Tour de Ianova, cu noi prieteni!

Pe aleea din pădurea și pe câmp, finalizat cu un circuit pe dealuri...

Dacă există un vis care îi unește pe toți cicliștii de munte, acesta trebuie să plece de la ceva, cineva sau chiar de la tine. Visele nu zboară dacă nu le dai aripi! Indiferent dacă ideea implică urcări pe dealuri sau push-bike nu doar biciclete, sau orice umbră între ele, dorința de a te putea da pe o potecă este universală. Cum zona de dealuri este specială pentru noi, dat fiind că avem doar amintiri frumoase, primele noastre ture adevărate au fost prin dealurile Lipovei. Deși nu se remarcă prin altitudini mari, are un avantaj enorm și anume că se află la doar 20 km depărtare de Timișoara. Zona este accesibilă tot timpul anului exceptând drumurile de pământ în perioada ploioasă. Evident anotimpurile calde sunt cele mai propice turelor de bicicletă în special perioada aprilie - octombrie. Am fost primăvara, am fost vara, am fost și toamna, un loc de joacă preferat. Suntem fani ai excursiilor de tot felul, iar cele din weekend ne merg la suflet! Așa a fost și cu acest weekend de toamnă, în care am prins vreme excelentă. 

...pe drumuri ușor prăfuite, într-o probă cu cronometru.

E foarte comod să te trezești dimineața, să mănânci bine și pe săturate, să bei o cafea bună și abia apoi să pleci la drum. O dată plecat pe traseu nu se știe dacă mai apuci.

 Drumul nostru clasic a pornit de la Muzeul Satului traversând Pădurea Verde, spre Giarmata Vii apoi pe lângă aeroport până la Ianova.

Cât despre traseul nostru, cu traversare pe drumuri  de pământ, a durat puțin peste o oră, deși distanța nu este foarte mare. Oricum, important este putem evita traficul.

În cele din urmă am ajuns (fără întârziere) la punctul de unde începe traseul înainte de ora 10.00 plini de entuziasm. Misiune îndeplinită! Băieții cu organizarea au ajuns cam odată cu noi și ne-au oferit un tur ghidat spre dealuri. 

Am plecat cu toții la drum hotărâți să mai adunăm multe amintiri frumoase... în ritmul pe care-l știm. Am avut noroc cu o zi uscată, deci fără noroi.

O scurtă pauză. Am ascultat liniștea, și ne-am bucurat de moment.

Iată și câteva imagini cu tovarășii de tură. Ne-am oprit la margine de drum timp în care au început să curgă poveștile, aventurile și experientele legate de biciclete. Așteptam doi băieți rămași în urmă care s-au accidentat ușor pe o coborâre, nimic grav!

“Tabloul” este completat de frumusețea sălbatică a peisajului cu dealuri, ieșind din pădurea de foioase încă verde totul cu pomi foarte înalți

Ne-au captivat peisajele, frumusețea locurilor parcă tot mai faine. Zona este foarte ofertantă oferind trasee cu Bicicleta normală sau electrică! Mai mult, zona are farmecul ei în orice anotimp, ceea ce-l face un loc de explorat tot timpul anului! 

Un loc cu mult verde și energii pozitive ce se simt din toate direcțiile. Așa un loc cald și calm mai rar am găsit (exact cum îmi place), ce visa o evadare din ritmul nebun din Timișoara.

Evident, cel mai la îndemână traseu este cel în care se umblă spre Ianova, Bencecuri sau Herneacova…la propriu, în tururi ghidate! 

Drumul este într-o ascensiune ușoară, dar nu este greu, el desfășurându-se prin vale și ne duce la Domeniul Herneacova.

Am continuat traseul dinspre Herneacova pe câmp și în general pe liziera pădurii, doar foarte puțin a fost și prin pădure, acesta scoțându-ne pe lângă Lacul Ianova pe drumul ce-l înconjoară. 

Ieșirea din pădure este de asemenea cu o panoramă uimitoare, spre lac.  

M-am oprit scurt pe marginea lui pentru a-i admira culorile și reflexiile și apoi ne-am propus să îl ocolim mai relaxați și mai încântați. 

Privire în spate. De pe drumul care înconjoară lacul, o luăm la stânga spre pădure și urcăm ușor la deal. Un mic ocol pe traseul care ne purta spre vie. Ocol care de altfel se traduce prin maxim 30 de minute de drum de pământ.

Drumul prin pădure care ne purta spre vie. 

Am continuat traseul pe deasupra, pe lângă vie ce ne-a dus către punctul de plecare din Ianova, pe care nu am mai fost până acum decât o singură dată prin 2013 -2014

Mai departe, traseul lasă rapid pădurea în urmă și trece pe un singletrack mai curgător care într-un final se termină într-un drum de pământ agricol

Ianova dintr-un alt unghi

Am ajuns într-un final la locul de pornire printr-un circuit din zona Herneacova și ne-am pregătit pentru a finaliza cu o coborâre către sat.

Am cutreierat mare parte prin locurile știute și mai puține știute. Ce-i drept, am devenit „dependenţi” de locurile astea și de zonă atunci când nu plecăm spre munți, sunt singurele de pe lângă Timișoara unde nu ai nevoie să faci deplasarea cu mașina! Picioarele să te țină că trasee pe dealuri sunt. De la cele mai simple - de câteva ore, până la cele mai grele- pentru experimentați.

Despre băieții alături de care am pedalat azi, numai de bine! M-am simțit bine, iar după o astfel de tură există și ”birtul” unde poți să stai liniștit și poți pălăvrăgi în tihnă lângă o bere, mai ales că oboseala de pe traseu începea să se resimtă. Totul s-a potrivit ca un puzzle perfect, într-un final.

  Am plecat spre casă cu bateriile încărcate fiind poate ultima tură din Octombrie, dar cu planuri să mai merg în deplasări din astea, cât de des pot până nu vine frigul! Din Ianova ne-am întors până în Gearmata pe unde am venit și am urmat traseul prin pădure până la Muzeul Satului, de unde ne-am despărțit fiecare către zona lui. Nu știu ce-aș putea adăuga, decât că este fix genul de experiență pe care o recomand pentru adulți & copii, la orice vârstă!