Hiking & Cycling Adventures

„Neatza” şi în acest weekend... Trezirea mi-a fost dată de o nouă aventură, iar începutul acestei zi o petrec în mașină împreună cu Mely și Daciana, în drumul spre Hunedoara. De obicei, gândul cu care te trezești, este același cu care ai adormit. După tura de săptămâna trecută de la Ciclovina abia am așteptat să revin în masivul Șureanu. Sunt multe locuri din Carpați unde prea rar am ajuns sau chiar deloc, iar Munții Șureanu se înscriu în această listă lungă. Am mai fost la Ursici într-o primăvară, cea a lui 2021 ( aici ). Faină tura aia şi amintirile m-au purtat inevitabil în trecut… Locul ne-a vrăjit încă de la prima vizită și as putea reveni oricând în zonă, ba chiar aș putea să petrec câteva zile cu cortul nefăcând nimic și urmărind soarele pe cer. Multe s-au schimbat de atunci, în primul rând anotimpul pentru că acum este iarnă și este zăpadă iar urcarea este printr-un alt loc. Până în satul Balomir (comuna Sântămăria-Orlea) de unde vom porni la pas, se poate ajunge cu ma...

Într-un final ne-am decis să facem marele pas și să pornim la drum spre adevărate colțuri de rai, unde momentan, așa zisa „civilizație modernă” încă nu a pătruns,  Fundătura Ponorului .  Acest loc de o frumusețe aparte se află sus în munte, ascuns în munții Șureanu (Parcul Național Grădiștea Muncelului-Cioclovina). Dimineața deșteptarea și hai la drum.  Am plecat cu noaptea în cap!  Pe la 6 am trebuia să vină mașina după mine și am pornit spre Simeria și, mai departe, spre Ciclovina unde am lăsat mașina. Eu am plecat cu Mely, iar tovarăși de drum au mai fost Mihai și Ion cu Paul de la Arad. Am ales să pornim din  Ciclovina ș tiind de la turele anterioare că zona este una foarte frumoasă, și prea puțin umblată pentru câte are de oferit, iar  drumul de acces până aici este destul de bun. Lipsea asfaltul doar pe ultimii km însă se putea merge bine. Munții Șureanu nu au altitudini foarte mari, dar, diferența de altitudine e bruscă și traseele sunt lungi. T...