Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr

Si iata... octombrie vine

Descoperind locurile de vis din jurul Timișoarei

Ziua de sâmbătă, 13 octombrie 2018 - a adus vreme frumoasă și temperaturi ce s-au apropiat de 20 de grade Celsius, drept pentru care am parcurs un traseu-circuit prin natură, cu bicicleta. Poate că nu știați... dar se poate ajunge la Buziaș și pe trasee ocolitoare, scopul fiind de a descoperi, dincolo de agitația și aglomerația de zi cu zi, frumusețea lui octombrie de pe malul Bega, Luncii Timișului și a Pădurii Chevereșului. Păi vremea era nu frumoasă, extraordinar de frumoasă chiar dacă în ultima vreme timpul s-a mai răcit. Căldurile toropitoare și soarele arid au lăsat loc aerului mai rece, reamintindu-ne de toamna cea gri. 
Este vorba despre o plimbare pe bicicletă până la Buziaș și înapoi. Stațiunea mi-a fixat o întâlnire importantă, încă înainte de lăsarea întunericului. Pornisem la drum pentru care nici o emoție nu mă încerca, venise timpul mult doritei drumeții solitare, altminteri sunt omul agitat al neliniștii, al nerăbdării.  A fost zic eu, o bună ocazie pentru că am făcut puțină mișcare de recreere în sânul naturii”. Prea puțini mai sunt cei care mai găsesc timp pentru astfel de ieșiri, drumeții de câteva ore/o zi, sau pentru un weekend. Însă ce spui de faptul că cine pedalează, are mai multe posibilități să fie mai sănătos, mai fericit, mai împlinit? 
Parcurgerea câtorva kilometri fără nici un tovarăş de ”suferinţă” stingher, devine ocazia potrivită să-ţi aduni gândurile. Totuși, pentru unii activitatea apare mai degrabă încărcată de o monotonie exagerată, mi se întâmplă şi mie, şi de multe ori, renunţ să mai ies, în favoarea altor activităţi. 
Compania - cine a mers la pedalat măcar o dată împreună cu cineva, fie ă este vorba despre un singur partener ori de tot grupul, înţelege diferenţa. Aşadar, când nu te împaci cu ideea de a pedala doar tu cu tine, te poti dota cu un MP3 sau la fel de bine poți asculta muzica de pe telefon.
Faptul că ai experienţă, nu te scuteşte de accidentări. Până şi un profesionist poate suferi un accident în timpul unei deplasări pe bicicletă. De pildă, în caz de accident, este bine să ai pe cineva aproape, în măsură să-ţi dea primul ajutor. În plus, dacă obişnuieşti să te deplasezi în zone mai puţin populate, poţi avea ghinionul să dai peste persoane rău intenţionate sau peste câni. Astfel, pedalarea în compania cuiva devine şi o formă de protecţie împotriva riscurilor de genul. Nu mi s-a întâmplat însă e bine să se ţină cont de astfel de lucruri. 

În prezentarea de mai jos, vedeți fotografiile pe care le-am luat în timpul călătoriei.

Tură de Toamnă.
Un weekend în care e vorba despre un festin culinar tradiţional. 




Un traseu cu adevărat spectaculos este cel care merge pe malurile Begăi şi Timişului. Se pleacă din Ghoroda, de unde se urcă pe malul Begăi. 

Pornesc așadar pe la prânz, singur, către Bazosul Vechi.  Pedalez pe cursul canalului până la Remetea Mare, de unde țin mai departe cursul prin frumosul peisaj oferit de Canalul Bega.

Canalul Bega 


Loc pentru popas

Balta cu Nuferi Ghiroda.


Toamna, culorile, ah…culorile naturii…cine-a așezat galbenul lângă verde, n-a fost deloc un rânduitor diletant ci mai degrabă un adevărat artist! 


Fructele toamnei (Păducel)


Fâneţe și brânduşe.



Pe aici e pustiu şi mă bucur că îmi trăiesc aventura singur, doar eu cu bicicleta.



Canalul Bega



Păsunea de la Remetea Mare

Linişte, foarte multă linişte! Doar clopotul văcuţei, în liniştea asurzitoare! 


Bega în toată splendoarea ei

Si iată că am trecut și de Bazoșul Vechi, unde am oprit doar câteva minute la un magazin să cumpăr un suc şi ceva de mâncare. Am trecut prin sat și de acolo am căutat cumva să ajung la digul de la Timis. Ajung pe Lunca Timișului și trec pe lăngă o stână, dau de o turmă de oi, dar și de vre-o trei dulăi.

Prin lunca Timișului, pe un traseu deja cunoscut.

Nu știam ce arde, apoi am realizat că se făcea curățemia de toamnă, pregătirea pășunatului prin îndepărtarea și incedierea spinilor si-a buruienilor uscate.

Am trecut pe podul peste râul Timiș și ajung la Hitiaș în sat. Încet dar sigur, mă apropi de Buziaș. Un indicator arată că mai am doar 6 km.

Înainte de apus, și la doar 6 km până la Buziaș. 

 Un eveniment deosebit, cu mii de vizitatori, ceaune fumegânde, grătare încinse, vinul probabil că a fost, nu știu, mi-a ieșit în evidență berea și alte băuturi, cum dealtfel marea majoritate a bucătarilor - concurenţi au făcut Gulaş, și nu Papricaş așa cum e denumit acest eveniment (Festivalul Papricașului și a Vinului). A fost bun și gulașul, îmi place de mă înebunesc, dar nu este ceea ce promovează festivalul. Mi-as fi dorit sa mănânc un Papricaș, că... doar pentru asta am bâtut drumul până acolo .

Parcul de agement și partea de promenadă a sa cu arhitectura stațiunii în stilul arhitectural bizantin, cu sculpturi în lemn ce dau impresia unei uriașe dantelării.

Colonada de la Buziaș este simbolul orașului, și a fost creată în anul 1875 pentru promenadele împărătesei de Austria. Este cea mai lungă colonadă din Europa, ce le depășește chiar și pe cele celebre de la Karlovy Vary și Baden-Baden. 




 Nu am stat cât poate mi-aș fi dorit! Dar n-am ce face, lumina soarelui nu așteaptă așa că am fost nevoit să plec. O iau “pe-aici”. De la Bacova o iau la dreapta spre Sârbova până la pădure. Imediat la canton cotesc la stânga pe un frumos drum forestier din macadam, traversând pădurea.


 Am eu un dar de care sunt mândru dar care mă şi deranjează câteodată: reuşesc să observ multe lucruri mărunte şi aparent nesemnificative în jurul meu. Uite, de data asta, tabla care mă anunţă că pe drumul la dreapta e interzis. Eu am venit pe acest drum iar în cealată parte nu a fost nimic care să-mi interzică.

Am cotit la dreapta pe acest asfalt, apoi pe un alt forestier am cotit la stânga, traversând pădurea către Dragșina


Intrarea în pădure obligă: purtarea obligatorie a echipamentului de protecție dar și protecția obligatorie a capului.

Un alt panou informativ

Drumul forestier care mă scoate la marginea pădurii de către Dragșina.
Chiar dacă este pe plat, traseul de MTB cuprinde zone tehnice și spectaculoase, pe iarbă, pământ, pietriș sau prin pădure. Cu sau fără companie, oricine se poate aventura pe acest traseu, desigur, cu precauțiile necesare. Traseul nu este deloc dificil, dar trebuie ținut cont că se poate parcurge în funcţie de ”generozitatea” vremii. Se mai pot face popasuri foarte frumoase sau chiar înnopta direct sub bolta întunecată sau la cort, pe malul Bega, Parcul Dendrologic Bazos, în Lunca Timișului, pe malul Timișului, în Pădurea Chevereșului sau în orice alt loc, în funcție de preferințe. O dată ajunși la destinație, se mai poate merge și prin Parcul Dendrologic din Buziaș. Efortul merită, pentru că acolo se întind 20 de hectare verzi, cu un ansamblu de monumente istorice, cu multe specii rare de copaci. Aerul curat și răcoarea arborilor seculari, cel mai cunoscut fiind platanul, încarcă pe oricine cu energie. Parcul dendrologic de la Buziaș este unic în România, singurul cu o promenadă veche de peste 100 de ani și singurul edificiu de acest fel din Europa de Est. 
Mi-am dus călătoria la 88 km pe 13 octombrie 2018. O plimbare suficient de lungă pentru amatorii de plimbări pe două roți, dar care a meritat. Nu pot decât să completez cu sugestia de a petrece şi dumneavoastră o zi prin aceste locuri. 
Uită-te la video ce îmi reda drumul:

Relive 'Şi iată... octombrie vine'

Comentarii

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Cheile Garlistei - Mutii Aninei

Poiana Marului - O noapte la cort