Nici o vară fără mare!
Cui nu-i place marea? Cred că toți ne dorim să ajungem măcar câteva zile la mare, atunci când se poate. Am cunoscut marea la 18 de ani. Atunci am văzut-o pentru prima oară. Eram în tren și vedeam o imensitate albastră, mare, împunătoare și totodată atât de primitoare. Mi-e dor de mare și gândurile mă duc pe plaja aceea pustie – plaja pe care o caut de-o viață. Uneori alegerea locului poate fi greoaie, mai ales atunci când locul ales trebuie să îndeplinească fel de fel de condiții, în funcție de preferințele fiecăruia. Știu că e acolo, mă așteaptă. Mi-e dor de nisipul fin. Mi-e dor de briză, și mi-e dor de cântecul valurilor, de somnul furat sub umbrele colorate. Mi-e dor de soarele obosit la sfârșit de zi, de portocaliul lui frumos și de valurile mici pe nisipul ud. As vrea să fiu acolo și nu aici visând la mare. Furnicile din tălpi pișcă din ce în ce mai tare și abia aștept să plec de acasă. Poate mâine... Am învățat că uneori e bine să nu mai faci atâtea planuri așa că a m ...
