Cheile şi cascada Suşara

 Să facem împreună amintiri!

Există un singur lucru mai prețios decât timpul nostru: cu cine îl petrecem. Pentru că venim după perioadă de pauză destul de mare, 24 septembrie 2023, a fost o ziua în care am făcut echipă cu Roxana, Flavius și Cristi, pentru un traseu din Sasca Montană. N-ai chef de drumeţii măreţe? ☺ Iaca o alternativă: Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița şi traseele de aici... Parcul este mare și plin de trasee care duc către obiective turistice unice. Ca să o zic pe aia dreaptă, dacă vrei fotografii superbe, astea sunt destinațiile pe care nu trebuie să le ratezi! Așadar, călătoria noastră în munții Locvei (grupă a Munților Banatului) că despre asta este vorba, a vizat Cheile și Cascada Șușarei, iar pe tot parcursul plimbării ne-au însoțit și cei doi patrupezi ai noștri: Sara, cățelușa mea și Maxx cățelul Roxanei ! A fost și cea mai mare surpriză de până acum. Cred că e foarte important să alegi tura după felul în care dorești să îți petreci timpul.

Din ciclul: ce vară frumoasă avem toamna aceasta! O poveste care ține pasul cu tine cel de acum. Pentru că asta e tot ce ai: ”acum”.  

Sasca Montană e locul unde să te refugiezi la munte... înainte de a lua contact cu Muntele cel Mare. Străbătând satul, am văzut multe pensiuni, unele arătau foarte bine, cel puțin la exterior! Drumul județean DJ571, care leagă localitatea Sasca Montană de Cărbunari, facilitează accesul și spre localitățile, Padina Matei și Moldova Nouă. Acesta nu mai este asfalt de ani de zile

Accesul se face de la ieșirea din Sasca Montana înspre Cărbunari, unde pe partea stângă observăm un vagonet minier galben.

Așadar, începem distracția pe la ora 10:45, pe drumuri de toamnă cu ultimele nuanțe de vară! Deși vremea părea urâtă și pusă pe ploaie, a fost potrivită pentru drumeție, spre deosebire de ziua precedentă când au fost peste 30° C. Nu întotdeauna dacă este înnorat și plouă.

Ei sunt toată gașca mea. După ce am lăsat mașina în locul amenajat, foarte aproape de punctul de start al traseului, ne echipăm rapid și îi dăm bătaie spre atracțiile de dincolo de drum, cu speranța totuşi că ploaia ne va ocoli. 

Pe panou găsim o atenționare în care ne cere să parcurgem traseul cu atenție pentru a evita riscul unei mușcături a viperei cu corn. Aceste mici observații nu diminuează însă cu nimic frumusețea peisajelor pe care le străbate drumul.

Trecând dincolo de Sasca Montană, începe zona deosebit de frumoasă a văii Şuşarei, Drumeția începe lejer pe o potecă care urcă domol pe la umbra copacilor pe lângă versantul stâncos. Deși nu a fost prima noastră experiență prin cheile Șușarei (am mai fost aici), tura tine mai mult de explorare decât de plimbare. Nu aș putea spune că plimbarea are neapărat un sens concret sau un obiectiv, dar se poate transforma într-o foarte plăcută zi de relaxare.

Conform indicatorului aveam de parcurs un traseu care se face în circa o oră până la Cascadă (aproximativ 2,5 km). Indicatoarele conţin informaţii despre direcţia de mers şi timpul necesar parcurgerii acestora. De asemenea pe indicatoare sunt incluse şi pictograme cu recomandări pentru drumeţie. 

Debut de traseu pe Valea Șușara. Poteca este destul de îngustă la început și merge în lungul pârâului, paralel cu câteva case, iar apoi intră în pădure.

Din acest punct natura devine din ce în ce mai fermecătoare. Nimic nu se compară cu senzaţia care ti-o conferă mersul pe o cărare de munte.

Ca în orice alt sezon, toamna este destul de magică. Pomii își vărsă frunzele, acoperind potecile în roșu și auriu.

Pregătirea mea fizică este aproape inexistentă, deoarece vin după o lungă perioadă fără mișcare și efort, dar cu o abordare potrivită pot cuceri și-un vârf, trebuie doar să îmi doresc. Mă cunosc și știu cât sunt capabil să merg și cât efort pot să depun cu tot cu „prelungiri”

O mini cascadă dincolo. Cum să nu adori aceste peisaje mirobolante?

Stăm puțin la taclale, apoi plecăm

 Simt picături de ploaie caldă, atingându-mi fața. La cum se prezenta cerul înainte să intrăm pe traseu, aveam presimțirea că o să plouă dar mai pe dupămasă. Ce faaaiin...Au fost doar niște picuri de ploaie ce s-au oprit repede din căderea lor din nori

Pe traseu am întâlnit doar un grup de trei sau patru persoane. Poate a fost și din cauza vremii

Recunosc, am avut foarte mari emoții cu Sara, care, până atunci, nu a mai fost pe un traseu de munte. Îmi era teamă că va trebui să o duc in brațe, motiv pentru care am luat cu mine și rucsaul special al ei. Deși, era tot timpul în fața noastră, nimic nu părea schimbat, avea mai tot timpul chef de joacă și aceeași viteză la alergat, la fel și Maxx

Albia Susarei este o succesiune de praguri de travertin...

Drumul este destul de clar și bine marcat. Nu prea ai unde să te rătăcești.

Aici traseul face dreapta pe un pod de lemn, iar pârâul va trece pe partea stângă. După un timp traversăm din nou și tot așa schimbăm malurile de mai multe ori până la cascadă.

Dorne adânci cu limpezimi celeste... m-am tot oprit pentru te miri ce:  e greu să nu vezi frumusețea din jur. E greu să nu te oprești în unele locuri!

Ceea ce a fost foarte surprinzător aici, a fost liniștea acompaniată de zgomotul plăcut al apei repezi de munte care ne-a cucerii cu minicascadele și ochiurile de apă de culorile albastru - turcoaz - verde.

Reguli de comportament!

Prim-planurile scot în evidență detalii și informări

La aproximativ 20 de minute după pornirea pe traseu, frumoasa vale împădurită, este întreruptă de o poieniţă, în mijlocul căreia se înalţă Cabana Şuşara, scoasă din circuitul turistic, dar care pare bine întreținută. Probabil e administrată privat și este folosită doar în scopuri private

Cabana Şuşara şi anexele. Mai multe tăblițe ne atenționează ca este proprietate privată iar zona este supraveghetă video.

Înspectăm puțin locul

În spatele cabanei era o moară turcească și un izvor, dar mai nou, accesul este interzis. Izvorul este adus printr-un furtun până în partea din față a cabanei

Prin drepta cabanei traversăm din nou un pod de lemn iar pârâul trece pe partea stângă.

Undeva, pe poteca, ne-a atras atenția o gaură în stâncă. Am remarcat-o și in prima noastră tură când am mai fost pe acest traseu. Atunci ne-am făcut curaj și am intrat pentru a explora un pic peştera însă este destul de mică ca şi adâncime (nu cred că are nici 30 m). Acum mina este inundată - şi încă se mai poate vedea capătul scării care coboară în subteran. Atunci era si o placă pe care scria ca aceea este intrarea în vechea mină romană.

Cadrul e perfect - o poteca mărginită de apă pe o parte și un versant stâncos pe cealaltă, încadrată de copaci care încă sunt verzi chiar dacă mai avem o săptămână și vine Octombrie peste noi.

Peisajul acesta minunat ne-a absorbit cu totul și, nici nu ne dăm seama cât de tare ne-am apropiat de cascadă. De aici mai sunt doar 5 minute până la Cascada Șușara.

Acestea sunt defat cheile Șușarei care sunt scurte cu o lungime de aproximativ 30 metri, dar spectaculoase. Defileul l-am parcurs ușor cu ajutorul cablurilor fixate în stâncă.

Privire în spate

Imediat ce am trecut de acel mic defileu, ajungem la obiectivul zilei: Cascada Șușara. Aici traversăm pentru ultima dată șușara...

Cascadă se află în imediata apropiere de confluența pârâului Ungureanu cu Şuşara.

...si, la final... cascada, un fuior de apă îşi aruncă apele de la 15 m înălţime, cu cădere în două trepte. Probabil după ploi are apă mai multă și este și mai spectaculoasă.

Chiar dacă am găsit cascada cu debit mic de apă, o minunăție de loc în care să stai și să tot stai! Poți servi masa, poți face fotografii sau te poți relaxa privind cascada. Traseul parcurs până în acest loc a fost de un pitoresc deosebit şi este, evident, de revăzut.

De la cascadă poteca începe să suie Muntele Gheorghe urmărind același marcaj Cruce Albastră şi ne scoate peste o oră la drumul DJ 571B în apropiere de localitatea Cărbunari. Mi-am spus că pot, cel puțin încerca, să împlinesc un vis. Iar urcarea la Cărbunarii a fost ceea ce aveam nevoie. De fapt, au fost mai multe visuri într-unul, nu doar ascensiunea în sine, ci faptul că am putut face asta alături de cei cu care am venit. 

De multe ori mă întreb ce caut eu pe munte?! Răspunsul este simplu, îmi place liniștea, aerul, natura, dar mai ales îmi place să mă redescopăr pe mine.

Comportamentul lui Maxx este unul de bucurie. 

O mână de ajutor nu strică atunci când e nevoie...

Traseul pe care urmează să ne întoarcem la mașină este pe drumul județean DJ571. Dacă ești pe grabă, sau îți dorești o drumeție mai scurtă, poți face cale întoarsă pe același traseu pe care ai venit. 

Mai departe ne așteaptă o zonă foarte sălbatică, plin de provocări și peisaje superbe de toamnă, unde pe măsură ce înaintam, deslușeam cu greu poteca. Traseul este unul care necesită bocanci de munte, indiscutabil! În cazuri extreme, viperele mușcă cel mai frecvent în zona gleznei, de aceea trebuie să porți bocanci de drumeție, altfel traseul ar putea fi făcut cu niște adidașii de trekking. Din păcate natura s-a dezlănțuit și a doborât copaci întregi pe vale dar...au fost înlăturați de pe "potecă". Cu bucurie vom descoperii sălbăticia acestor locuri, așa cum îi șade bine unui călător. 

Traseul continuă prin pârâul Ungureanu cca 500m, apoi o porțiune foarte solicitantă spre stânga ne scoate din vale. Pe scurt, vom depune efort mai susținut doar pe unele porțiuni ale acestui traseu.

Km din tură nu spun mare lucru, dar am avut și o porțiune cu pantă abruptă care nu a fost deloc ușoară. Cu alte cuvinte, a trebuit să folosesc bețe de drumeție, lucru pentru care m-am felicitat avându-le la mine, dar am ajuns în scurtă vreme pe un drum mai drept.

Drumul păstrează același aspect de urcare ușoară până la ieșirea din Știnăpari.

Şi uite aşa, la capătul unui marș (deplasări) lung cât o jumătate de zi de toamnă, ieșim treptat din pădure în zona în care drumul ajunge deasupra Văii...Din acest loc se poate ajunge si la Lacul Dracului (am fost)

O frumoasă perspectivă asupra localității Cărbunari. Vei putea admira priveliști fără opreliști. 

Din acest punct se deschid frumoase perspective în mai multe direcții...locuri cunoscute și spectaculoase.. Acesta este un loc foarte drag, pe care noi l-am mai vizitat și cu bicicleta: vezi (aici) sau (aici) 

De pe acest drum se ajunge la Sasca Montană

Ne-am întors înapoi în Sasca Montană, dar pe drum ne-am oprit și să mâncăm ceva. Drumul şerpuieşte uşor pe spinarea dealului până la mașină. Suntem niște norocoși că am scăpat de ploaie. Am putea spune că acest traseu este printre traseele noastre lejere preferate.

Dacă nu gresesc, avem un punct de belvedere spre vf. Crucea Osmanului, unde perspectivele sunt de-a dreptul spectaculoase

Drumul nostru dus întors are cam 12 kilometri. Traseul este foarte ușor din punct de vedere al pericolului, pentru că nu trebuie să mergi pe margini de prăpăstii dacă e să-l compar cu cel din Cheile Gîrliștei. Este accesibil chiar și pentru copii, în mod normal nu este necesar un echipament prea sofisticat, însă acesta se impune datorită prezenței viperelor. În cazuri extreme, viperele mușcă cel mai frecvent în zona gleznei, de aceea trebuie să porți bocanci de drumeție. O altă metodă de protecție des întâlnită este folosirea parazăpezilor. Tot traseul a fost splendid, prin diverse tipuri de vegetație, dar cea mai frumoasă parte a fost cea până la Cascadă. Deși este toamnă, am avut o zi exact cum am avut nevoie, și împreună, am adăugat amintiri plăcute, unice...Rămânem cu o zi minunată petrecută în liniștea naturii, și poze care să ne rămână ca amintiri... Visele nu zboară dacă nu le dai aripi. Și uite așa s-a mai dus o zi în munți...Acum nu ne dorim decât să revenim să mai descoperim și alte zone!