O zi dintr-un octombrie cald...
„Ar trebui să scriu ceva” – îmi tot spun de săptămâni bune. Dar despre ce? Despre cine? Tot ce se întâmplă în jurul nostru pare să merite și, în același timp, să nu merite efortul de a fi povestit.Și totuși, iată-mă scriind. Până la urmă, am făcut-o. Iuhu!Așadar, a trecut și vara. Oare când s-a scurs, de nici nu ne-am dat seama? Încet, încet, s-a așternut toamna, iar odată cu ea a început și spectacolul frunzelor căzătoare – sau, ca să sun mai teatral, momentul acela în care copacii plâng cu nostalgie. Și o știm cu toții: toamna este o adevărată nebunie de culori!În povestea de astăzi, ea are rolul principal. Când te-ai tăvălit ultima oară prin frunze? Când ai ascultat ultima dată foșnetul lor sub picioare sau sub roți? Îmi place să cred că astăzi este prilejul perfect să lăsăm momentul să curgă. Să ne bucurăm de el. Tânjeam după puțină leneveală în șa... așa că mizez totul pe weekendul acesta!Apasă pe „Citește mai departe” și descoperă fotografiile. Acolo se ascunde, de fapt, adevărata esență a acestei zile!
Conectare la natură și poze care să rămână ca amintiri.
Aşa începe super-minunata poveste din minitura noastră. Odată cu venirea toamnei încercăm să facem plimbări prin locuri frumoase în care să ne bucurăm de hainele pastelate ale pomilor, cum ar fi cele din satul Moșnița Veche pe care o traversăm de la N-V la S-E...pentru a ajunge la Albinapremieră
Momente de absorbit Natura la maximum, doar eu cu Cristi. „să zicem că” acum îl aveți în faţă pe copilul de acum mulţi ani. Copilul acela cu chef de pedalat, dar care, nu prea mai face acest lucru decât foarte rar! Copilul cu un pas în lumea celor mari ☺
Am căutat înadins acele clipe; sau m-au căutat ele pe mine... Am ales să mergem într-o plimbare de o jumătate de zi, suficient de aproape de Timișoara. Nu ne-am propus să facem o tură lungă, ci doar o plimbare relaxată de toamnă și să ne bucurăm de natură fără un efort susținut.
„Toamna este un anotimp care nu se termină niciodată.”
Se pare că civilizația va ajunge și aici, cât de curând. Ceea ce înseamnă că casele se vor înmulți ca ciupercile ieșite după ploaie…
Albina, la periferie
Râul Timiș
Podul peste Timiș. Am continuat pe șosea cu atenție, cu urechile ciulite pe cât se poate de bine ca nu cumva să fim surprinși de vreun vitezoman…
Lunca Timișului e în topul traseelor noastre preferate. Au un farmec anume, drag nouă. Este locul perfect pentru o escapadă în orice anotimp.
Este sfârsit de octombrie, natura a îmbrăcat straiele arămii, ceața ne vrăjește diminețile cu peisaje de poveste, zilele sunt scurte și nopțile reci...
Având în vedere că ne aflăm într-o regiune “încă sălbatică” cum ne place să o numim, fără spații comerciale, actorul principal este natura. Da, toate activitățile se învârt în jurul ei.
Îşi cântă vara popasul peste întinderi şi copacii îşi leagănă dorul în umbre.
Un foșnet ușor se auzea din toți pomii, iar vântul adia ușor. Cred că pomii au început să îmbătrânească și adierea vântului îi face să scârțâie.
Frunzele vor transforma fiecare plimbare într-o adevărată misiune! Un traseu provocator, și foarte popular pentru drumeții cu bicicleta, alergare și mers pe jos, dar vă puteți bucura totuși de puțină singurătate în perioadele mai liniștite ale zilei.
Prin frunzișul căzut își vor face culcuș pe timpul iernii nenumărate vietăți, fie că vorbim despre insecte, amfibieni, reptile sau mamifere mici.
Simt ca o adiere de vânt și totuși nu este pe deplin rece. Se zăresc încă raze de soare, dar nu mă mai ating ca înainte.
Potrivit autorităților, în Timiș scăldatul nu este permis în niciun loc. Așa că cei care se aruncă în râuri o fac pe propria răspundere. O alegere luată de mulți la fiecare sfârșit de săptămână în timpul verii.
Alegând să mergem mai încet și cu opriri mai dese, am zăbovit la Uliuc minute bune pentru că atmosfera era una pe care mi-o doream. Pentru că așa cum spuneam, îmi era sete.
Pe aici trecem pe malul drept al Timișului așa că am mai aruncat fugitiv cu ochii în stânga și în dreapta și iar în stânga, admirând frumusețea dimprejur….
După alte câteva minuțele ajungeam și și coborân spre stânga…
Cam așa arată văzut din sens invers, imagine luată de pe podul de fier. Cele mai bune priveliști în apropiere
O mulțime de vederi uimitoare diferite
Și de-o veni frigul, oaia îmbrăcată în cojoc, nu simte frigul deloc.
S-a lăsat seara liniștită, lăsându-se purtată de adierea ușoară a vântului de toamnă.
Și-au făcut prezența niște câini și ne lătrau, dar nu s-au apropiat prea mult
Privesc apusul și privirea îmi era pierdută în zare... am continuat până am ajuns pe un drum mai deschis spre dreapta. Deja locul mi se părea mai familiar... mai am fost pe acolo, mai ales că am zărit și un loc cu măsuțe pentru picnic.
Ne întoarcem prin Urseni
De fiecare dată când revenim de acolo unde e atâta liniște și tihnă, orașul pare extrem de zgomotos și parcă prea plin...
Încercând să prelungesc drumul spre casă, la întoarcerea în oraș, ne-am ne-am oferit cadoul aventurii la un KFS. Și, știți ceva? Era tot ce ne doream!
Deși este considerat în general un traseu provocator, acum, la final, pot spune că ziua a trecut cu bine. Am pornit la drum în partea a doua a zilei, în jur de ora 15:00, și m-am întors după apus, reușind să mă încadrez exact în timpul pe care mi-l propusesem. A fost, poate, una dintre cele mai frumoase zile din această toamnă încă blândă.A fost o tură relaxată: 41 de kilometri dus-întors, adică o plimbare liniștită pe câmp și prin Lunca Timișului. Totul a durat aproximativ 4 ore, timp în care am traversat și două poduri – unul rutier, care trece peste râul Timiș, și unul de cale ferată.Sezonul de toamnă este cunoscut pentru fluctuațiile sale meteorologice; o zi frumoasă se poate transforma rapid într-una de iarnă, rece și umedă. Într-o zi este frig, în următoarea plouă, pentru ca apoi să se încălzească brusc cu 10 grade.De aceea îmi vine să îi spun: Mai rămâi, toamnă, o zi, o noapte... fii blândă măcar o lună și lasă-ne căldura, n-o lua! Mai lasă frunzele să stea în copaci, doar schimbă-le culoarea și atât. De ce să aduci ploi, tristețe și vânt? Mai lasă-ne câteva păsări să cânte, nu împrăștia bruma pe dealuri și spune-i Soarelui să ne mai alinte! De ce să fii tristă când încă mai e verde, de ce să aduci melancolie și dor?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.