Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Poveste de primăvară. Si uite că s-a ivit şi ocazia ! O zi cu cinci vârfuri (chiar șase cu Șheroni), dintre care patru au fost peste 2000 m alt.
Bănui că sunteţi nerăbdători să aflaţi ce de isprăvi am mai făcut pe munte, deci să dăm drumul firului întâmplărilor. Aşadar, luni dimineaţa, 30 aprilie 2018 ne luăm rămas bun de la monotonia din oraş şi plecăm spre Caransebeș. Pentru a ajunge-n Ţarcu, baza de pornire cea mai bună o constituie Şaua Jigoria în varianta noastră. Până aici, din Timisoara se face cam două ore cu maşina pe drumul cel mai scut. Ajungem aici pe la 8:30 în dimineaţa, trecând prin Borlova pe drumul DJ 608A, spre Muntele Mic, şi ajungem la intersecţia a două drumuri forestiere, într-un loc numit Șaua Jigoria, unde lăsăm maşinile. De aici ne luăm bagajul în spate şi mergem pe banda roșie spre Cabana Meteo Cuntu. Pe indicator scrie că se fac maxim două ore şi jumătate. Se merge pe un drum forestier, destul de bine marcat. Pentru cine vrea campare la cort, recomand forestierul spre Cuntu. Nu e nevoie să înaintezi prea tare, cel mult câţiva zeci de metrii, şi dai de locuri tocmai bune pe partea dreaptă sau stânga drumului. Din zonă se pot face ture lungi în 3-4 direcţii importante, cum ar fi: Muntele Mic, Poiana Mărului, Culmea Văratica sau spre Ţarcu. Cea dintâi posibilitate ar fi să ajungi în Şaua Jigoriei şi de aici să urci spre Vârful Ţarcu. Ieşim apoi într-o poiană. Aici este vîrful Şeroni, 1399 metri. Intrăm iarăşi în pădure, coborâm şi urcăm câteva pante, după care ieşim definitiv în poiana unde se află Cabana Meteo Cuntu şi lacul din spatele ei. Poiana e largă, din loc în loc sunt cîţiva brazi răzletţ. Am făcut din Şaua Jigoriei şi până aici cred că două ore şi jumatate-trei.
Întregul traseu de la Cuntu în sus se desfăşoară la gol alpin, până la altitudini de 2.196 m. Ţarcu este un masiv foarte expus la schimbări de vreme care poate avea manifestări foarte violente însă şi de această dată asta am prins vreme superbă. Deci unul din obiectivele turei este să ajungem sus pe vf Ţarcu, iar acolo vom stabili varianta de întoarcere.
Traseele fac oamenii fericiți. Mereu.
Tura numită altitudine...tura unde toate drumurile se înfig în cer.
Frumuseţea începe încă din Şauau Jigoria… chiar la plecare de la maşini.
Din Şaua Jigoriei, ne despărţim de maşină şi o apucăm spre Cuntu, pe un drum destul de uşor.
În tura de astăzi am pornit intr-o formula de 5, Eu cu Roxana şi Silviu cu soţia Alexandrea şi băiatul lor Iulian, iar pe parcus s-a mai lipit de noi şi Sorin Covaciu, ajungandu-ne din urmă.
Se traversează păduri dese şi oferă perspective minunate spre zonae îndepărtate, după care, într-un final zăreşti Cuntu.
Din zona Virfului Seroni privim spre zona inalta a Muntilor Tarcu.
Indicatoare spre alte trasee.
Din acest loc se poate ajunge pe Culmea Văratica, urmând poteca din stânga imaginii.
La Cuntu întâlnim un lac minunat, în spatele căruia stă pitită o cabană splendidă (Prietenii Munţilor), cu acoperiş ţuguiat, despre care nu am habar dacă mai e sau nu în circuitul turistic, şi o staţie meteo foarte mare.
Frumuseţea locului a fost sporita de lacul linistit, de brazii şi soarele ce se oglindeau în el.
Acum c-am ajuns la Cuntu, stăm să ne odihnim. Am luat o pauză binemeritată de câteva minute. Între timp fac câteva poze apoi mă odihnesc.
O luăm la deal din spatele staţiei meteo şi câştigăm repede altitudine. Marcajul banda roşie e cam rar, dar sunt peste tot momâi şi ne putem orienta rapid dacă greşim traseul.
Lăsăm Cuntu, şi uşor la dreapta e calea de acces directă spre vf Ţarcu. În stânga e traseul prin căldările glaciare, marcat tot cu banda roşie.
Urmează un urcuş destul de dificil, de vreo oră, timp în care scoţi limba şi te împiedici de toate căţăroaiele împrăştiate prin preajmă, dar răsplata e pe măsură, fiindcă fiecare pas îţi deschide orizontul şi cerul e tot mai greu de cuprins pe retină.
Cu toţii spre vârf!
Muntele Mic văzut din Ţarcu
Şi pornim departe-n sus, peste vârfuri traversand (vf. Sadovanu 1990m alt).
Mai e mult până departe?
Are We There Yet
Când ajungem în faţa staţiei sare la noi patrupedul de serviciu, era o pisică montană. Intrăm în staţie doar puțin, nu vad pe nimeni și ies.
Utilaje la Ţarcu pentru deszăpezit.
Vârful Ţarcu 2190 m alt.
Către nord-est apare vârful Brusturu, strîns legat de vîrful Căleanu (2 190 m), cu imense abrupturi ce străjuiesc şi conturează o amplă căldare glaciară. O variantă de întoarcere, alta decât cea pe care am urcat, ar fi să continuăm înainte după Vârful Țarcu și să coborâm spre Iezerul Țarcu virând stânga în prima șa întâlnită. Trecem rapid pe la staţia meteo Ţarcu (după un popas de doar 5 minute pentru câteva poze) şi plecăm mai departe. Hotărâm să ne întoarcem prin căldarile glaciare, printr-un ocol pe vârful Căleanu, Brusturu, apoi se urcă din nou în creastă pe un drum folosit de ciobanii cu stânele din căldare și se revine pe traseul de urcare pe la Cabana Cuntu.
O privire în spate spre staţia meteo Ţarcu
Ghici ce! Aruncăm priviri iscoditoare prin căldarea Oltenei. O să coborâm acolo. Încă sunt pâlcuri mici de zăpadă, dar pe fundul căldării pare să fi dispărut complect.
În continuarea crestei spre nord-est se vede şi vf Căleanu, dominând cu ai săi 2196 m şi puţin mai la nord, vf Brusturu 2160 m
De la staţia meteo Ţarcu urmăm traseul turistic marcat (Banda Roşie) peste vf Bodea până în şaua Plaiului, cu ochii atintiţi în plan indepărtat și distingem masivele Retezat şi Godeanu.
Traversăm uşor pajiştea înaltă spre vf Bodea pe poteca de pe culmea principală.
De pe culmea principală, poteca urcă uşor spre vf Căleanu - Brusturu
De aici nu mai exista marcaj dar se urmeaza marginea căldării Olteana până pe vf Căleanu.
Momentele linistite cand mananci sandwich-ul, te bucuri de vedere.
Privind la trasee de neuitat.
Luați o clipă pentru a vă bucura de vedere.
Locuri extraordinare - Vârful Căleanu 2196 m
Mai departe se mentine marginea caldarii pana pe vf Brusturu, iar în dreapta zarim micul lac glaciar, Iezerul Ţarcu.
Lacul e acolo, mic şi senin, şi n-am cum să nu-i fac câteva poze.
Spre vârful Brusturu. Urmează coborâş ceva mai aspru, dar fără să pună probleme tehnice de vreun fel.
Vârful Căleanu
Vârful Ţarcu văzut dinspre Brusturu
În fundal e zona vârfului Brusturu, cu grohotiş şi jnepeni
În continuare traseul urcă pe la marginea grohotişului pe vârful Brusturu.
Vom urma direcţia iniţială înainte, peste vf Brusturu.
Privire inapoi spre vf Căleanu de unde tocmai am venit
Ajungem pe Brusturu după un efort susţinut, la altitudinea de 2116 m, unde intâlnim marcajul (crucea rosie)
Vârful Brusturu, se ridică maiestuos ca o piramidă. E un morman imens de lespezi de piatra acoperite de muschi verde, si împăienjenit de jnepeni. După ploaie toate lespezile cu muschi sunt ude şi alunecoase.
După primele urcări am dat de bolovani mari, similar cu ce găsim în Munții Retezat.
Ne pregătim să coborâm de pe Brusturu însă din nou suntem puși în dificultate de terenul dur, prin orice loc am merge trebuie să traversăm o mare întinsă de lespezi. Plus că mai trebuie sa ocolim si petice întinse de jenepeni.
Mergem ca pe ouă, având grijă să nu alunecăm şi să ne accidentăm în pietre. Mă mai ajut în beţe, iar Roxana de multe ori se mai sprijină în mâini la fiecare bolovan mai mare.
Dacă saltul de pe o stâncă pe alta ne bucură la început observăm că ne obosește cu timpul.
Roxana și cu mine am traversat zone încă acoperite de zăpadă, care ne ajută să coborâm mai mai uşor. Pe cât de frumoase sunt din depărtare pe atât de anevoioase sunt de trecut de aproape. Din fericire nu au fost zone lungi. Sprijinit în mâini am săpat trepte în zăpadă. De câte ori îți este dat să îți înghețe mâinile în ultima zi din aprilie ?
Pajistea cu iarbă aflată la circa 200 m diferentă de nivel sub Brusturu pare să fie undeva intangibil de departe la viteza de melci turbaţi la care coborâm noi. Ne continuăm coborârea spre vest, apoi spre sud pe o potecă ciobănească până jos în valea Olteana.
O uşurare, în sfârşit am scăpăm de bolovani şi ajungem din nou la pajişte. O ultimă privire spre masivul Brusturu, ce ne-a luat mai bine de 40 min pt cei 200 m diferenta de nivel de coborare, adica o eternitate fata de ritmul la care am mers.
Imensa căldare peste care se ridică masivul Ţarcu. Între Şaua Plaiului şi vârful Ţarcu se înalţă vârful Bodea, o proeminenţă uşor bombată. Aici coboram pană jos.
Căldarea reprezintă, de fapt, obârşia văii Şucului. De remarcat că iarna este interzisă folosirea drumului, de-oarece există pericolul producerii avalanşelor.
Ochim o stână mai jos în căldare. Trecem pe lângă ea, apoi trecem obârşia unui pârâu. Profităm de faptul că ciobanii încă nu au urcat cu oile, altfel nu am fi avut nici o șansă din cauza dulăilor.
Praguri de stâncă, de pe care apele pâraielor se aruncă cu zgomot, pot fi observate cu uşurinţă. Sărim dintr-o parte în alta de mai multe ori sau traversăm prin el. Depăşim izvoare pe curbă de nivel, şi ajungem la un podeţ de lemn peste olteana.
Drumul spre Cuntu. Roxana aşteaptă să urcăm împreună, dealtfel este şi ultima urcare.
O ultimă privire spre valea Olteana
O ultimă privire şi spre vf Brusturu, ce mic şi neinsemnat pare de aici...
Gata cu urcuşul! Din nou Cuntu.
Final de tură. După multe ore, ne întoarcem la mașină, extenuați dar foarte fericiți că am reușit o tură ce probabil ne-ar fi luat 2 zile dacă mergeam cu cortul în spate, dar aia e o altă poveste, va veni și vremea aceea. Suntem cu toţii mulţumiţi dar şi obosiţi şi totodată rupți... de foame. Țarcu e un munte care merită făcut şi descoperit cu atenţie. Sper să revin şi să reuşesc să parcurg toate potecile pe care încă nu am apucat să le fac. Imediat după acest traseu, am simţit nevoia să mă odihnesc şi să dorm. Weekendul bate la usă, iar până atunci trebuie să mă refac. Voi ce ințelegeţi prin "weekend" ? vă spun eu...inseamnă o nouă ieșire. "Dacă ai o motivație și dacă vrei să faci călătoria, atunci o s-o duci la bun sfârșit, indiferent ce s-ar întâmpla". Urmăriți și filmul de mai jos.
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.