Dacă nu ai alte obţiuni, să sti că e grozav să călătoreşti chiar și de unul singur, tu ești șeful! Faci ce vrei, mergi pe unde vrei și... partea cu adevărat importantă: nu trebuie să supui la vot alegerea altui traseu sau intenția pentru o pauză mai lungă, dar uneori ai nevoie de cineva alături de care să împarţi exeprienţele prin care treci. În mod surprinzător, pentru felul în care suntem obișnuiți să gândim în societatea noastră, am învățat să aleg, să privesc mereu lucrurile frumoase din jurul meu, să mă concentrez pe ceea ce îmi place. Am învățat să mă bucur de tot ce mi se întâmplă fără să-mi canalizez energia către lucrurile care poate nu sunt cele mai plăcute. Descrierea ce urmează face remarcată, o tură plăcută în doi, un circuit, prin locuri care ar putea și ție să-ți placă. Am devenit deosebit de curios asupra împrejurimilor reşiţene, iar atunci când am ocazia, imi planific câte o ieșire cu bicicleta și caut să desluşesc geografia și meleagurile acestor locuri. Mi-am început dimineaţa zilei de 28 aprilie 2018 (sâmbătă fiind) în tren, cu Cristi, călătorind la Reșița. Călătoria nu a fost una foarte confortabilă, dar a fost o experiență unică și singurul mod cu care am putut ajunge de data asta. Ne orientăm către un magazin și facem câteva cumpărături, apoi traversăm orașul (Centrul Civic) și ne îndreptăm spre cartierul Driglovăț. Cartierul este urcat pe dealul cu acelaşi nume iar ruta străbate o splendidă pădure de foioase și pâlcuri de conifere. În câteva rânduri am găsit benzi de plastic legate de crengile unor făguţi tineri, ceea ce numai bine ne confirma direcţia bună de mers, adică ne scoate în cartierul Doman, care il găsim între dealurile, La Arşiţă şi Ostrica pe cursul superior al văii cu acelaşi nume. După un scurt popas la un magazin în care ne hidratăm (eu cu bere iar Cristi cu suc), pornim către lacul Doman unde nu pierdem prea mult timp. Plecăm și de aici, prin Valea Domanului, pe șoseaua națională 68, până ajungem la confluenţa pârâurilor Stârnic şi Doman, loc în care, din şoseaua principală se bifurcă la stânga un drum pietruit către izvoarele Stârnicului. Continuăm pe acest drum, însoţind în amonte Valea Stârnicului înspre Clocotici, o localitate minieră unde am mai fost si cu alte ocazii. Pe versantul abrupt din dreapta drumului se caţără mai multe poteci, care duc la o carieră dezactivată, ce alimenta cu calcar uzinele reşiţene înainte de 1990. După vreo 800 m ajungem la intersecţiile cu două drumuri ce duc la cariera abandonată. Curiosi din fire trecem de o barieră ce bloca accesul și ajungem până în zona de exploatare căutând o continuare pe vre-o poteca. Fără succes! Revenim la drumul principal, depăşim un restaurant (la Boieru), și ne îndreptăm desigur pe o rută offroad ce escaladează versantul nordic al Dealului Ghica. Panta este când abruptă, când blândă și ne poartă printr-o superbă pădure de stejar cu carpen spre vf Bucitu 622 m, si de acolo cu coborâri rapide peste dealuri încălzite de soare - când prin poieni, când prin pădure, când străbătând petice cultivate şi mici livezi. Ieșim în sat, apucăm un drum județean (DJ581) și ne îndreptăm spre Lupac și Reșita.
Fotografii dimineața, la prânz și seara
Din punct de vedere turistic orașul pare o fantomă. În prezent orașul poate atrage turiști doar prin intermediul peisajelor și a locurilor deosebite din împrejurimi.
Orasul Vechi văzut din cartierul Driglovăţ. Cartierul Driglovăţ este urcat pe dealul cu acelaşi nume. Urcare..aspra, accentuată dar luăm repede înălțime.
Părăsim drumul principal de unde urmează o parte frumoasă prin pădure.
În câteva rânduri am găsit benzi de plastic legate de crengile unor făguţi tineri, numai bune pentru a ne confirma direcţia bună de mers. De aici iesim pe cursul superior al văii Doman.
Multe dintre drumurile secundare sfârșesc la un mal de apă sau într-o înfundătură chiar dacă la prima vedere par numai bune de explorat.
Trecând prin sătucul Doman, ajungem la micul lac de la fosta mină de cărbune la suprafață.
Surprizele s-au ținut lanț în primii kilometri, dar eram și cu forțe proaspete, abia ieșite din iarnă
Locul în care, din şoseaua principală se bifurcă la stânga un drum pietruit. De o parte şi de alta a acestuia, observăm Monumentul Jandarmului şi o placă comemorativă amintind de cursele automobilistice din Valea Domanului.
Mergem mai departe pe acest drum, însoţind Valea Stârnicului înspre amonte până întâlnim o barieră pe partea dreaptă.
Intrăm pe drumul de la carieră până in zona de exploatare.
Ne cocoţăm pe pitoreştile înălţimi ale carierei. La capătul drumului avem surpriza sa vedem cum în acest loc foarte mult gunoi a fost depozitat, un fel de groapă de gunoi, dar care a fost nivelat și acoperit cu pământ.
Revenim la drumul principal
Părăsim pe stânga firul apei. Traseul nu este marcat, dar ne conduce un forestier destul de evident.
Drumul spre și prin pădure e în urcare, un forestier (puțin ciclabil), și ne duce într-o albie de pârâu destul de tehnic, pe unde se trage lemnul tăiat, apoi push bike. Panta creşte, drumul pietros se angajează în serpentine largi şi ne scoate pe culmea Dealului Bucitu.
Suntem sus pe Vf. Bucitu și dăm pedale, ne uităm în GPS-ul care ne indică cât de cât poziția. Drumul este fain și destul de circulat.
Din când în când pădurea tăiată ne deschide frumoase peisaje către zone invadate de vegetație. Perspectiva este largă spre vale, către locurile spre ne care doream să ajungem.
La un moment dat luăm primul drum care coboară spre dreapta iar apoi spre stânga ca să coborâm la Clocotici, unul de TAF, o coborâre destul de abruptă. Mai există o coborâre către Clocotici și spre stănga la fel de pitoreasca pe care deja o știm din alte ocazii.
Traversăm o frumoasa poiană
Găsim un șarpe la marginea drumului dar din păcate era cu capul zdrobit (mort)
Pe ultimii km panta e mai abruptă, dar senzația de viteză e foarte faină.
Am și găsit o bancă strategic plasată în locul înconjurat de cireși dar și de alți pomi fructiferi, de altfel un loc perfect pentru o pauză.
Zona este împânzită de pomi fructiferi
Ciresele sunt abia pe la început, acum încep să se formeze. Poare ar fi trebuit să mai asteptăm 3 - 4 săptămani și atunci să fi venit.
Spre coborâre ajungem la un sălaș părăsit care după cum se vedea era folosit de ciobani.
Găsim și o anexă invadată pe exterior de vegetație. Aruncăm câte o privire în stînga și în dreapta si vedem că și aici a fost o livadă de pomi fructiferi.
Pe marginea potecii, primăvara cade în petale albe...
Pe care dintre ele ? Sunt patru drumuri însă în realitate doar trei pentru că cele două din mijloc se unesc. Plecăm pe cel din mijloc, si bine am făcut pentru că era cel bun.
Ajungem într-o alta livadă cu cireși pe care trebuie să o traversăm. Ne oprim în apropierea unui sălaș pentru că am făcut pană la una dintre roți
Cu ajutorul lui Cristi am înlocuit camera, bucurându-ne neîntrerupt de frumoasa coborâre printre cireși spre Vale.
Mergem deja de kilometrii buni doar pe coborâre, în vale încep să se vadă casele din satul Clocotici.
Clocotici
Simțim oboseala drumului lung și voiam să ne odihnim și să ne potolim setea undeva la un magazin. Ajungem repede în sat dar plecăm la fel de repede pentru că mai avem drum lung. Din cele doua magazine, amândouă au fost închise, iar apa din fântânile găsite pe stradă nu este bună de băut.
Descopar un drum prin ogoarele sătenilor din Clocotici și mergem pe el. Evit astfel asfaltul, iar directia era bună pentru că intenționam să ajungem la Bocșa Romănă via Dognecea.
După ore bune de mers în găsirea unei surse de apă, ajungem în Lupac. Si aici totul închis dar... din spusele localnicilor ar trebui să se deschidă un Mini Marcket doar la ora 17:00. Ne facem lejeri undeva la umbră și asteptăm deschiderea magazinului.
Renunțăm la ideea de-a mai merge către Dognecea, nu mai era timp, și ne bucurăm în sfârșit de o pauză mai lungă, dar şi de un peisaj spectaculos.
Pe cât de frumoasă a fost această tură, pe atât de concentrată și obositoare a fost. Căldura şi lipsa lichidelor au contribuit la decizia finală. Nu am reușit să gestionez foarte bine timpul, așa că iată-ne din nou la Reşita. Ajungem la capăt de tură cam la o oră până la plecarea trenului (ora 19:00), într-un ritm lejer, puțin tăbărâți de la soare, dar fericiți pentru o zi frumoasă. A rămas timp și pentru o bere, pe care bineînțeles doar am cumparat-o și de băut, am băut-o în tren. A mai trecut o zi și stăm cu gândul, firesc, la următoarea drumeție.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.