Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
DOZA DE OXIGEN, LA O ARUNCĂTURĂ DE BĂȚ DE TIMIȘOARA
V-am zis că vine primăvara? V-am zis! Ne-am luat rămas bun de la iarnă, și primim cu bratele deschise primăvara. Liniștea spartă de ciripitul unei păsări, susurul unui pârâu sau adierea vântului peste un lan de grâu, dau dependență. Până la urmă, liniștea este un concept artificial, abstract, care nu elimină prezența sunetului. Imaginează-ți văi de râuri curate ori lacuri liniștite, înconjurate de zeci de soiuri de arbori, răsunând de cântecul sutelor de specii de păsări. Da... destule motive pentru a ieși la o plimbare, şi cu atât mai frumos dacă e cu prietenii. Lansez eu ideea – Daaa! confirmă câteva voci. Neapărat să luați și bicicletele! Este mai liniștit și mai puțin poluat. Verdele primăverii întins pe zeci de kilometri de dealuri și văi, pomi înfloriți și soare cât cuprinde, din zori până seara.
Se spune că dacă n-ai fotografiat, înseamnă ca n-ai văzut nimic.
Revin constant, pentru a trăi iar și iar același vis de care nu mă satur. Şi aventura începe. Am pornit așadar 5 persoane spre lacul de acumulare de la Dumbrăvița, apoi pe drumul de centură spre Localitatea Covaci. Am ales traseul prin pădure, cel marcat cu triunghi rosu, oprind din loc în loc pentru câteva poze. Zilele de primăvară încep să își intre tot mai bine în drepturi. Soarele să ne încălzească, să înflorească tot prin jurul nostru.
Când ne gândim la liniște ne vin în minte astfel de imagini. Ei bine! La ieșirea din Covaci insistăm pe un drum de pietriș, aparent bunicel dar nu foarte lung, ţinând traseul pe lunca pârâului Măgheruș.Și tot mergând, începe şi greul! Nu a fost o alegere tocmai inspirată știind că în urmă cu doar 2-3 zile a plouat. Porțiuni inundate, foarte multe bălți și noroi, asta am întâmpinat.
PoPas la fântâna de pe imaș. Ne-am potolit setea, ne-am şters transpiraţiile şi am continuat cum era firesc…
Doar tăngile oilor, cântatul păsărelelor sau lătratul câinelui se putea auzi - aer curat, peisaje de poveste, și mult verde. Oile pasc liniștite! N-au grijă că vine seara, le-îngrijește un păstor.
Drumul ne-a scos până în apropiere de satul Murani. Aici am reușit să eficientizăm la maxim timpul întorcându-ne. Cotim la dreapta, cotim la sânga și pe liziera unei păduri de salcâm, ne-am îndreptat încet încet spre Cerneteaz.
Cândva un drum mai bun. Upps, nu ne gândeam că vom mai avea surprize. Am apucat într-o zonă... nu stiu dacă mlăștinoasă, însă plină cu apă și nu găseam soluții să trecem fără ca să nu ne udăm la picioare.
Până la căderea serii avem la dispoziție câteva ore bune pentru a nu rata partea cea mai frumoasă. Soarele încet coboară, tot mai jos spre asfințit, iar pe luncă răsfirate, oile pasc liniștit.
Câteva străduțe ne ajută să ajungem în centru Cerneteazului, până la un magazin. Nu zăbovim prea mult căci ar fi păcat să pierdem razele de soare ce se întrezăresc timide.
Mai încolo, lângă vale, paște iarbă-un ied sfios, alături de-o capră. Pare un tablou așa frumos!
Cerneteaz
Un bătrân pod peste Bega Veche, salvat şi readus la viaţă. Un monument istoric, la Cerneteaz, primul pod de promenadă din judeţ.
Podul de cărămidă construit de catre administratia austriacă, la jumatatea secolului al XVIII-lea, multă vreme se ştia de „podul turcesc”
Cam pe fugă aceasta tură, dar dar cum nu avem nimic mai bun de făcut, a fost o idee bună să ieșim şi să pedalăm!Pentru mine, traseu turistic înseamă mers pe jos sau pe bicicletă. Când eşti pe jos - bicicletă, altfel se simte lumea, împrejurimile, natura, tot ce vrei. Vă invit şi pe voi să descoperiți locurile deosebite pe care le are Timisoara, o idee excelentă pentru o zi de weekend.
Ceva spontan și trebuia sa fie doar o plimbare scurtă prin pădure. Aici aveţi filmul
S-a așternut iarna și aici cu ale ei veșminte înghețate, și pline de mister. Prin urmare am luat iarăși drumul muntelui. Planul e destul de simplu, sâmbătă dimineața pornim spre Ilova, până la capătul satului (mai aproape de poalele munților). Frig aici în această dimineață -20 °. Și totuși asta nu ne-a împiedicat absolut deloc să ne bucurăm de o tură de trekking în natură. De îndată ce oprim maşina, căutăm să nu pierdem prea mult timp și să plecăm. Pornim la drum pe traseul desenat spre dealul Piatra Ilovei, situat în partea sud vestică a munților Țarcu din apropierea satului Ilova. Relieful regiunii este accidentat, vârful fiind situat la 874 m altitudine. Colegi de tură: Mely și Liviu Călătorii în pandemie Suntem la altitudinea de 490 m, la poalele vârfului Piatra Ilovei, şi suntem decişi să urcăm până în vârf. Ilova: strada principală Așadar, ne-am stabilit plecarea de aici De la ieșirea din sat se cotește la stânga și se intră pe un drum posibil plin de noroi, am avut noroc că er
Munţi, munţi, munţi! Altceva? Tot munţi. Ultima ieşire din luna Ianuarie ne poartă paşii spre Vârful Babei (1833 m alt.) din Munţii Cernei, o tură care s-a desfăşurat în condiţii de iarnă primăvăratică. Din nou provocare, descoperire și distracție. M-a mâncat tălpile să încerc ce nu am reuşit în urmă cu două săptămâni. Vorba aia! Vrei traseu ? Îl faci ca lumea, de la cap la coadă, pricipalul e să ai vreme bună, nu mai contează când te întorci dacă ai frontală. Am aşteptat, fără nicio grijă, să văd cum vremea se anunţă faină cu câteva zile înainte de weekend. Şi chiar aşa a fost. Zic băi...nu se poate, cât noroc pe capul meu! Asta a fost! Pentru că aveam intenţia de a face traseul, pornim de dimineaţă din Timişoara, şi iată-ne în Cornereva, sâmbătă la 9:30, departe de oraşul zgomotos. Parcăm maşina ca de obicei în Zmogotin, cătunul îconjurat de dealuri supebe dar şi de un alb care îşi clăteşte prospeţimea în soarele cald, şi împeună cu alţi 11 începem să urcăm pe un crac ce ies
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.