Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Cum m-a lăsat bicicleta în pustietate la peste 44°C

De la -
Imagine
Să pleci la drum pe o caniculă de 40°C la umbră pare o nebunie, dar dorul de pedalat și dorința de a aduna kilometri au fost mai mari. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit la drum. Am început prin Pădurea Verde, profitând de umbra copacilor, dar adevăratul test a început pe drumul de pământ spre Cernăteaz și Murani. Fără umbră, cu aerul arzând la peste 44°C resimțite, hidratarea deasă a devenit regulă de supraviețuire. Salvarea de moment a venit la magazinul de la intrarea în Murani, unde o sticlă de apă rece de la frigider m-a repus pe picioare. De acolo, am ajuns pentru a treia oară într-o livadă din zonă. Deși nu mai speram să găsesc ceva, pomii erau încă plini de cireșe și vișine uriașe. Mi-am umplut burta cu vișine până la refuz, lăsând loc doar pentru câteva cireșe. Am continuat tura pe drumurile agricole, printre lanuri de grâu deja secerat și baloți de paie, ieșind în asfaltul dintre Seceani și Fibiș. După o reîmprospătare cu sifon la un aparat stradal din Fibiș, am sc...
Trimiteți un comentariu

Povestea Crofnelor Pufoase

De la -

POVESTEA UNEI GOGOȘI pufoase la SATCHINEZ


GOGOSI rotunde, grase și PUFOASE, CA LA BUNICA
Ce zi, ce tură. Ziua de Week-end ce a trecut 27.10.2018, a fost una plină de… gogoși dar și de un supliment bun de prună. Mai debrabă de povești legate de bicicletă, dar povești super faine în cadrul unui super eveniment organizat de Mircea. Am plecat de dimineaţă de la Catedrală, la ora 9:00, 25 persoane cu stări de spirit diferite și cu bitzele pregătite pentru o tură de asfalt.  
Itinerarul stabilit era urmatorul: Catedrală-Pădurea Verde-Centura-Sânandrei-Cărani-Băile Calacea-Bărăteaz si Satchinez, unde ne-am bucurat de primirea gazdei noastre doamna Anca la o gustare de gogogși sau CROFNE cum se mai spune în zonă. 
Anul trecut am mâncat o singură dată gogoși pentru că nu mă prea omor eu după ele, iar atunci când le mănânc mi le plac fierbinți. Ei bine, ce m-a ținut deoparte de tava cu moț așezată în fața noastră, a fost chiar faptul că nu mai erau…fierbinți. Defapt erau patru tăvi în care gogoșile rotunde și parfumate se lăfăiau să ne facă în ciudă. Am luat una, să-mi potolesc pofta și m-am tras într-o parte în timp ce restul se înghesuiau să ia din tavă pe cea de-a doua sau a treia. Mereu când vine vorba de gogoși și langoși, ambele fierbinți. Știu că nu e bine să mănânci fierbinte nimic. Dar ce rost are să vorbim despre asta dacă mie așa mi le plac. Dupa ce mușc, sunt surprins de gustul intens al acestui preparat, gogoși mai bune nu am mâncat. Sunt foarte bune și reci cele de la Satchinez. Bucurie mare și toți fericiti dar și mai fericiți când pe masă a fost pusă și licoarea de prună, foarte bună și ea, hmm de mai era. Am stat și i-am privit pentru o clipă, apoi am mai luat o crofnă, și încă una și tot așa până nu am mai putut mânca. 


Mai bune gogoși nu am mâncat, și sunt relativ simplu de preparat.
Mie îmi plac lucrurile simple, iubesc lucrurile simple și bune, de asta vă spun că o mâncare bună nu înseamnă neapărat o mâncare scumpă 

Pe traseu. 

Băile Calacea 

Gazda doar zâmbea, și cu drag... gogoși ne aducea. 


Bucurie mare. Gogoșile apăreau și erau imediat înhățate 


Aroma ajungea până la mine. Am închis ochii și m-am trezit copil din nou. Le priveam, le miroseam și le țineam un pic sub limbă, ca să simt toate aromele.


Ne-am răsfățat cu aceste gogoși delicioase  



Bucuria de pe fața noastră era evidentă. A fost o tură cu momente frumoase și multă voie bună. Tururi perfecte de fiecare dată, graţie persoanelor prezente. Multumim gazdei noastre doamna Anca, dar și lui Mircea pentru tură.

 Sentimentul acela plăcut de oboseală după o zi în care ai pedalat, mie personal mi se pare nemaipomenit. Îmi dă senzația că am realizat ceva, că timpul nu a trecut degeaba pe lângă mine. Eforturile sunt până la urmă răsplătite, mai ales atunci când sunt făcute cu drag, când sunt făcute cu plăcere.

Relive 'Morning Ride'


Locația: Satchinez, România
Totul a plecat cu mult timp în urmă, pe vremea când eram copil și îmi imaginam tot ceea ce trăiesc astăzi. Mă dau pe două roți de mic copil dar mai serios m-am apucat pe la 16 ani când, m-am bucurat de prima mea semicursieră marca "Sputnik" ( până atunci îmi ocupam timpul cu o "Ucraina"). M-am şi aventurat în primul meu circuit mai lung (alături de Marcu Titi, un bun amic de-al meu) plecând de la Timișoara către Lipova, Arad și înapoi. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, mi-am angrenat și cei doi copii ai mei, Cristi şi Roxana, care-mi susțin entuziasmul și pedalează alături de mine explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Părerile dumneavoastră.

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Poiana Marului - O noapte la cort

De la -
Imagine
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă...  Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Citiți mai multe

Pe două roți prin Banatul Montan: De la înghețata din Grădinari în codrii Dognecei

De la -
Imagine
 Cum am transformat o zi toridă într-o aventură pe bicicletă prin pădurile Banatului Toate aventurile mari încep cu o alarmă care sună prea devreme și cu un plan bine pus la punct. Pentru noi, destinația de weekend a fost clară: potecile umbroase și provocatoare din Banatul Montan. Însă, până la prima pedală în Bocșa Română, drumul echipei noastre s-a împărțit în două strategii complet diferite de deplasare.  În timp ce ceilalți doi coechipieri, Marius și Zoli, au ales spiritul clasic de vagabondaj al bicicliștilor și s-au îmbarcat în trenul spre Bocșa, eu și fiica mea, Roxana, am optat pentru varianta pe patru roți. Am încărcat bicicletele pe mașină și am părăsit Timișoara dis-de-dimineață, lăsând în urmă agitația orașului. Planul era simplu: ne întâlnim cu toții în gara din Bocșa Română, facem joncțiunea echipei și dăm startul aventurii. Drumul cu mașina ne-a dat timp să ne încărcăm cu entuziasm pentru ceea ce avea să urmeze: o zi lungă de pedalat, pante solicitante și promi...
Citiți mai multe