(Re-)Descoperire.
O altă zi, o nouă destinație: vă întrebați unde? Atunci când situația nu permite ieșiri lungi sau la mare distanță, există și locuri mai puțin umblate, dar la fel de spectaculoase și ofertante! Felul în care îți petreci o zi de weekend depinde de modul în care o începi. Deplasările devin pe zi ce trece mai complicate, așa că unde as putea merge în toamna asta însorită. Decizia e deja luată! Am mâncat ceva și pe la 9 am pornit în mijlocul naturii. Am ținut tare mult să ies în plină explozie cromatică și să prind un colț de toamnă dar am găsit un peisaj încă verde şi rupt din cărţile cu peisaje de neuitat...o oază de verde, chiar si în acest anotimp de toamnă.
Astăzi…dau frâu liber viselor și planurilor frumoase.
Am pornit singur! Așadar, iacă motivele, nu că asta trebuie să v-o povestesc: se întâmplă să fiu genul inflexibil care de obicei iese cu aceeași oameni. Hai să ne imaginam că nu prea mai am cu cine ieși în zilele de weekend. Probabil fără nicio legătură cu faptul că unii s-au lipit de alte grupuri... E tot mai greu să ne adunăm. Nici pe copii mei nu-i mai pot atrage la ture de aceea îi las să facă ce vor iar eu cu treaba mea.
Dacă ești stăpânul timpului tău, poți petrece o zi frumoasă chiar și singur însă nimic nu se compară cu (distracția în echipă), ieșirile liniștite între prieteni! Socializarea este un alt aspect important.
Atâta timp cât există o bicicletă, situația poate deveni foarte rapid distractivă și antrenantă!
E toamnă şi în Timișoara, e cald rău şi foarte umed. Sunt pe malul Begăi şi mă uit la apa care curge. Stau pe iarbă şi nu am chef să plec. Când mergi în natură începi să simți că trăiești, că ești viu, că ești interconectat cu ea. Despre asta cred eu ca e VIATA. Despre liniște și despre a descoperi exact ce ne fac fericit și ne aduce echilibrul. Prietenii vin și pleacă tot așa cum au venit...
În mijlocul unor peisaje desprinse din poveste. "Aici începe lumea să-nverzească...!" iar eu am căutat un colț de toamnă.
De-a lungul timpului am validat multe trasee și mereu sunt în căutarea de noi experiențe. În cele din urmă, lunca Begăi e cel mai bun loc de o plimăreală...Este o opțiune foarte la îndemână întrucât este foarte aproape de oraș, iar locul oferă suficient de multă verdeață încât să pleci de acolo relaxat.
Iubesc toamna! O iubesc datorită culorilor sale. Indiferent ce cauți, acest loc de la marginea pădurii m-a surprins în mod plăcut. Nu trebuie să fie neapărat drumeții la munte! Atâta timp cât le faci cu bucurie, și te bucuri de aer proaspăt, vei culege numeroase beneficii.
Traseul din Ghiroda a fost pe pista de biciclete care la un moment dat se termină, trece de balta balta cu nuferi și mai mergem puțin. Probabil în viitor va face legătura cu Remetea Mare.
Pădurea Bistra aflându-se la o aruncătură de băț de Ghiroda este de obicei, mai ales în weekend aglomerată de cei veniți să se relaxeze. E potrivită o mini-excursie dar o las pentru altă dată!
Iată că toamna îşi face resimţită prezenţa aici.
În această periodă pe câmpurile bătute de soare cu ultimele puteri, găsim din abundență măceșele, fructul care reprezintă ultima resursă de vitamine înainte de începerea iernii. Măceșele sunt considerate sursa naturală cu cea mai mare concentrație de vitamina C, având o concentrație de 50 sau chiar 100 de ori mai mare față de citrice.
E plin și de porumbele, prunișor-spinos. Arbust cu foarte multe ramuri, cu spini și cu tufă densă. Are mai multe denumiri. Poate fi găsit atât în zone de câmpie cât și la deal, prin tufărișuri, liziere, pășuni și fânețe neîngrijite, la marginea drumurilor și a căilor ferate
Da, ea mă duce acolo unde vreau să ajung. Motivul este simplu: mare parte din traseu este pe la soare și deci, va fi cat se poate de fain. De asemenea, terenul este pământos, o parte din drum fiind neamenajat, pământ simplu. Traseul este un mix între pământ, asfalt, drum forestier bun, gravel perfect. Tot prin zonele astea poate fi prezent și noroiul. la multe dintre ele este posibil să fie nevoie să te dai jos și să faci niște push.
Remetea Mare
De aici, m-am îndreptat spre o zonă sălbatică, aparent uitata de lume.
Pare foarte frumos pe aici. Toamna are un farmec anume și o blândețe aparte.
Era atât de senin și de frumos încât uitasem că mai există vreme rea pe lumea asta.
Și totuși nu eram chiar singur, am dat de un pescar pe aici
‘ai să-mi trag una, iară-și am făcut pană. Toate bune și frumoase până aici. Presiunea din anvelope a scăzut rapid si a trebuit sa opresc. Sigur că nu este deloc plăcut, dar remedierea a fost una rapidă!
Cum spuneam, nu a fost cazul să îmi fac prea multe griji. Am avut cameră de schimb, iar procesul de înlocuire este destul de ușor.
M-am pus pe drum cu speranța să nu mai am astfel de surprize „chiar nu e de glumă” că nu mai am incă o cameră de schimb.
Am ajuns la un drum de macadam foarte bun, care duce doar până la fosta Pensiune ZETAS - Bucovăț situată pe malul canalului Bega (momentan închisă)
Apar si primele porţiuni pe dig unde traseul nu a mai fost circulat - un desiș atât de mare încât nu ai cum să-ti faci loc și a trebuit să caut variante.
Un loc părăsit, nu știu ce ar putea fi. Probabil aici se făcea vinul cândva...
Merg bine și mă bucur de peisajul spectaculos din partea asta de lume. Aici îmi găsesc liniștea si provocarea, în același timp.
Sunt pe un teren rupt de lume, unde ajungi după ce traversezi cale lungă…ce face legătura parcă dintre trecut şi prezent.
Hmmm…mocirlă de toată frumusețea. Drumul fiind de pământ nu arată prietenos, deloc pe placul meu, dar merg încet, mă dau jos! Încerc să ocolesc ca la carte fiecare baltă, și-mi iese fără să mă murdăresc.
Pe cât căutam liniștea pe care mi-o ofera natura pe atât tânjeam după o socializare cu oameni. Se pare că nu suntem deloc fericiți dacă suntem izolați de semenii noștri, până la urmă cred că așa suntem programați.
Primele ore trec ușor. M-am bucurat de fiecare moment de până acum.
Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla a fost om nebun...iată, că m-a oprit din drum. Înainte să pornesc mai departe am poposit câteva minute trecute ca melcul. Eeee, se face aproape trei, termin berea și pur și simplu m-am înhămat la drum.
Nedorind să ratez ocazia unei ture cu bicicleta în zonă, mi-am intrat în spiritul de rutier și am pornit spre colinele ce mărginesc aşezările Recașului. Ținta mea e Stanciova. Avem nevoie de ceva diversitate. Când pornim la o tură de bicicletă, vrem să și urcăm, respectiv coborâm, nu doar să mergem pe plat.
Înaintând am dat de domeniile deținute de Crama Recaș, una dintre cele mai bune zone de vin din România.
Și bine înțeles Cramele Recaș, cu aromele ei de struguri copți și must dulceag... Eu doar zic, tu imaginează-ți.
Drumul licorii este într-o ascensiune ușoară, dar nu este greu, el desfășurându-se pe asfalt prin viile Recașului.
Pe aici am venit. Privire în spate !
Stanciova, o mică localitate amplasată, foarte pitoresc, între dealuri. Oricând un bun prilej de mici descoperiri.
...iată și câteva imagini cu satul!
Am găsit o ieșire de la drumul principal. O țâră de push-bike care dădea către deal și mai departe. Teoretic, acesta este drumul pe care și voiam sa merg.
Trecând deaspura satului Stanciova se deschide, o frumoasă priveliste asupra satului propriu-zis. Nu are rost să descriu în detaliu totul pentru că pozele vorbesc de la sine. Știam că o să fie o experienta unică, dar realitatea a fost peste așteptari.
Ultima privire de la inăltime catre satul Stanciova. Făcând comparație cu ce am văzut acum 10 ani, lucrurile s-au schimbat în bine. Ca și trasee cu bicicleta, zona este foarte ofertantă și o recomand, dar de preferat în sezonul de primăvara spre vară, și neapărat toamna când nu sunt ploi ca să puteți face drumeții și să nu vă temeți de noroi. E un loc foarte frumos și nu trebuie ratat.
Relieful găsi aici îți va pune la grea încercare condiția fizică, așa cum am aflat în tura pe care am făcut-o, dar și cu altă ocazie.
Urmând drumul, o să ajung în zona Herneacova, aproape de centrul de echitație.
Neapărat de reținut este că undeva trecut de jumătate, pe la kilometrul 47, la Domeniul Herneacova, trebuie să oprești și să faci pauză de o bere sau cafea. Este fix pe traseu.
Așadar, dacă ajungeți în zonă, aici e drumul care coboară spre domeniul Herneacova
Caut păduri pe oriunde merg, urmând cărări care duc spre locuri cunoscute. Traseul duce la Lacul de la Ianova, este accesibil și este foarte frumos.
Liniștea pădurii și ciripitul păsărelelor reprezintă, cel puțin pentru mine, cea mai buna metoda de relaxare. Câți dintre noi nu visăm la momente de relaxare? Să auzim doar foșnetul copacilor, să ne lăsăm în voia trilurilor păsărilor, să simțim mirosul pădurilor, să ne reconectam cu ritmul naturii.
Pădurile contribuie la reglarea climei pe planeta noastră și contribuie la purificarea aerului pe care îl respirăm.
Aici este un loc de popas, o masă cu bănci la care m-am oprit să îmbrățișez natura și să simt secretele misterioase pe care le deține pădurea.
Din momentul ăsta s-a activat butonul de relaxare.
Am ieșit într-un mediu natural frumos, inconjurat de padure, Lacul de acumulare este un loc unde cu siguranta nu o sa te plictisesti, fiind atragator atat pentru copii cat si pentru adulti.
Nu m-am grăbit, dar chiar și așa am prins un apus frumos. Natura este la superlativ, iar peisajele sunt excepționale!
În curând vremea asta faină o să treacă și ea într-o altă etapă și o să ne-apucăm de vin fiert sau ceaiuri fierbinți!
Reușesc să găsesc mereu locuri frumoase la distante ‘scuurte’, așa încât să îmi colorez finalurile de săptămână.
Am continuat traseul spre Ianova și mai departe pe drumuri de pământ.
Cred ca doar dacă învățăm să ne bucurăm de fiecare zi în felul ei, învățăm defapt să ne trăim viața frumos și relaxat, fără ambiții nebune și așteptări.
Si cum era cam spre sfârșitul zilei am hotărât să trag puțin de mine ca să nu mă prindă noaptea pe câmp.
E deja întuneric. De pe la Ianova am cam tras fără oprire. Am avut momente în care am crezut că nu voi reuși să ajung foarte departe fără să aprin farul, dar am ajuns pana aproape de Giarmata. Ideea este că serile de toamnă încep pe la 7, cu întuneric la pachet, așa că de data am fost pregătit și cu frontală și cu far.
La finalul zilei, habar n-am avut cum au trecut vreo 8 ore (pauze incluse)… În total mi-au ieșit 80 km cu aproape 388 m diferență de nivel. Nu este cine știe ce, însă, este suficient dacă tot ce vrei este să vizitezi puțin zona pe bicicletă, dar opțiunile sunt multiple, drumurile forestiere, cu pietriș sau de pământ, fiind foarte multe în zonă. Există o rețea întreagă de astfel de drumuri și trasee, absolut perfecte. De asemenea, aveți aici track-ul gps pe care îl puteți urmări ușor. Ieșirea asta m-a dezmorțit un pic și mi-a dat energie suficientă pentru o săptămână-două. Pentru mine a fost o zi perfectă. Ce trebuie știut este că suprafața de rulare este foarte bună, în cea mai mare parte, pământ, motiv pentru care tura poate fi făcută doar pe vreme bună.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.