Prezentul ăsta valoros ancorat în azi și acum!
Așa de rapid a venit toamna asta peste noi, că nici n-am avut vreme să adun amintirile, cu grijă. Am avut grijă să nu treacă prima lună de toamnă nesărbătorită. A fost un septembrie, însorit și prietenos, cu câteva experiențe noi. Cum anul ăsta, mai mult decât oricând, m-am concentrat mai mult pe trasee locale, așa se face că și acum am pornit hai hui în căutarea de locuri frumoase! Traseele noastre locale de care nu ne plictisim niciodată, sunt la doar câteva mișcări de pedală distanță! Această oportunitate de a ieși și de a pedala la sfârșit de săptămână este o mare parte din motivul pentru care am nevoie de o relaxare. Hai să nu uităm că suntem oameni și avem zile și zile. Chiar dacă m-am trezit de dimineață am pornit la drum destul de târziu, la 13:50 - am vrut să iau o pauză de vreme rea chiar dacă afară e vreme frumoasă. Știam de la meteo că în această după-masă sunt anunţate ceva precipitaţii, dar sunt optimist. Am mai fentat eu ploaia.
Temperaturile scad, zilele se scurtează, dar astăzi, cel puțin prima parte a zilei pare frumoasă. Mergeam bine, iar vremea este super bună pentru o tură în zonă. Un strop de soare, nu foarte cald, fix aşa cum trebuie cât să nu beau multă apă.
Drumul nu este foarte prietenos peste tot, din Timișoara a durat peste o oră și jumătate, deși distanța nu este foarte mare
Ușor prăfuite…dar nimic grav, iar panorama chiar m-a făcut să uit de toate! Așadar, în drumul meu spre Bencecul de Sus călare pe bicicletă. Adică pe drumul dintre Ianova și Bencec pe un drum cu un trafic aproape inexistent,
Vreme superbă până acum și totul perfect, nimic nu prevestea apariția ploii.
Bencecul de Sus.
Foarte repede se ajunge de la Bencecul de Sus la Bencecul de Jos. Istoricul localității este direct legat de cel al satului învecinat. Se deschide și priveliștea spre sat. Nimic parcă nu poate să tulbure energia pozitivă a locului. Fiecare loc are propria sa atracție principală, așa că, oriunde alegi să mergeți, este ceva care te va bucura.
Evident că m-am bucurat de coborâre pe asfalt. Înainte de-a continua mai departe, am ceva emoții despre ploaia ce ar putea să vină. Senzația e ușor ciudată, nici nu-mi termin bine gândurile, că şi începe să se înnoreze.
Negociez totul cu simțământul unuia care doreste să pedaleze și mă pun la drum... „Oriunde mă duce gândul”
În mijlocul pustiului. Trec repede de câteva zone expuse şi ajung la o bifurcație de drum. Nu mă pot gândi la un loc mai bun pentru a mă bucura și a aprecia natura în toate anotimpurile ei decât o evadare în frumusețea mereu schimbătoare a pădurilor.
Oh-oh! Ia cu pâine! M-am trezit în fața unui drum greu practicabil cu bicicleta! Un singur lucru mi-am propus să nu fac. Și anume, să nu mă aventurez pe acolo pe unde drumul devine tot mai greu accesibil. Merge în cadrul unei competiții dar în cazul de față nuuu. Nu aveam concurenți direcți, deci nicio miză.
Cu toate acestea mi-am zis că nu are cum să fie prea rău, fac tot ceea ce se poate face într-o astfel de circumstanță și o iau la picior pe margine apoi încerc să pun în practică mersul prin pădure. Teoretic, altă variantă nu avem, decât să mă întorc.
„Nu sunt specialist, dar pot să arunc o privire” și să spun că zona este extrem de frumoasă, indiferent de anotimp sau de starea vremii dar oamenii care desfășoară astfel de activități (cu ATV-ul) prin pădure nu le pasă de natură și de protejarea acesteia.
Reconfigurare traseu. Ceva stres...Nu am reușit să mă adaptez acestui drum atât de greu accesibil și am decis că trebuie să mă întorc. Nu mă mai interesa încotro o să mă ducă, deși în sinea mea deja îmi propusesem pe unde voi face bucla. ATV-urile încă își făceau simțită prezența.
Dacă iau privirea de la drum și mă uit în sus, sentimentul se schimbă. E totuși înnorat.
Fără să îmi dau seama se face ora 4 și se pare ca prognoza a fost corecta, e tot mai înnorat. Așadar, cu ochii pe ceas, dar şi pe cer, am decis să mă întorc urcând dealul pe aici. Aventură de tipul celor cu care sunt eu obișnuit, însă acum într-un aventurier singuratic.
Am găsit și o punte, altfel eram nevoit sa ocolesc destul de mult.
ATV-urile își croiesc propriile drumuri...
Urme de ATV peste tot
Plin de astfel de mesaje găsim pe marginea drumului dintre Ianova și Bencecul de Sus
Pe când pornesc către Remetea Mare și cum mă depărtam de Ianova, norii încep să atragă atenția în zare, apoi furtuna se apropie; o ploaie măruntă s-a și instalat. Vânturi umede și ploi în rafale, asta îmi mai lipsea. Efectiv am refuzat să cred în prognoza care până la urmă s-a adeverit. Iar starea de spirit s-a schimbat dramatic.
Se simțea ceva forță din partea Naturii! O ploaie zvăpăiatică mă ținea pe loc vreo câteva minute, suficient cât să realizez că altă opțiune nu am decât să continui. Cu toate acestea, mă bucur că nu am ales să finalizez spre Giarmata, pe câmp.
Finalul nu a fost deloc prietenos iar întunericul se lăsa, în timp ce traversam Remetea Mare! Nu pot să cred că plouă, mai e și frig...astfel că a început să mă ia frigul... Ce pot să fac? Nimic, evident. Nu am avut nimic la mine care să mă protejeze de ploaie. Asfaltul e și el din ce în ce mai ud iar roțile îmi arunca toată apa pe mine, astfel că sunt deja fleașcă, cu pielea murată. Singura parte bună e că fiind ud complet, acum poate să plouă cât de tare pentru că mai ud de atât n-am cum să fiu! Nici nu mai conta oricum... La 19 am ajuns acasă. Arunc hainele de pe mine și mă arunc direct în duș! Vai cât de bine e! apa fierbine!!! :) Ce mi-o fi trebuit? De ce n-am stat eu acasă? Să mănânc ceva bun, să beau o bere sau să mă plimb prin Pădurea din oraș? Nu, mie-mi trebuie ploaie pentru că am auzit eu că e frumos. Totuși atunci când faci ceva care-ți place, factorii externi parcă nu mai au o influență atât de mare. Așa plăcerea pedalatului a compensat din plin acea vreme cam ursuză.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.