Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Informații utile pe scurt: Te ducem în cele mai sălbatice zone din munții Retezat, pe cele mai bune trasee și trasee! Data: 17 Martie 2018 Cu mașina: Timișoara - Caransebeș - Hațeg - Ohaba de sub Piatră - Nucșoara - Cârnic Traseu: + Cârnic - Cabana Gențiana (1672 m, 3.5 ore, mediu, porțiuni de urcare abruptă) - Lacul Pietrele (1990 m, incă circa 2 ore) Trekking în Retezat. Luna martie reprezintă pentru multă lume, inclusiv şi pentru mine, prima lună de primăvară. Ghiocei, soare sau revenire la viață, însă acest lucru nu se întâmlă şi în Retezat. Dar nu-i mereu la fel, multe lucruri din natură par să o ia razna de ceva timp şi nimic nu mai e ce-a fost. Nu e soare, dar e bine. Ne aşteptăm să plouă. A-nceput de ieri să cadă , câte-un fug de nea cu apă. Drumul spre Retezat: Vremea era aşa cum nu îmi doream să fie. Am plecat, deși am avut ceva rețineri când am auzit că o să plouă toată ziua sau va fi lapoviţă. Ca să ajungem în inima Retezatului, am ales varianta dinspre Hațeg. De pe drumul DN66/E79, în localitatea Ohaba de sub Piatră se urmărește indicatorul spre Nucşoara. Suntem în partea nordică a Retezatului şi avansăm pe principala cale de acces spre Cârnic cu o scurtă oprire în Sălaşul de Sus. Drumul din Nucsoara pana la Carnic este partial asfaltat. Din cei 6 km, 4 sunt asfaltati restul până la Cârnic, e de pământ. Sunt câteva denivelări chiar înainte de Cârnic, care pun ceva probleme la masinile mai joase, dar cu mai multă atenţie se poate trece. În caz contrar, se pot lăsa mașinile și înainte de Cârnic - există loc suficient pe marginea drumului . Ajunşi la Cârnic, localitate formată din câteva case, ne-am lăsat maşinile într-o parcare undeva aproape de drumul forestier, pe dreapta. Am luat-o pe jos pe forestierul care ajunge până la Complexul Pietrele, însă, la un moment dat am părăsit drumul. Așadar am părăsit drumul forestier și am urmat o potecă marcată cu marcajul . Această potecă e o variantă mai scurtă a drumului până la Gențiana. Se poate merge și pe la Complexul Pietrele și apoi spre Gențiana, dar, dacă nu vrei musai să vizitezi Complexul Pietrele, nu prea e vreun motiv să mergi pe acolo. Noi am mai fost în urmă cu o lună şi nu mai avem vre-un motiv să mergem pe acolo. Urcarea, imediat după ce părăsim drumul forestier, este destul de abruptă, aşa că inaintăm mai încet deoarece sunt porţiuni cu gheaţă şi alunecă. Peisajul este frumos iar valea pârâului Pietrele însoţindu-ne în permanenţă în partea stângă, te face să uiți de panta abruptă dar și de kilogramele pe care le cărăm în spate.
Așadar, aici puteti urmari filmul
Panou la intrare, frumos si bine ingrijit. Sper să reziste cât mai mult în forma actuală. Aici este locul unde ne-am lăsat maşinile.
La scurt timp după ce ne-am urnit facem un scurt popas: spre stânga se desprinde, aşa cum arată şi un indicator, o potecă transformată în scară de lemn care coboară la Cascada Lolaia.
Cascada Lolaia - Nu este foarte impresionantă, ea are în jur de 10 m, dar merită totuși vizitată.Căderea de apă de pe cursul Râului Nucşoara este nervoasă şi plăcută privirii.
Ne reluăm drumul la deal spre cabana Gențiana. Apare și zăpada care face urcușul mai interesant.
Prin pădure zăpada începe să fie un pic mai mare, dar poteca e bătută și clară, nu avem nevoie incă de rachete.
Accesul la Gentiana, se poate face, fie pe la Cabana Pietrele dreapta, fie se urmăreste marcajul spre stânga şi urcă prin pădure cam 1 h -1 h jumăte până când iese cam la 40 de min de Cabana Gneţiana, în marcajul care vine de la Pietrele. Sunt drumuri de acces la cabane prin pădure frumoase care pot fi făcute fără nici o grijă și invers fără a exista vre-o dierenţă legată de dificultate.
Continuăm așadar urcușul, pe poteca adâncită de trecerea atâtor oameni. Zăpada este înghetată doar acolo unde este umbră - pe unde bate soarele te afunzi bine în zăpadă.
Nu după mult timp întâlnim indicatorul la stânga spre Tăul dintre brazi (singurul lac din Retezat format prin alunecare de teren și care se află normal între brazi).
Traseele de iarna prin Retezat au și porțiuni care pot deveni delicate, porțiuni mai alunecoase. Uneori panta devine abruptă, scurtăm printre pietre, avansăm uneori mai greu, alteori mai ușor, dar ne descurcăm bine.
Cascada Maria Magdalena, acoperită de zăpadă.
Urcare spre Genţiana. Poteca era îngustă și nu aveai cum să mergi câte doi - încolonarea ca la grădiniță.
Așadar ajungem până la un punct de bifurcație între marcajele și . Aici există o bancă unde poți să te odihnești și să lași bagajele din spate. O mică pauză e tot ce-ți trebuie să-ți încarci bateriile pentru ce urmează. La stânga, pe marcaj , o iei spre Gențiana (30 min) și la dreapta, pe marcaj , se poate merge spre Complexul Turistic Pietrele (20 min).
După o pauză de fotografiat şi după ce ne-am mai tras sufletul, continuăm urcarea spre Gențiana, tot aşa printre bolovanii acoperiţi de zăpadă - indicatorul cu 30 de minute până la cabană îţi dă curaj pe potecă bine bătătorită şi aproape la fel de solicitantă ca şi cea de până acum.
După un urcuș, care aveam impresia că nu se mai termina, am ajuns la Cabana Gențiana (1672 m)
Ajungem la cabană după circa 3 ore. Ne lăsăm rucsacurile și intrăm în sala de mese, unde mâncăm sau bem câte un ceai cald care costă doar 2 roni cana. Mai întâlnim aici şi alți drumeți care... unii se odihnesc iar altii pleacă mai departe pe trasee.
Gențiana e un fost refugiu, „upgradată” la nivel de cabană, și este un bun loc de cazare pentru ture în Retezat. De aici distanțele către orice obiectiv sunt scurte. Cazarea este 30 roni de persoana, iar condițiile sunt de cabana modestă, nu poți să ai pretenții într-o zonă atât de izolată.
Vânt, ploaie şi frig - aşa s-a manifestat vremea aici. Stau destul de înfofolit, să mă protejez de vântul puternic care bătea afară.
În cele din urmă pornim la deal. De aici, intrăm pe ultima sută de metri de dinainte de Tăul Pietrele. Desigur, la figurat, că tare bine era dacă erau doar 100 de metri până acolo. În realitate, nu sunt 100 de metri nici ca distanţă, nici ca diferenţă de nivel. Mai avem circa două ore de mers.
Nu se știe cum va fi zăpada mai sus si dacă va fi poteca. Așa că ne luăm rachetele şi urcăm prin zăpadă suficientă şi moale până la un bolovan mare, numit Bordul Tomii. Mai ușurăm în felul ăsta și rucsacul, dar şi ceva mai liniștiți că nu ne scufundăm în zăpadă.
Până ajungi la Lacul Pietrele (1990 m) reluam urcuşul spre zona jneapanului. Aici vantul ne ia in primire de cum iesim din padure si ne face sa muncim dublu pentru fiecare pas, în rest e o urcare destul de ușoară cu exceptia unei singure pante mai abrute.
La scurt timp după ce am lăsat în urmă cabana, traseul iese din pădure şi au apărut sub zăpadă jnepenii, pe care trebuie să-i evităm, că altfel ne scufundăm prea mult printre crengile lor chiar şi cu rachetele în picioare. Poteca nu e evidentă, așa că mergem pe unde putem, dar în general urcăm fără dificultăți.
Peisaje spectaculoase peste tot, plus sentimentul de bucurie dat de faptul că am reuşit să ajungem si până aici.
Ne angajăm înt-un urcuş solicitant şi ajungem până în apropiere de lacul Pietele, la o stâncă numită Bordu Tomii.
Bodul Tomii - facem un popas la adapostul stâncii. Cand ne-am ascuns după ea, și vântul nu ne-a mai biciuit cu forța lui, ne simteam ca în sufragerie. Cei drept, nu mai plouă, dar, aici avem parte de o altă surpriză neplăcută. Afară e ceață şi vizibilitatea este foarte redusă, după ce la Genţiana a plouat şi a fost lapoviţă. Păi ce-i asta? Noi am comandat soare și cer senin!
Era frig, ceață, așa că nu am stat mult timp pe loc pentru că te răcești rapid, plus că începi să simți frigul mai tare decât atunci când mergi. Am pornit spre destinaţia finală chiar dacă vizibilitatea era redusă şi nu vedeam nimic la câţiva merii.
Pornim totuși până spre Lacul Pietrele, cu speranța că ceaţa va dispărea tot aşa cum a apărut. Orientarea e grea când e ceaţă insă nu asta era problema, speam să ne bucurăm de privelişte.
Lacul Pietrele se află la 1 990 m alt, pe una dintre cele mai cunoscute trasee de acces către Lacul Bucura. Orizontul fiind dominat de impunătoarele piscuri ale Stânișoarei, vârfurilor Bucura II și Custura Bucurei lacul are un decor deosebit de pitoresc.
Iarna lacurile sunt acoperite de zăpadă, abia dacă le poti distinge. Ceaţa persista, aşa că pauza a fost una scurtă la Lacul Pietrele şi facem cale-ntoarsă spre Genţiana.
Pornim așadar spre vale. Am mai fi stat, dar era vânt puternic și seara se lăsa peste noi rapid. Am luat viteza - ia priviți ce ușor coboram cu vântul în spate. Cineva să ne oprească!
Nu uităm să privim și în urmă – Arată super!
Mai aveam de mers până la Genţiana încă vre-un ceas și jumătate și de acolo înapoi la maşini, via Cabana Pietrele.
La cabană ajungem destul de repede, pate mai repede decât am estimat, şi facem o scurtă pauză cât să bem un ceai, apoi ne luăm rămas bun de la cabanier cu promisiunea de-a reveni, și mergem mai departe spre vale, prin pădure. Potecă e de-acum destul de bătătorită, așa că mergem destul de lejer la vale, dar suntem atenți cum mergem, sau pe unde mergem ca să nu alunecăm.
Plecăm de la Gențiana în coborâre pe traseul pe care am urcat marcaj . Ajungem rapid până la un punct unde traseele se despart. Având în vedere că mai avem suficient lumină, de aici o luăm pe marcaj să vedem ce ne bucură ochii pe trseul spre Complexul Turistic Pietrele (20 min). De-aici înaintarea e un pic mai greoaie - alunecam sau mă scufundam prin zăpada adâncă, când imi era lumea mai dragă
Si astfel ajungem la Complexul Turistic Pietrele
Zăbovim doar cât să facem niște fotografii și pornim incolonați la vale spre Cârnic, unde erau mașinile.
Cabana Pietrele 1480m
În această zonă: se găsește un izvor cu apă potabilă de unde vă puteți alimenta.
Poteca e frumoasă, dar apoi ea se transformă în drum forestier și până la Cârnic zăpada incet incet dispare.
A fost interesant și faptul că zăpada era doar până la o anumită altitudine, la nivelul pădurii ea dispărea rapid, iar în vale nu mai era zăpadă deloc.
Si astfel am încheiat excursia de primăvară din Retezat, care pentru mine a fost una spectaculoasă de iarnă alături de minunatul grup format din alte 9 persoane si cu mine 10. Pe lângă plăcerea de merge pe munte noi ne-am închegat prieteniile cu aceia care stiu să traiască clipa, stiu să dovedească solidaritate cu restul grupului, și care mai presus de orice, sunt oameni. Pe ultima porțiune spre maşini mergem deja printr-o altă lume, povestind minunatele aventuri deja petrecute prin alte drumeţii, dar şi cu gândul la mâncare, un loc unde să ne putem opri în drum spre casă. Peisajele văzute până acum au fost incredibile, şi dacă ar fi să caracterizez Retezatul într-un cuvânt acesta ar fi bolovani, mulți bolovani. Pe ei calci sau îi eviți. Sunt în vale, sunt peste tot. Acum sunt sub zăpadă iar acest lucru a fost un mare avantaj. A fost o zi plină, în care am parcurs un traseu interesant. În total am mers circa 9 ore, si circa 1000 m difernţă de nivel.
S-a așternut iarna și aici cu ale ei veșminte înghețate, și pline de mister. Prin urmare am luat iarăși drumul muntelui. Planul e destul de simplu, sâmbătă dimineața pornim spre Ilova, până la capătul satului (mai aproape de poalele munților). Frig aici în această dimineață -20 °. Și totuși asta nu ne-a împiedicat absolut deloc să ne bucurăm de o tură de trekking în natură. De îndată ce oprim maşina, căutăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm. Pornim la drum pe traseul desenat spre dealul Piatra Ilovei, situat în partea sud vestică a munților Țarcu din apropierea satului Ilova. Relieful regiunii este accidentat, vârful fiind situat la 874 m altitudine. Colegi de tură: Mely și Liviu Călătorii în pandemie Suntem la altitudinea de 490 m, la poalele vârfului Piatra Ilovei, şi suntem decişi să urcăm până în vârf. Ilova: strada principală Așadar, ne-am stabilit plecarea de aici De la ieșirea din sat se cotește la stânga și se intră pe un drum posibil plin de noroi, am avut noroc că er
Munţi, munţi, munţi! Altceva? Tot munţi. Ultima ieşire din luna Ianuarie ne poartă paşii spre Vârful Babei (1833 m alt.) din Munţii Cernei, o tură care s-a desfăşurat în condiţii de iarnă primăvăratică. Din nou provocare, descoperire și distracție. M-a mâncat tălpile să încerc ce nu am reuşit în urmă cu două săptămâni. Vorba aia! Vrei traseu ? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă, pricipalul e să ai vreme bună, nu mai contează când te întorci dacă ai frontală. Am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se anunţă faină cu câteva zile înainte de weekend. Şi chiar aşa a fost. Zic băi...nu se poate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost! Pentru că aveam intenţia de a face traseul, pornim de dimineaţă din Timişoara, şi iată-ne în Cornereva, sâmbătă la 9:30, departe de oraşul zgomotos. Parcăm maşina ca de obicei în Zmogotin, cătunul îconjurat de dealuri supebe dar şi de un alb care îşi clăteşte prospeţimea în soarele cald, şi împeună cu alţi 11 începem să urcăm pe un crac ce ies
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.