Era o primăvară ca oricare alta dar multe s-au întâmplat. Aprilie a venit cu o schimbare neașteptată pentru mine. Roxana (fica mea) a decis să se mute... era decizia spre o schimbare în viața ei. Maxx cățelul "nostru", de care eram foarte atașat, urma și el să plece cu ea...Cum nimic n u ar mai fi la fel fără blănosul familiei, am decis să aduc un alt cățel în familie . Viața cu un cățel e minunată, dar presupune și asumarea unor responsabilități, așa că m-am asigurat că aleg câinele potrivit. A trecut ceva timp de atunci. N-am povestit până acum cum a ajuns la noi, c-am zis să apucăm să ne acomodăm și să tragem câteva concluzii odată cu povestea ei – așa că asta facem azi, la doi ani... Este vorba despre ea, cățelușa mea, după care ne topim în fiecare zi...o minune de cățel. Uneori, când anumite lucruri din viața ta se schimbă, o simplă schimbare de peisaj prin natură este tot ceea ce este nevoie. Așa că a m plecat la o plimbare din Timișoara, ...
DOZA DE OXIGEN, LA O ARUNCĂTURĂ DE BĂȚ DE TIMIȘOARA
V-am zis că vine primăvara? V-am zis! Ne-am luat rămas bun de la iarnă, și primim cu bratele deschise primăvara. Liniștea spartă de ciripitul unei păsări, susurul unui pârâu sau adierea vântului peste un lan de grâu, dau dependență. Până la urmă, liniștea este un concept artificial, abstract, care nu elimină prezența sunetului. Imaginează-ți văi de râuri curate ori lacuri liniștite, înconjurate de zeci de soiuri de arbori, răsunând de cântecul sutelor de specii de păsări. Da... destule motive pentru a ieși la o plimbare, şi cu atât mai frumos dacă e cu prietenii. Lansez eu ideea – Daaa! confirmă câteva voci. Neapărat să luați și bicicletele! Este mai liniștit și mai puțin poluat. Verdele primăverii întins pe zeci de kilometri de dealuri și văi, pomi înfloriți și soare cât cuprinde, din zori până seara.
Se spune că dacă n-ai fotografiat, înseamnă ca n-ai văzut nimic.
Revin constant, pentru a trăi iar și iar același vis de care nu mă satur. Şi aventura începe. Am pornit așadar 5 persoane spre lacul de acumulare de la Dumbrăvița, apoi pe drumul de centură spre Localitatea Covaci. Am ales traseul prin pădure, cel marcat cu triunghi rosu, oprind din loc în loc pentru câteva poze. Zilele de primăvară încep să își intre tot mai bine în drepturi. Soarele să ne încălzească, să înflorească tot prin jurul nostru.
Când ne gândim la liniște ne vin în minte astfel de imagini. Ei bine! La ieșirea din Covaci insistăm pe un drum de pietriș, aparent bunicel dar nu foarte lung, ţinând traseul pe lunca pârâului Măgheruș.Și tot mergând, începe şi greul! Nu a fost o alegere tocmai inspirată știind că în urmă cu doar 2-3 zile a plouat. Porțiuni inundate, foarte multe bălți și noroi, asta am întâmpinat.
PoPas la fântâna de pe imaș. Ne-am potolit setea, ne-am şters transpiraţiile şi am continuat cum era firesc…
Doar tăngile oilor, cântatul păsărelelor sau lătratul câinelui se putea auzi - aer curat, peisaje de poveste, și mult verde. Oile pasc liniștite! N-au grijă că vine seara, le-îngrijește un păstor.
Drumul ne-a scos până în apropiere de satul Murani. Aici am reușit să eficientizăm la maxim timpul întorcându-ne. Cotim la dreapta, cotim la sânga și pe liziera unei păduri de salcâm, ne-am îndreptat încet încet spre Cerneteaz.
Cândva un drum mai bun. Upps, nu ne gândeam că vom mai avea surprize. Am apucat într-o zonă... nu stiu dacă mlăștinoasă, însă plină cu apă și nu găseam soluții să trecem fără ca să nu ne udăm la picioare.
Până la căderea serii avem la dispoziție câteva ore bune pentru a nu rata partea cea mai frumoasă. Soarele încet coboară, tot mai jos spre asfințit, iar pe luncă răsfirate, oile pasc liniștit.
Câteva străduțe ne ajută să ajungem în centru Cerneteazului, până la un magazin. Nu zăbovim prea mult căci ar fi păcat să pierdem razele de soare ce se întrezăresc timide.
Mai încolo, lângă vale, paște iarbă-un ied sfios, alături de-o capră. Pare un tablou așa frumos!
Cerneteaz
Un bătrân pod peste Bega Veche, salvat şi readus la viaţă. Un monument istoric, la Cerneteaz, primul pod de promenadă din judeţ.
Podul de cărămidă construit de catre administratia austriacă, la jumatatea secolului al XVIII-lea, multă vreme se ştia de „podul turcesc”
Cam pe fugă aceasta tură, dar dar cum nu avem nimic mai bun de făcut, a fost o idee bună să ieșim şi să pedalăm!Pentru mine, traseu turistic înseamă mers pe jos sau pe bicicletă. Când eşti pe jos - bicicletă, altfel se simte lumea, împrejurimile, natura, tot ce vrei. Vă invit şi pe voi să descoperiți locurile deosebite pe care le are Timisoara, o idee excelentă pentru o zi de weekend.
Ceva spontan și trebuia sa fie doar o plimbare scurtă prin pădure. Aici aveţi filmul
Sunt multe locuri unde prea rar am ajuns sau chiar deloc, iar Munții Șureanu se înscriu în această listă lungă. Șureanu - muntele despre care nu știam nimic altceva în afară de faptul că adăpostește cetățile dacice și Fundătura Ponorului, unde... nici până acum nu am ajuns cu toate că mi-am propus în fiecare an. Am pornit devreme din Timișoara și iată-ne, ajungem la Cetatea Sarmizegetusa undeva după ora 10:00, circa 3 ore de mers cu mașina. Trecem de Grădiștea de Munte și ajungem pe un drum mai îngust, bine întreținut, care se termină cu o parcare amenajată: aici facem numărătoarea iniţială – suntem nouă: Ion, Roby, Wanda, Ianna, Florin, Mely, Liviu, Daciana şi cu mine; lăsăm mașinile în parcare, ne echipăm şi la ora 10:30 pornim să urcăm spre cetatea Sarnizegetusa Regia, pe un drum pietruit. Printre noi apare și un cățel tare simpatic, tare bucuros de prezența nostră. Îi dăm câte ceva de mâncare și rămâne lângă mașini până la întoarcere. Mașinile au rămas mai jos î...
În sfârșit am nimerit și noi un culoar de vreme bună. De câteva săptămâni încerc să ajung cu bicicleta pe la munte, în Cheile Carașului, sau pe Semenic, dar vremea nu a fost deloc de partea noastră. Eh, nici acum nu am ajuns. De data asta, mama natură aducea vreme frumoasă, dar am preferat să urcăm pe Munții Țarcu spre zone mai liniștite și să dormim o noapte la cort, dar fără biciclete, Why not. Punem la punct ultimele detalii și ne strângem pentru drum Liviu, Mely, Roxana şi cu mine! Personal, când știu că a doua zi plec undeva și fac ceva interesant, nu pot dormi aproape deloc. Din fericire nu a fost cazul și acum, am adormit instant și m-am trezit plin de energie. A m plecat de sâmbătă dimineața și în jurul orei 10:45 am fost la intrarea în traseu, și... inevitabil am dat nas în nas cu aglomerația din weekend. Pentru a ajunge-n Ţarcu, baza de pornire cea mai bună o constituie Șaua Jigoria. De aici se pornesc diverse trasee spre Muntele Mic, Poiana...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.