însă nu era nimeni căruia să-i plătim acești bani. Avem de urcat câteva trepte betonate şi de trecut de o poartă metalică și am ajuns.
96.
97. Din sala în care ne aflăm, ne abatem spre stânga faţă de sensul de intare şi ajungem într-o sală mai mică care are o spărtură ce comunică cu exteriorul
98. Revenim în dreptul intrării şi urcăm nişte trepte. Sala în care ajungem comunică şi ea cu exteriorul printr-o imensă fisură largă, protejată şi ea cu o balustradă.
99. De aici ne îndreptăm spre următoarea sală trecând printr-o intrare triunghiulară. Peştera are multe iscălituri, unele foarte vechi.
100. Ajungem într-o sală de formă aproape circulară, înaltă. Podeaua este alunecoasă atunci cand este umedă, aproape că era să cad.
101. Înainte de a cerceta sala privim spre înapoi.
102.
103.
104. După ce coborâm de la Peştera Hoţilor pe scările de beton intersectăm poteca triunghi albastru pe care noi am coborât. De aici se coteşte la stânga, şi după alte câteva scări de beton ajungem un pic mai în amonte de Hotel Roman.
105.
106. Panou fixat în stâncă cu indicaţii despre Peştera Hoţilor, aflată la câteva minute mai jos.
107.
108.
109.
110.
111. Tura nu e foarte grea dar adună vreo 15 km. cu peste 1000 de metri diferență de nivel.
112.
113.
114.
115.
116.
117. Staţiunea are o istorie de peste 2000 de ani şi este, după părerea mea, una dintre cele mai frumoase staţiuni montane din România. Vestită pentru apele termale binefăcătoare încă din perioada romanilor, cei care au şi pus bazele acestei staţiuni. Băile Herculane este poziţionată într-o zonă foarte frumoasă, unde un turist are ce vedea şi admira. Din păcate, gloria de altă dată a acestei vestite staţiuni a cam apus.
118. La final! A fost o tură în care ne-am simtit bine, și ne-am întors cu amintiri frumoase. Berea și pizza foarte buna (Yummy, yum), au făcut un final și mai frumos. Fiecare experientă de drumeții a fost o emoție și m-am simțit bine să fiu aici și să experimentez muntele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.