Oricum ți-ar fi ziua, fă-o mai ușoară - Traseu frumos pentru o zi senină de primăvară
Se spune că nu e așa de greu... astăzi merită să încerci. Orice ocazie e bună să faci puțină mișcare dând la pedale, în plus nu ești singur... întâlnești oameni ca tine, care fac același lucru. Așadar în acest weekend de aprilie, iată-ne (sâmbătă) urcând în mașină pe traseul Timișoara-Lugoj-Caransebeș, Oțelul Roșu și Rusca Montană. Ne-am întors în Munții Poiana Ruscă, petru o nouă aventură pe două roți. Am mai fost în partea hunedoreană a munţilor Poiana Ruscă prin toamna anului trecut. Am simțit că am rămas în ceață și cu o restanță la peisaje, pe finalul acelei ture între Negoiu și Rusca Montană. S-a întâmplat că ne-a prins întunericul. De data asta plimbare-a noastră a fost așa: Rusca Montană - Negoiu - Lunca Cernii de Jos - Leontin - Cioaca Strigoanei - Gura Bordului - Dosul Odăilor - Rusca Montană, un total de aprox. 60 km/ 1700 m diferență de nivel. Ne-a primit o vreme frumoasă, un cer perfect senin și un traseu de care am apucat să ne bucurăm cu adevărat. Este un traseu accesibil celor cu o condiție fizică medie sau peste medie! Devine mai greu dacă n-ai mai făcut mișcare și n-ai mai urcat de mult pe munte.
Am plecat din Timișoara spre Rusca Montană sâmbătă dimineața, la 06.30 și am ajuns la 08.30. Munții Poiana Ruscă oferă trasee care se pot face într-o tură de-o singură zi, care mai de care mai spectaculoase. Natură pe săturate și peisaje pe care merită să le vezi măcar o dată.
Iată ce se întâmplă atunci cănd ajungi prin acele locuri.
Am fost acolo și revin cu drag de fiecare dată atunci când am această oportunitate.
Până la ieșirea din sat, chiar și mai încolo, drumul este asfaltat. Apoi drumul devine unul de tip forestier, destul de bun.
După o vreme asfaltul se termină și ajungem la conflueța dintre două drumuri. Practic amândouă duc la Negoiu.
Iată-ne la o răscruce, unde se unesc două văi şi se îmbină două pâraie. Acum... încotro? Din faţă se scurge un fir de apă printr-o albie domoală. Din stânga se rostogoleşte un alt pârâiaş venind printr-o vale mai abruptă. Până la urmă plecăm prin dreapta. Urcăm până la punctul unde drumul iese din albia pârâului, face o curbă strânsă la stânga şi după o scurtă pantă accentuată iese din pădure. Dacă am fi urmat firul apei din stânga... e cel pe care am coborăt în toamnă ( aici ), atunci când ne-a prins întunericul venind dinspre Preveciori. Practic ele se întâlnesc undeva aproape de Negoiu pe directia noastra de mers.
La nevoie mai urmăresc GPS-ul, pentru a mă asigura că nu mergem pe un drum greșit. De aici nu ne mai este cunoscut drumul și începe o urcare ușor abruptă, urmată de push-bike.
Drumul spre Negoiu nu mi s-a părut foarte greu. De-a lungul traseului vei vedea că trebuie să traversezi de multe ori pârâul, călcând pe pietre.
Urcușul se strecoară la început prin pârâu, după care el devine unul forestier. Traversăm o zonă de vre-o 7 km de pădure și ajungem la Negoiu.
Am urcat susținut, dar fără să ne grăbim.
Drumul străbate mai sus mai multe luminișuri sau poieni scăldate de soare.
Am ajuns la Negoiu, la o intersecţie unde a trebuit să luăm decizii în ceea ce priveşte etapa următoare. Mi-am dorit mult evitarea unei bucle pe care parțial am mai fost. Mă bucur în ceea ce privește că ne-am picat de acord să facem altceva.
Aici am făcut cunoștință cu niște văcuțe, și ne-am tras sufletul cât timp se lucra la remedierea unei pene. A fost prima pauză mai lugăăă, deoarece remedierea nu a reușit din prima, apoi de aici ne-am îndreptat spre Negoiu - Lunca Cernii de Jos, evident pe direcția ce-a mai scurtă.
O alta zonă frumoasă, și un drum recent asfaltat. Curând, ajungem la Lunca Cernii de Jos.
Lunca Cernii de Jos
O altă intersecție. Aici drumul se bifurcă spre mai multe trasee: unul continuă la stânga pe firul pârâului în sus spre Lunca Cernii de Sus, Gura Bordului, Dosul Odăilor, si unul la dreapta spre Vadul Dobrii. Un urcus pronunțat și câteva serpentine este alegerea noastră. Atenție! sunt indicatoare la această ramificație.
Ne-am întâlnit mai sus și cu oi. Ele pășteau, iar o doamnă le păzea. Curioasă încotro ne îndreptăm, am intrat în vorbă cu doamna. Am băgat în seamă și câinii ce păzeau... foarte cuminți câini prin acest loc.
După o coborâre cu priveliști foarte frumoase, începem urcușul constant către cătunul Leontin. Urcarea se face la început pe un drum proaspăt asfaltat.
Următoarea oprire cu priveliște spectaculoasă a fost la o curbă, undeva pe culme. Popasul nostru aici nu a fost mai lung de 10 minute. Am poposit preț de o gustare.
Am mai avut de urcat un pic până deasupra unde drumul ținea culmea.
Pe drum există și două izvoare, mai aproape de prima parte a traseului dar și încă unul mai pe final.
E ceva de urcat până aici, dar când ajungi vei primi răsplata unei panorame de 360 grade. Am avut parte de o vreme superbă, însorită și ne cam fură peisajul cu priveliști clare spre Retezat și Țarcu! O încântare şi o răsplată pentru tot efortul depus.
Drumul de căruță a continuat, serpuind până sus pe deal, şi după un efort susţinut, am ajuns pe un plai lângă o antenă, unde și aici am poposit preț de-o poză.
Am ajuns în dreptul cătunului Leontin, unde și aici am făcut o pauză, dar nu mai lungă de cinci minute. Aici am fost întâmpinați de un câine și de stăpânul lui. Un gospodar care ne-a îndrumat cum să ajungem mai ușor la Gura Bordului.
Privelistea e deplină. Vedeam câteva rânduri de vârfuri aliniate în depărtare ale Retezatului, și ale Țarcului, un orizont care părea capătul Pământului. Am mâncat din gustările aduse de acasă, ne-am odihnit pret de mai multe minute contemplând orizontul și apoi am pornit coborârea. De aici, o perioada, coborârile au alternat cu urcări scurte, trecând prin pâlcuri de pădure… prin locuri de vis.
Am mai continuat pe culme până la o bifurcaței unde trebuia să schimbăm direcția către stânga. Defapt au fost doua drumuri de stânga la distanțe nu foarte mari intre ele și erau bune ambele... așa că am ales-o pe cea de-a doua, nu de alta... dar era ce-a mai directă spre locul unde trebuia să ajungem. Ne-am intors spre Gura Bordului, in bucla care se întâlnea cu cel pe care urcasem.
În aprilie se deschid mugurii plantelor și natura reînvie, oferindu-ne explozii de emoții, culoare și parfum. Știm că sunt pe net milioane de poze cu milioane de flori și peisaje, dar ai fi surprins ce relaxant e să le găsești și să stai minute în sir să le privești cât sunt de frumoase aceste brândușe. Come on, try it!
Locuri sălbatice şi spectaculoase într-un traseu care are de toate
A urmat o coborâre frumoasă pe drumul încă înfrunzit (un traseu cu marcaj banda rosie), de parcă mergeam pe mochetă. Ne-a adus în vale la Gura Bordului.
Aici o dată a fost o casă în care a locuit o familie, acum e doar o ruină.
Coborarea ne-a scos printr-o proprietate, sau ce-o fi. Cert e ca aici se prelucrează marmura.
Am revenit în Rusca Montană
Orice motiv e bun pentru o pizza. 14 aprilie a fost unul dintre ele. Așa că... înainte de a ajunge acasă, am făcut un popas important la pizzeria din apropiere, restul trupei cred că au mers la o shorma în complex.
Am revenit la betoane, foarte multumit de traseul parcurs, dar gândul încă ne-a rămas prin munți. Faptul că scriu despre tură și răsfoiesc pozele... este benefic, Ținutul Pădurenilor mai oferă multe posibilităţi pentru cicloturismul montan . Acest debut MTB din 2018 a avut rolul de-a simți puțin pulsul locului, de-a simți mirosul florilor de primăvară, dar și un rol de recunoastere. Astfel, am identificat și o necunoscută dintr-o tură anterioară. În concluzie, cred că am început să prindem din nou gustul pentru ture de bicicletă, după ce în pauza de iarnă am fost axați doar pe drumeții la pas.
Dacă ai microbul muntelui... din fiecare vârf sau culme în care ai ajuns, deja iți faci planuri să urci pe alte cinci pe care le vezi în jur.
Ce să iei la tine pe munte dacă e soare:
– Cremă de plajă obligatoriu – eu nu am avut iar Cristi s-a ars bine de tot pe mâini, cam asa ni se întâmplă in fiecare an.
– Ochelari de soare.
– Multă apă.
– Haine subțiri, sintetice – dacă pleci de dimineață la munte va fi răcoare, dar pe drum ai să te încălzești imediat. Cel mult o foiță impermeabilă să ai la tine, în caz de surprize.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.