Pe culmi și văi - Muntii Dognecei

 Atracțiile de dincolo de drum 

 Culmi nu foarte  înalte cu altitudini de dealuri (cel mai înalt este Vârful Culmea Poeții, având 617 m.), care adăpostesc câteva lacuri fermecătoare precum (Vârtoape pe Valea Ferendia, Lacul Mare şi Lacul Mic pe Valea Dognecei şi afluentul său Cauna Mică şi Dănilă pe Valea Moraviţei) și așteaptă să fie descoperite de către doritori. Zona este foarte ofertantă ! E genul de tură în care poți pleca să explorezi, la pas, în drumeții, cu locuri de descoperit și activități pentru fiecare, fie că ești cu familia, cu prietenii sau pe cont propriu. Noi le-am descoperit de mai multe ori (aici). Călătoria de azi în munții Dognecei a vizat vârful Poiana Poeții, o excursie de o zi, în circuit având ca punct de plecare şi punct de sosire, aceeaşi fermecătoare localitate, Bocșa Română. Este un loc de joacă perfect pentru lunile de toamnă. Peisajul promite noi descoperiri de fiecare dată când mergi acolo. Ziua de sâmbătă, evident însorită și foarte caldă a fost o șansă bună după mai mult timp de a ieși și de a merge pe un traseu epic cu persoane care au aceleași gânduri...

Ne-am pornit la drum: Eu, Mely, Roby, Florin, Marius, Bogdan și George. Acest pământ "ciudat" este presărat de poteci uimitoare, ascunse pe dealuri și locuri accidentate acoperite cu o faună vibrantă luxuriantă. Situaţi în vestul României, Munţii Dognecei fac parte din grupa Munţilor Banatului (Carpaţii Occidentali) în care  predomină stejarul.

Într-o dimineața de toamnă! Iată că s-a terminat și luna septembrie și am intrat în luma lui Octombrie. Motivați de venirea iernii (care este tot mai apropie), dar și de dorința de a nu lăsa toamna să treacă fără ceva ture până la sosirea frigului, pornim așadar pe drumul de asfalt care iese din localitate (din apropierea bisericii), pe strada Sadovei și timp de vre-o 10 minute pedalăm pană la intrarea în pădure, apoi ținem un forestier la dreapta, fără probleme de acces la traseu. 

Șoseaua se termină la intrarea în pădure și începe ușor să urce, el desfășurându-se pe un drum forestier. 

Am făcut repede cunoștință cu împrejurimile. Așa arată prima parte din traseu. Forestierul devine ușor unul de exploatare și peste tot e răvășit, călcat de roțile camioanelor și plin de gropi.

E necesară puțină atenție în locurile unde sunt exploatări forestiere deoarece cărarea se poate pierde sau pot lua naștere alte drumuri de lucru care să ne ducă în alta parte decât ne-am dori.

E partea solicitantă a traseului, care poate fi foarte ușoară pentru unii și suficient de grea pentru alții. Se urcă pe o porțiune scurtă, foarte abruptă, cu sol instabil și rădăcini de copaci.

Ca în orice alt sezon, toamna este destul de magică,  pomii de foioase își vărsă frunzele, acoperind potecile în roșu și auriu dar, întâlnim încă destul de mult verde. Suntem aici pentru a ne bucura de peisaj și un traseu frumos. 

Urcușul a fost un pic obositor și necesita puțină pauză.

După un urcuş destul de obositor prin pădure ieşim la drumul de culme. Traseu este relativ scurt până la Poeții nemarcat și cu diferență de nivel de sub 500 m, deci un traseu ușor. 

Înaintăm printre copacii asezați frumos de-o parte și de cealaltă a drumului.

Aici avem o potecă spre stânga care coboară spre Lacul Mic de la Dognecea. Ultima dată cu greu ne-am strecurat printre vegetația și lăstarii crescuti la voia întâmplării acoperit drumul

Popasul lui Lau

Ce uită omul des este că…priveliștea din vârful muntelui capătă alte nuanțe după ce ai trecut greul urcușului pantei.

Prin această zonă atingem înălțimea maximă.

Până aici toate bune și frumoase. În cele din urmă, am găsit o ieșire de la drumul principal care dădea către vale și o luăm ușor la pas. Prin desișul vegetației se observă cu greu drumul, dar puteai distinge liniile pentru a le urma. Era puțin mai mult decât un indiciu al unei poteci care șerpuia prin iarba.

Ajungem într-un uluitor loc de belvedere, care ne oferă largi perspective spre Muntii Semenicului, și Țarcu în depărtare. Peisajul încântă privirea oricui. Aruncăm o ocheadă spre fascinantul Rol la coborârea de pe culme și ne îndreptăm spre vale. 

Traseul are secțiuni de sălbăticie unde mersul cu bicicleta e dificil. Într-o primă etapă coborârea o facem pe lângă biciclete, panta e foarte abruptă. Este totuși o experiență minunată.

Această parte este cea mai dificilă din întregul traseul, se merge pe poteca bătătorită, foarte abruptă.

Pornim  așadar spre vale pe un traseu nemarcat mai rar umblat de turiști.

Am nimerit într-o nouă zonă de exploatare. E mult noroi și înaintăm cu dificultate.

Valea se lărgește brusc, și, în mijlocul căreia dăm de un taf și un muncitor

Ieşim treptat si dăm de un drum mai bun! De aici, se merge ușor în aval spre valea Dognecea.

Altă oprire, același peisaj. Pană! De data asta Florin.

Stăm bine cu timpul

Ieşim treptat din pădure şi... iacătă-ne din nou în Dognecea! 

La intrarea în sat apucăm la dreapta, în direcția unui magazin.

Continuăm, agale, la vale, prin Dognecea.

Ajungem la o bodegă în scurtă vreme.

Până la urmă, după ce s-au explorat traseele, s-a îndurat vremea caldă, s-au reparat cauciucurile înțepate, merge și "câteva" beri. 

Gata, am aflat ce merge și ce nu și după ce ne-am potolit setea ne pornim pe ultimul urcuș prin Valea Dognecea spre Crucea Fierului. De aici facem cale întoarsă spre mașini.

La drum pe pitoreasca şosea Dognecea – Ocna de Fier. Șoseaua este într-o permanentă  ascensiune ușoară, și ne scoate din sat pe la Lacul Mare Dognecea (unul dintre cele mai de preț obiective turistice din Dognecea) iar la ieşirea din localitate pe Valea Cauna (înghesuit între versanţii păduroşi), se află și Lacul Mic, afluent de stânga al râului Dognecea (numit şi „Lacul cu Nuferi”). În plan îndepărtat, Pensiunea Colţ de Rai

Oprire pentru regrupare la un drum spre versanții prietenoși, apoi câteva curbe largi pe vale, drumul ne scoate la Crucea Fierului. 

După circa 5 km de urcuș lejer și câteva curbe largi pe vale de la lac, am ajuns la o încrucişare de drumuri-locul numit Crucea Fierului. Zărim și câteva indicatoare: spre stânga se bifurcă drumul forestier care urcă spre o carieră (blocat de o barieră accesului cu masina), același drum de culme pe care am fost spre vârful Culmea Poeții, la dreapta spre Resița, iar tot drept spre Ocna de Fier

Poposim o vreme și aici.

Stăm la  poză

Pregătiți de ultima coborâre

Plecăm din Ocna de Fier la vale pe drumul județean DJ586 până la o bifurcație cu un drum comunal (DC81) unde reintrăm în pădure și pe care finalizăm tura.

Drum "comunal" ne-a dus până în curtea unui depozit de lemne din Bocșa...

Atenție la turmele de oi. Iată-ne și la asfalt. Ajungem în Bocșa Română, la capătul plimbării noastre. 

Finalizăm tot pe Sadovei până la mașini

Chiar dacă de data asta am nimerit în zone de exploatare, care de obicei cauți să le eviți, o plimbare pe înălțimile Dognecei nu trebuie ratată de nici un iubitor de natură și drumeție care-și propune să se delecteze cu frumusețile zonei. Peisajele, locurile, activitățile, oamenii, energia locului – toate sunt de adăgat la colecția cea mai valoroasă, colecția de amintiri! Au răspuns invitației oameni faini, cu care am petrecut o zi excelentă: am pedalat, am făcut  push-bike, iar la final am mâncat pizza, am râs. Traseul este unul ușor, chiar dacă presupune și un urcuș mai solicitant, care poate fi parcurs de oricine, este, evident, de revăzut, foarte frumos, chiar dacă nu sunt altitudini foarte mari. Terenul sculptat în peisaj și vremea foarte bună (exceptând zonele de exploatare) au făcut din acesta un cadru ideal pentru a putea fi explorat pe două roți.