Încă o zi de toamnă frumoasă

 O zi dintr-un octombrie cald...

„Ar trebui să scriu ceva” – îmi spun de săptămâni bune. Dar despre ce? Despre cine? Nimic și tot ce se întâmplă nu merită și merită în egală măsură să fie „povestit”. 

Am scris. Până una alta. Iu-hu. Așadar, a trecut vara! Oare când, de nu ne-am dat seama? Încet, încet a venit și toamna. Odată cu ea și căderea frunzelor sau să zicem mai teatral cum plâng frumos copacii toamna. Şi ştiţi şi voi: toamna e o nebunie de culori! Iar în Povestea asta Toamna are rol principal. Când te ai tăvălit ultima oară prin frunze? Când ai auzit foșnetul frunzelor sub picioare?? Îmi place să cred că azi e bun prilej să lăsăm momentul să fie! Să ne fie. Tânjesc după un pic de leneveală cu bicicleta... Mizez pe weekendul acesta!

”Citește mai departe” și vezi pozele! Acolo se află esența postării !

Conectare la natură și poze care să rămână ca amintiri.

Aşa începe super-minunata poveste din minitura noastră. Odată cu venirea toamnei încercăm să facem plimbări prin locuri frumoase în care să ne bucurăm de hainele pastelate ale pomilor, cum ar fi cele din satul Moșnița Veche pe care o traversăm de la N-V la S-E...pentru a ajunge la Albinapremieră

Momente de absorbit Natura la maximum, doar eu cu Cristi. „să zicem că” acum îl aveți în faţă pe copilul de acum mulţi ani. Copilul acela cu chef de pedalat, dar care, nu prea mai face acest lucru decât foarte rar! Copilul cu un pas în lumea celor mari ☺

Am căutat înadins acele clipe; sau m-au căutat ele pe mine... Am ales să mergem într-o plimbare de o jumătate de zi, suficient de aproape de Timișoara. Nu ne-am propus să facem o tură lungă, ci doar o plimbare relaxată de toamnă și să ne bucurăm de natură fără un efort susținut.

„Toamna este un anotimp care nu se termină niciodată.”

Se pare că civilizația va ajunge și aici, cât de curând. Ceea ce înseamnă că casele se vor înmulți ca ciupercile ieșite după ploaie…

Albina, la periferie

Râul Timiș

Podul peste Timiș. Am continuat pe șosea cu atenție, cu urechile ciulite pe cât se poate de bine ca nu cumva să fim surprinși de vreun vitezoman…

Lunca Timișului e în topul traseelor noastre preferate. Au un farmec anume, drag nouă. Este locul perfect pentru o escapadă în orice anotimp.

Este sfârsit de octombrie, natura a îmbrăcat straiele arămii, ceața ne vrăjește diminețile cu peisaje de poveste, zilele sunt scurte și nopțile reci...

Având în vedere că ne aflăm într-o regiune “încă sălbatică” cum ne place să o numim, fără spații comerciale, actorul principal este natura. Da, toate activitățile se învârt în jurul ei. 

Îşi cântă vara popasul peste întinderi şi copacii îşi leagănă dorul în umbre.

Un foșnet ușor se auzea din toți pomii, iar vântul adia ușor. Cred că pomii au început să îmbătrânească și adierea vântului îi face să scârțâie.

Frunzele vor transforma fiecare plimbare într-o adevărată misiune! Un traseu provocator, și foarte popular pentru drumeții cu bicicleta, alergare și mers pe jos, dar vă puteți bucura totuși de puțină singurătate în perioadele mai liniștite ale zilei.

Prin frunzișul căzut își vor face culcuș pe timpul iernii nenumărate vietăți, fie că vorbim despre insecte, amfibieni, reptile sau mamifere mici.

Simt ca o adiere de vânt și totuși nu este pe deplin rece. Se zăresc încă raze de soare, dar nu mă mai ating ca înainte. 

Potrivit autorităților, în Timiș scăldatul nu este permis în niciun loc. Așa că cei care se aruncă în râuri o fac pe propria răspundere. O alegere luată de mulți la fiecare sfârșit de săptămână în timpul verii.

Alegând să mergem mai încet și cu opriri mai dese, am zăbovit la Uliuc minute bune pentru că atmosfera era una pe care mi-o doream. Pentru că așa cum spuneam, îmi era sete.

Pe aici trecem pe malul drept al Timișului așa că am mai aruncat fugitiv cu ochii în stânga și în dreapta și iar în stânga, admirând frumusețea dimprejur….

După alte câteva minuțele ajungeam și și coborân spre stânga…

Cam așa arată văzut din sens invers, imagine luată de pe podul de fier. Cele mai bune priveliști în apropiere

O mulțime de vederi uimitoare diferite

Și de-o veni frigul, oaia îmbrăcată în cojoc, nu simte frigul deloc.

S-a lăsat seara liniștită, lăsându-se purtată de adierea ușoară a vântului de toamnă. 

Și-au făcut prezența niște câini și ne lătrau, dar nu s-au apropiat prea mult

Privesc apusul și privirea îmi era pierdută în zare... am continuat până am ajuns pe un drum mai deschis spre dreapta. Deja locul mi se părea mai familiar... mai am fost pe acolo, mai ales că am zărit și un loc cu măsuțe pentru picnic.

Ne întoarcem prin Urseni

De fiecare dată când revenim de acolo unde e atâta liniște și tihnă, orașul pare extrem de zgomotos și parcă prea plin... 

Încercând să prelungesc drumul spre casă, la întoarcerea în oraș, ne-am ne-am oferit cadoul aventurii la un KFS. Și, știți ceva? Era tot ce ne doream!

Considerat în general un traseu provocator. Pot spune, acum, că ziua a trecut cu bine. Am pornit la drum în partea a doua a zilei, pe la 15:00 și ne-am întors după apus, reușind a mă încadra în ceea ce-mi propusesem. A fost poate una dintre cele mai frumoase zile din toamna asta încă blândă. Un traseu relaxat de altfel, 41 kilometri dus-întors, adică o plimbare pe câmp și prin Lunca Timișului, aproximativ 4 ore, traversând și 2 poduri... unul auto care trece dintr-o parte în alta peste râul Timiș, iar celălalt de cale ferată. Prin urmare, o toamnă frumoasă se poate transforma de la o zi la alta într-o zi de iarnă rece și umedă. Sezonul de toamnă este specific pentru fluctuațiile sale meteorologice. Într-o zi este frig, iar a doua zi începe să plouă sau chiar se încălzește cu 10 grade. Mai ramai, toamnă, o zi, o noapte, fii blândă măcar o lună, și lasă căldura, n-o lua. Mai lasă frunzele să stea în copaci, doar schimbă-le culoarea şi-atât. De ce să aduci ploi, tristețe şi vânt? Mai lasă-ne câteva păsări să cânte, nu-mprăştia bruma pe dealuri, și spune-i Soarelui să ne alinte! De ce să fii tristă, când încă mai e verde, de ce s-aduci melancolie şi dor? .